Primăvara îşi anunţă sosirea cu primii ghiocei ce se încăpăţânează să iasă prin zăpadă şi noi o întâmpinăm cu mărţisoare, cu firul alb al purităţii împletit cu roşul dătător de viaţă.
Martie luna mea de naştere, luna aceasta care trezeşte pământul la viaţa, luna aceasta care începe cu o raza timidă de soare şi un marţisor dăruit cu timiditate celor dragi nouă, luna aceasta care te încarcă cu energie ţi îţi dă chef de viaţă, luna aceasta care îţi spune că e momentul pentru un nou început.
Mereu este un nou început pe care nu ştii cum să-l înfrunţi uneori, pe care nu ştii daca să-l aştepţi liniştită sperând că-ţi va spune el ce trebuie să faci, sau să faci tu primul pas.
Poate mai bine ar fi să analizezi cum a fost înainte, cum este acum şi cum ai vrea de fapt să fie cu adevărat viaţa ta.
Îmi place primăvara.
Mereu mi-a plăcut să descopăr primii boboci de floare pe ramurile pomilor sau primul colţ de iarbă care străpunge pământul şi se înalţă triumfător spre soare.
Îmi amintesc cu nostalgie cum eram mică, la grădiniţă şi împreună cu mama împleteam mărţişoare din fir de mătase alb şi roşu, cum mă învăţa mama să ţin degeţelele pentru a înnoda în formă de fundă firul răsucit cu atâta migală şi cu câtă bucurie prindeam acest mic giuvaer în caietul de matematică al surorii mele care acuma era plin de mărţişoare.
Dimineaţa mergeam la grădiniţă cu inima fremătând de bucurie . Mergeam prima dată la doamna educatoare şi-i ofeream un marţişor apoi colegilor după preferinţe.Îmi amintesc si de prima felicitare pe care am făcut-o pentru mama pentru care mi-am dat toată sârguinţa ca să iasă frumoasa şi mamei să-i placă. Ştiam după strălucirea din ochii ei când era fericită.
Sunt amintiri frumoase şi aşa vor si rămâne mereu păstrate cu drag în gândurile mele.
Mai este o zi, de fapt cateva ore, si va sosi acest nou început care mă cam sperie.Aş vrea sa fie special, dar nu stiu ce ar trebui sa fac.
Anul trecut a fost frumos pentru că am avut mereu pe cineva lângă mine care să mă încurajeze, care să mă ajute, cu care să răd, cu care să mă bucur de viaţă pentru că copiii mei au ştiut prin puritatea lor să-mi arate partea frumoasă a vieţii. Mă întreb daca anul acesta va fi la fel, daca voi reuşi să văd unde în trecut au fost probleme şi să încerc să preîntâmpin apariţia lor astefl încât să fie macar la fel dacă nu mai frumos ca atunci.Sper să ne regasim încrederea în noi, să fim mereu o familie frumoasă, să fie un început de primăvară care să ne găsească în casă nouă împreună şi să fim mai bine decât anul trecut.
Poate greşesc că vreau să readuc trecutul în prezent, dar vreau ca şi copiii noştri să se bucure de micile sărbători tradiţionale.
Să zâmbim iar soarelui şi el să ne zâmbească,
să zâmbim tristeţii si ea să se transforme în fericire,
să zâmbim oamenilor pe strada şi ei să ne zâmbească înapoi,
să râdem cât ne ţin plămânii şi apoi să tragem o gura de aer proaspăt,
să ne amintim cum am început iubirea şi să vrem să fim la fel, să ne amintim unde am început şi să ne întoarcem acolo fericiţi si gata să adăugăm noi amintiri frumoase în sufletele noastre, să ne amintim când am început şi să privim cum trece timpul
pentru canumai aşa fiecare Primavara poate să ne găsească împreună.
Simina S
Lasă un comentariu