În viața de zi cu zi avem mereu multe bucurii dar și multe încercări. Important este să fim corecți, să muncim, să trăim frumos respectând măcar cele 10 Porunci lăsate de Dumnezeu, indiferent de situația în care suntem și să avem mereu încredere că Bunul Dumnezeu ne va ajuta mereu să descoperim calea corectă pentru a trăi în pace și armonie.
Zilele trecute scriam că este bine să citești Psaltirea ca să ai o viață frumoasă și o moarte ușoară. Un preot căruia i-am mărturisit că mama mea se roagă pentru toți copiii ei şi pentru toti membrii familiilor lor și citește în fiecare zi un Psalm, mi-a atras atenția că atunci când citești Psaltirea ai multe ispite și mulți oameni răi te atacă. Știu că mama noastra este suficient de puternică ca să depășească toate aceste ispite și răutăți. Noi o iubim mult pe mama noastră și știm că o să fim mereu alături de ea.
…Sunăm clopoţelul şi plecăm la altul.
Aşa era rânduiala şi aşa am apucat noi.
Aşa era şi această călugăriţă. Ea, că să nu doarmă, ce făcea?
Citea la Psaltire de cu seară şi până la Utrenie, şi când era ora 11noaptea, fuga la stareţă să ia blagoslovenie că să meargă să toace, să scoale maicile la rugăciune.
…Diavolul avea mare ciudă pe ea, că-l ardea cu Psaltirea.
Ea ani de zile s-a ostenit aşa. Şi ce s-a gândit diavolul să-i facă, că s-o ocărască stareţă şi maicile?
Se ducea dracul noaptea şi-i trăgea clopotele. Dar nu le trăgea când trebuie.
De abia adormeau maicile şi numai ce auzeai: „Bang, bang, bang…”
O cheamă stareţa:
…– Nebună, hai, dar de-abia au adormit maicile, de ce tragi clopotele?
Dar ea zicea:
– Iartă-mă, maică stareţă, că am greşit!
….Ea nu ştia că-i dracul, credea că altă călugăriţă vrea să-i facă ei rău. Altă dată, de două ori le trăgea, şi de cu seară şi după miezul nopţii, după ce adormeau maicile. Numai la vreme nu le trăgea, că să tulbure pe călugăriţă care citea la Psaltire.
…Dar ea ce-a făcut?
…”Mai, am să mă duc în clopotniţă! Tot nu dorm!”
Şi si-a luat Psaltirea, o cruce în mâna şi nişte lumânări, că nu erau pe atunci becuri, că să citească în clopotniţă.
…Când s-a dus acolo, vine dracul. Pune un picior pe-un geam şi un picior pe celălalt şi se agaţă cu mâna de funie că să tragă clopotele.
… Dar ea, cum era cu crucea, când l-a văzut, a zis:
– În numele lui Iisus Hristos, stai!
Să te lege puterea dumnezeirii!
– Văleu, roabă lui Dumnezeu, da-mi drumul, că nu mai vin niciodată!
– Nu. Stai!
– Da-mi drumul! Mă jur că nu mai vin la mănăstirea asta!
– Nu! Stai să vină maică stareţă şi maicile din consiliu, care de atâtea ori m-au pus la canon, că eu trag clopotele.
– Da-mi drumul, roabă lui Dumnezeu!
– Nu. Să te lege puterea lui Dumnezeu şi Sfânta Cruce! Stai aşa, cu mâna pe funie!
Şi ea săraca s-a dat jos din clopotniţă şi s-a dus la stareţă.
– Maică stareţă!
– Ce-i cu ţine?
– Hai să vezi cine trage clopotele, că de atâtea ori m-ai pus la canon!
…Maică stareţă a luat câteva maici din consiliu şi s-a dus să vadă cine trage clopotele. Ea a crezut că este o maică care trage clopotele, că s-o supere. Când a ajuns şi l-a văzut:
– Văleu ! Maică, alungă-l de aici!
Vai de noi, murim de frică! Îi urat tare!
Şi, pe fugă, când văzut că dracu-i clopotar!
– Nu! Lăsaţi-l! Nu poate să se ducă, că-i legat.
Dar el strigă:
– Daţi-mi drumul, roabele lui Dumnezeu, că nu mai vin la mănăstirea asta în veac!
– Nu!
Stai aici să aduc tot soborul mănăstirii să-ţi ceri iertare de la maici, că ai tulburat toate maicile, când sunai clopotele înainte de vreme!
– Asta n-o pot face!
Ai văzut răutatea diavolului?
… „Asta n-o pot face”.
Ei aşa zic în iad:
… „Nu vom sluji Ţie! Nu vom sluji Ţie!”
Tot împotriva lui Dumnezeu, căci au căzut din mândrie.
Şi au tras clopotele să se adune maicile.
– Zi, iartă-mă! îi spuneau maicile.
– Nu pot, că dacă zic mă fac înger!
– Asta vrem noi! Să vedem un drac că s-a făcut înger cum a fost înainte.
Vezi, dacă a căzut din mândrie, nu poate zice „iartă-mă”.
Aşa şi noi. Când vei vedea că cineva îţi cere iertare, şi tu, dacă nu zici:
„Dumnezeu să te ierte!”,
eşti asemenea cu dracul care nu poate zice „iartă-mă”.
Sau dacă ai greşit ceva, şi nu ceri iertare, te asemeni cu el, că nu zici „iartă-mă”.
„Nu vreau să zic „iartă-mă”! Dar de ce? El este vinovat, nu eu!”
– Nu zic „iartă-mă”!
Atunci a zis călugăriţă:
– Uite ce-i! Dacă nu zici „iartă-mă”, să ne cânţi o cântare, cum cântai tu când erai înger înainte.
– Dacă voi cânta, va topiţi ca ceara.
– Nu ne temem!
– Şi ce cântare să cant?
– Cânta Trisaghionul: Sfinte Dumnezeule.
Când a început să cânte, plângea tot soborul mănăstirii. Cânta atât de frumos. Dar ştii cum cânta?
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, şi gata. Până acolo!
Miluieşte-ne, nu voia să zică.
– Zi „miluieşte-ne”!
– Nu pot, că dacă zic mă fac înger!
– Asta vrem noi! Cânta miluieşte-ne, că nu-ţi dau drumul. Aici te ţin legat şi mâine, să vină toate satele să te vadă aici clopotar!
Puterea dumnezeirii să nu-ţi dea drumul, până nu zici miluieşte-ne.
Cânta frumos:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte şi iar se oprea. Miluieşte-ne nu zicea.
– Zi miluieşte-ne!
– Nu pot!
– Să te ardă puterea Sfintei Cruci!
– Văleu ! Daţi-mi drumul, că nu mai vin în veac aici!
Am să spun la tot iadul ce-am păţit aici.
– Nu! Zi: „Miluieşte-ne pe noi”!
…Când a văzut că-l arde puterea Sfintei Cruci, a cântat. Şi când a cântat miluieşte-ne pe noi, a strălucit că soarele şi a zburat la cer.
…S-a făcut înger de lumină .
Şi atunci maicile au început a face metanii:
– Mulţumim Domnului că am văzut un drac care s-a făcut înger înapoi, că a zis miluieşte-ne pe noi!
De aceea, dacă cineva a greşit ceva, să zică imediat:
„Iartă-mă, frate, că am greşit!”…”
O pildă plină de tâlc care ne reamintește să ne cerem mereu iertare atunci când greșim și să-i iertăm pe cei care ne-au greșit si ne cer iertare, ca să putem trăi în pace și armonie cât suntem încă în viață și apoi să plecăm cu sufletul curat pe Cealaltă lume.
Doamne ajută!
Simina Silvia Şcladan
Relaxare's Weblog 