Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Noiembrie 2008

sanziene1

 

LA MULŢI ANI DE ZIUA TA ROMÂNE!

 

România este aici:

În inima mea,

În inima ta,

În familie şi-n tradiţii,

În obiceiuri şi superstiţii

În gândul ce nu moare,

În glia roditoare,

În munţi cu creste-nalte,

În rodul de pe-ogoare,

În mâini muncite de români

În înţelepciunea celor bătrâni

În poveştile transmise la urmaşi

în ape curgătoare şi iarba de sub paşi

În tot ce vieţuieşte pe acest pământ,

În credinţă şi cultură, în tot ce este sfânt.

 

Simina S.

Anunțuri

Read Full Post »

iubire.jpgExista odata, demult, demult, un om care nu credea in iubire. Acesta era un om obisnuit, la fel ca dumneavoastra si ca mine, dar ceea ce-l facea sa fie cu adevarat deosebit era felul sau unic de a gandi: el nu credea ca iubirea exista. Evident, a avut o sumedenie de experiente in incercarea de a gasi iubirea; mai mult, i-a observat si pe oamenii din jurul sau. Si-a petrecut o mare parte din viata cautand iubirea, dar singurul lucru pe care l-a descoperit a fost ca aceasta nu exista.

Oriunde se ducea eroul nostru, el le povestea oamenilor ca iubirea nu este decat o inventie a poetilor, un concept creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face sa creada. El le spunea ca iubirea nu este reala, si deci nimeni nu o poate gasi, oricat de mult ar cauta-o.

Omul nostru avea o inteligenta foarte vie si era foarte convingator. El a citit o gramada de carti, s-a dus la cele mai bune universitati si a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi in orice piata publica, in fata a tot felul de oameni, iar logica sa era foarte puternica. El le spunea ca iubirea este ca un drog, te ameteste si te face sa o doresti din nou si din nou, creandu-ti o dependenta de ea. Ce se intampla insa daca nu-ti primesti doza zilnica de dragoste? La fel ca in cazul unui drog, ai nevoie de aceasta doza zilnica.

Le mai spunea ca relatiile dintre indragostiti sunt la fel ca si cele dintre un dependent de droguri si un vanzator de droguri. Cel care are nevoie mai mare de iubire este precum cel dependent de droguri, iar cel care are nevoie mai mica de iubire este precum vanzatorul de droguri. Cu cat nevoia de iubire este mai mica, cu atat mai bine poti controla relatia cu celalalt. Aceasta dinamica a relatiilor interumane poate fi vazuta cu ochiul liber, caci in orice relatie exista un partener care iubeste mai mult si un altul care nu iubeste deloc, dar il manipuleaza pe celalalt. Unii oameni profita asadar de pe urma altora, la fel cum un vanzator de droguri profita de pe urma toxicomanilor.

Partenerul dependent, cel care are nevoie mai mare de iubire, traieste tot timpul cu teama constanta ca nu-si va putea asigura urmatoarea doza de dragoste, adica de drog. “Ce ma voi face daca ma va parasi?” Teama il face pe dependentul de iubire foarte posesiv: “Imi apartine!” El devine astfel gelos si solicitant, din cauza fricii de a nu pierde urmatoarea doza. Furnizorul de drog il poate manipula cum doreste, dandu-i mai multe sau mai putine doze, ori refuzandu-i-le complet. In acest fel, partenerul care are nevoie de iubire se va preda complet si va fi dispus sa faca orice, de teama de a nu fi abandonat.

Eroul nostru a continuat sa le explice ascultatorilor de ce nu exista iubirea: “Ceea ce numesc oamenii iubire nu este altceva decat o relatie de teama care are la baza controlul. Unde este respectul reciproc? Unde este iubirea pe care sustin ca si-o poarta partenerii? Nu exista asa ceva. In fata reprezentantilor lui Dumnezeu, a rudelor si prietenilor, cuplurile tinere fac tot felul de promisiuni, ca vor trai impreuna, ca se vor iubi si se vor respecta reciproc, ca vor fi aproape unul de celalalt, la bine si la rau. Ei promit sa se iubeasca si sa se respecte reciproc, si culmea este ca ei chiar cred in aceste promisiuni, menite parca sa fie incalcate. Imediat dupa casatorie, la numai o saptamana sau o luna, amandoi incep sa-si incalce promisiunile facute.

Totul se reduce la un razboi al controlului, la cine reuseste sa manipuleze pe cine. Cine va fi furnizorul de droguri si cine toxicomanul… Dupa numai cateva luni, respectul pe care si l-au promis initial cei doi a disparut. In urma lui nu au ramas decat resentimente, otrava emotionala, rani reciproce, care cresc treptat, pana cand iubirea nu mai exista deloc. Ei raman totusi impreuna, dar numai de teama de a nu fi singuri, de frica de ceea ce vor spune ceilalti, si chiar de teama propriilor critici si pareri. Unde se mai poate vorbi insa de iubire?”

El le-a mai spus ca a vazut multe cupluri in varsta care au trait impreuna 30, 40 sau 50 de ani, si care erau foarte mandre ca au trait atata vreme impreuna. Dar cand vorbeau despre relatia lor, tot ce spunea era: “Am supravietuit casniciei”. Altfel spus, unul din ei se abandonase celuilalt; de regula, femeia era cea care ceda si decidea sa indure suferinta. Oricum, persoana care avea vointa mai puternica si nevoi mai putine castiga razboiul, dar unde era iubirea de care vorbeau? Partenerii din aceste cupluri se tratau reciproc ca pe niste posesiuni. “Ea este a mea”. “El este al meu”.

Si astfel eroul nostru a continuat sa peroreze despre motivele pentru care nu credea ca exista iubire. El le-a mai spus oamenilor: “Eu am trecut prin toate acestea. De acum nu voi mai permite nimanui sa imi manipuleze mintea si sa imi controleze viata in numele iubirii”. Argumentele lui erau logice, si el a convins multa lume prin cuvintele sale. Iubirea nu exista.

kiss1

Intr-o buna zi insa, eroul nostru se plimba prin parc. El a vazut acolo, asezata pe o banca, o fata frumoasa care plangea. Vazand-o cum plange, s-a simtit curios. De aceea s-a asezat langa ea si a intrebat-o daca poate s-o ajute cumva. Va puteti imagina surpriza lui cand ea i-a spus ca plange pentru ca iubirea nu exista. “Uimitor, i-a raspuns el, o femeie care crede ca iubirea nu exista!” Evident, a dorit sa afle mai multe despre ea.
-De ce spui ca iubirea nu exista? a intrebat-o el.
-Ei, e o poveste lunga, i-a raspuns ea. M-am casatorit de cand eram foarte tanara, cu toata iubirea, cu toate acele iluzii, plina de speranta la gandul ca imi voi imparti viata cu acel barbat. Ne-am jurat reciproc loialitate, respect, credinta si am intemeiat o familie. Dar in curand totul s-a schimbat. Eu am fost sotia credincioasa, care avea grija de copii si de casa, in timp ce sotul meu a continuat sa se ocupe de cariera. Pentru el, imaginea si succesul erau mai importante decat familia noastra. A incetat sa ma mai respecte, la fel cum am incetat si eu sa-l mai respect. Am inceput sa ne certam, iar la un moment dat am descoperit ca nu-l mai iubesc, la fel cum nici el nu ma mai iubeste pe mine.

Dar copiii aveau nevoie de un tata, asa ca am preferat sa raman alaturi de el si sa fac tot ce imi sta in puteri ca sa-l suport. Acum copiii au crescut si au plecat. Nu mai am nici un motiv sa raman alaturi de el. Intre noi nu exista respect sau bunatate. Stiu insa ca daca imi voi gasi pe altcineva, va fi la fel, caci iubirea nu exista. Nu are nici un sens sa caut ceva ce nu exista. De aceea plang.

Intelegand-o perfect, el a imbratisat-o si i-a spus:
-Ai dreptate, iubirea nu exista. Noi cautam iubire, ne deschidem inimile si devenim astfel vulnerabili. In locul ei, tot ce descoperim este egoismul. Acesta ne raneste, chiar daca suntem convinsi ca ne vom putea detasa. Oricate relatii am avea, acelasi lucru se petrece din nou si din nou. De ce sa ne mai obosim sa cautam iubirea?

Cei doi gandeau la fel, asa ca s-au imprietenit rapid. Intre ei s-a creat o relatie frumoasa. Se respectau reciproc si nu s-au dezamagit niciodata. Pe masura ce relatia avansa, ei deveneau din ce in ce mai fericiti impreuna. Nu stiau ce este invidia sau gelozia. Nici unul nu incerca sa il controleze pe celalalt, nu erau deloc posesivi. Relatia dintre ei a continuat astfel sa se aprofundeze. Le placea sa fie impreuna, caci viata li se parea mult mai amuzanta astfel. Cand nu erau impreuna, ceva lipsea din viata fiecaruia dintre ei.

Intr-o zi, pe cand era plecat din oras, eroului nostru i-a trecut prin cap o idee absolut ciudata: “Hm, poate ca ceea ce simt eu pentru ea este iubire. Dar e o senzatia atat de diferita de ceea ce simteam inainte. Nu are nimic de-a face cu ceea ce descriu poetii, nici cu ceea ce afirma religia, caci nu ma simt deloc responsabil pentru ea. Nu iau nimic de la ea, nu simt nevoia sa aiba grija de mine, nu imi vine sa-mi vars frustrarile asupra ei pentru esecurile mele sau pentru problemele mele personale. Petrecem atat de bine impreuna. Ne bucuram fiecare de prezenta celuilalt. Eu respect felul in care gandeste ea, felul in care simte. Nu ma simt deloc stanjenit alaturi de ea, nu ma agaseaza niciodata. Nu ma simt gelos cand este cu alti barbati. Nu simt invidie atunci cand are succes. Poate ca iubirea exista totusi, dar este altceva decat cred oamenii.

De-abia astepta sa ajunga acasa si sa-i spuna de ideea ciudata care i-a trecut prin cap. Nici nu a inceput insa bine sa vorbeasca si ea i-a luat vorba din gura:
-Stiu exact ce vrei sa spui. Mi-a trecut si mie prin cap aceeasi idee, cu mult timp in urma, dar nu am vrut sa-ti spun, caci stiam ca nu crezi in iubire. Poate ca iubirea exista totusi, dar nu este ceea ce credeam noi ca este.

Cei doi s-au decis sa devina amanti si sa traiasca impreuna, si au ramas uimiti sa constate ca lucrurile nu s-au inrautatit in nici un fel. Au continuat sa se respecte reciproc, sa se sprijine unul pe celalalt, iar iubirea dintre ei a crescut continuu. Chiar si cele mai simple lucruri le umpleau inimile de bucurie, caci erau atat de fericiti.

Inima barbatului era atat de plina de iubirea pe care o simtea, incat intr-o noapte s-a produs un mare miracol. Privea stelele si a descoperit una care era incredibil de frumoasa, iar inima lui era atat de plina de iubire incat steaua a inceput sa coboare si s-a asezat in palma lui. Apoi s-a produs un al doilea miracol: sufletul lui a fuzionat cu steaua respectiva. Era extrem de fericit, si de-abia astepta sa se duca la iubita lui si sa-i daruiasca steaua, ca semn al iubirii sale pentru ea. Cand el i-a daruit insa steaua, femeia a simtit un moment de indoiala; iubirea lui era prea coplesitoare, si atunci steaua a cazut la pamant si s-a spart intr-un milion de cioburi.

umbrela

Si uite-asa, am ajuns iarasi la un barbat batran, care colinda lumea si tine discursuri despre faptul ca iubirea nu exista. Acasa la el, o femeie in varsta, dar inca frumoasa, isi asteapta barbatul si isi plange amarul pentru paradisul pe care l-a tinut pentru o clipa in mana, dar pe care l-a pierdut din cauza unei clipe de indoiala. Aceasta este povestea celui care nu credea in iubire.
Cine a comis greseala? Puteti ghici? Greseala i-a apartinut barbatului, care a crezut ca ii poate darui femeii fericirea lui. Steaua nu era altceva decat propria lui fericire, iar greseala lui a fost ca a renuntat la ea si a asezat-o in mainile ei. Fericirea nu vine niciodata din afara noastra. El era fericit datorita iubirii care tasnea din inima lui. Ea era fericita datorita iubirii care tasnea din inima ei. Cand el a facut-o insa pe ea responsabila pentru fericirea lui, ea a spart steaua, caci nu putea fi responsabila pentru fericirea lui.

Indiferent cat de mult il iubea femeia, ea nu il putea face fericit, caci nu avea de unde sa stie ce era in mintea lui. Ea nu putea sti care sunt asteptarile lui, caci nu ii cunostea visele.

Daca veti proceda la fel, luindu-va fericirea si punand-o in mainile unei alte persoane, mai devreme sau mai tarziu ea se va sparge, la fel ca si steaua din poveste. Fericirea se naste in interior si este rezultatul iubirii dumneavoatra, sunteti unicul responsabil pentru ea. Si totusi, atunci cand mergem la biserica, primul lucru pe care il facem este schimbul de inele. Noi ne punem steaua in palma celuilalt, asteptand ca el (sau ea) sa ne faca fericit(a), si invers. Nu conteaza cat de mult iubiti pe altcineva; nu veti putea fi niciodata cel care doreste celalalt sa fiti.

Aceasta este greseala pe care o comit majoritatea oamenilor de la bun inceput. Noi ne bazam fericirea pe celalalt. Din pacate, lucrurile nu merg in acest fel. Noi ne facem tot felul de promisiuni pe care nu le putem respecta, dupa care ne miram ca am esuat.

Poveste de pe site-ul:

Psiholog Dr. Aurelia Moraru

„psihodiagnostic, consiliere, psihoterapie prin hipnoza”

Read Full Post »

DE-AS FI

de-as-fi

Read Full Post »

rememberIubire fara conditii 

 

Este necesar ca limitele pe care le stabilesti sa fie bine gandite, daca se pune problema sa treci de ele.

Nu-l face raspunzator pe aproapele tau pentru pacea si fericirea ta si nu-ti asuma nici responsabilitatea pentru pacea si fericirea lui. El n-a venit sa te mantuiasca pe tine si nici tu n-ai venit sa il mantuiesti pe el.

Pe de alta parte, dezleaga-l pe semenul tau de orice resentiment pe care il nutresti fata de el. Nu te abtine in nici un fel de la a-i arata iubire. Caci, a incerca sa-l privezi de fericirea sa, inseamna a-l ataca si a te intemnita pe tine insuti in stransoarea vinei si a fricii.

Nu-ti astupa urechile cand aproapele tau striga dupa ajutor.

Lasa-l sa lucreze alaturi de tine, atata timp cat vrea el. Si, cand e gata sa plece, doreste-i tot binele. Da-i hrana si apa pentru drum. Nu-l indatora si nu-l forta sa stea impotriva vointei sale. Libertatea aproapelui tau nu este un simbol al propriei tale libertati. De aceea, lasa-l sa vina si sa plece dupa bunul lui plac. Ureza-i bun venit cand vine si spune-i bun ramas cand pleaca.

Mai mult de-atat nu poti face. Atat insa este suficient.

Ingrijeste-te de fiecare strain in felul acesta, si eu iti voi arata o lume in care s-a intors increderea si in care domneste iubirea de aproape.

Iubeste-ti aproapele, asa cum ai vrea sa te iubesti pe tine insuti. Fa-l sa fie la fel de important. Nu fa sacrificii pentru el si nu-i cere ca el sa faca sacrificii pentru tine, ci ajuta-l cand poti si primeste-i ajutorul cu recunostinta, atunci cand ai nevoie de el.

Aceasta reciprocitate simpla si plina de demnitate este un gest al iubirii si al acceptarii. El demonstreaza incredere si stima reciproca.

Mai mult de-atat e prea mult. Mai putin de-atat e prea putin.

(fragment din cartea Iubire fara conditii, de Paul Ferrini, aparuta la editura ForYou)

Read Full Post »

LA MULTI ANI GEORGE PENA!

Înţeleptul din tine

(poetului George Pena)

Om bun cu cuget înţelept,
O inimă frumoasă ai în piept,
Ce bate precum un demiurg,
Din tinereţe până în amurg.

Mereu în viaţa-i căutat,
Al clipei sens să fie neuitat,
Durerea aproapelui s-alinţi,
Cu vorbe dulci-fierbinţi.
Degeaba-n lume tot munceşti,
De nu ai timp la Soare să priveşti,
Nu poti s-atingi, cu drag, o floare,
Şi minţii nu-i dai răgaz de visare.

Poete, ia pana şi dă-ne poveţe
Trimite-ne semeţe gânduri;
Să poată, mereu, copilul să-nveţe,
Gându-nţelept de printre rânduri.

 

 

Read Full Post »

5417347-1-111

Incredibila forta a multumirii

de Leo Babauta
s
ursa:
Zen Habits (Obiceiuri Zen)

Daca ai o gradina si o biblioteca, ai tot ceea ce iti trebuie Cicero

Multi dintre cititori mi-au observat eforturile si articolele despre autoperfectionare, dar ceea ce nu am facut prea des pana acum a fost sa vorbesc despre frumusetea atingerii starii de multumire cu ceea ce ai si cu cine esti tu deja.

Sunt, cu siguranta, o persoana orientata catre obiective: intotdeauna am cate o tinta de atins, indiferent ca este vorba despre scrierea unei carti, participarea la maraton, imbunatatirea blog-ului personal, trezitul de dimineata, scaderea in greutate sau orice alt tel mi-am propus (si de cele mai multe ori l-am si realizat) in ultimii cativa ani. Si, odata atins telul, incep sa caut un altul: acum, ca am terminat cu cel de-al doilea maraton, am inceput deja sa il caut pe un al treilea.

Asa ca, nu e asta cumva o contradictie? Nu inseamna oare ca nu sunt multumit de viata mea? Deloc. Sunt foarte multumit de viata mea, de ceea ce am si de cine sunt. Am acceptat ca sunt genul de persoana care se afla in permanenta in lupta pentru atingerea unui tel, genul de persoana care se bucura de provocari si careia ii place calatoria. Nu telul este cel care conteaza pentru mine, ci calatoria, drumul pana la atingerea lui. Si sunt foarte multumit sa fiu o astfel de persoana.

Deci, multumirea nu inseamna sa fii multumit de situatia in care te afli si sa nu incerci sa o schimbi. Multumirea insemna sa fii multumit cu ceea ce ai, realizand, in acelasi timp, ca suntem oameni si ca vom dori intotdeauna mai mult, oricat de fericiti am fi. Daca nu o facem, inseamna ca am renuntat la viata.

Astazi as vrea sa vorbesc despre multumire si despre lucrurile extraordinare pe care le poate aduce in toate domeniile vietii noastre. Si voi da si cateva sfaturi despre modul de atingere a multumirii.

Fericirea este multumirea de sine Aristotel

Viata mea

Voi folosi propria mea viata ca exemplu in acest caz numai pentru ca o cunosc mai in profunzime decat pe oricare alta viata. Privind in urma, nu am fost intotdeauna multumit. Au fost momente in viata mea in care nu am fost fericit, cand lucrurile pareau mohorate si cand mi-as fi dorit sa am mai mult. Nu eram multumit de felul in care se prezentau lucrurile si acum stiu ca modul de-a privi viata era elementul principal care contribuia la nefericirea mea.

Noi alegem daca suntem fericiti sau nefericiti

Cititi propozitia de mai sus din nou daca nu reprezinta deja o practica curenta in viata voastra. Daca sunteti nefericiti cu viata voastra asa cum este acum, ma voi aventura sa ghicesc ca acest lucru se datoreaza faptului ca ati ales sa nu fiti fericiti. Suna cam dur dar, din experienta mea, este perfect adevarat.

(Completare bazata pe comentariile primite: nu pot spune daca acest concept de fericire este aplicabil tuturor, in special celor aflati in depresie clinica sau celor cu dereglari similare, oamenilor care mor de foame sau nu au unde locui, oamenilor care au suferit tragedii sau abuzuri ingrozitoare sau altora aflati in astfel de situatii. Oricum, cred ca, totusi, pentru majoritatea cititorilor aceste principii sunt aplicabile.)

Ati putea spune: „Bine, dar viata mea chiar e de rahat! Bineinteles ca voi fi nefericit!”. Si va inteleg: am avut momente in care nu stateam deloc bine la serviciu, cand relatiile mele o luasera razna, cand starea mea financiara era chiar proasta, cand eram supraponderal si cand viata mea intreaga era un dezastru.

Dar ascultati ce va spun: am trecut prin toate astea de cateva ori in viata. Si cateodata am fost nefericit in aceste conditii. Si alteori am fost fericit si multumit. Asa ca am ajuns la concluzia care s-a dovedit adevarata nu o data: nu conditiile sunt cele care ma fac fericit sau nefericit, ci alegerea mea in ceea ce priveste gandurile, atitudinea si comportamentul.

Ce comportamente, ganduri si atitudini au facut diferenta intre momentele de fericire si cele de nefericire? Cand eram nefericit, ma concentram asupra tuturor lucrurilor rele din viata mea. Nu numai asta, dar ma gandeam in mod continuu la cat de rele erau si ma plangeam si intrebam: „De ce eu?”. Ma lasam sa ma scufund in inactivitate si, eventual, in depresie. Eram uracios si ii faceam pe toti cei din jurul meu sa se simta nefericiti. Asta nu facea decat sa-mi inrautateasca situatia. In nici un caz nu mi-a folosit la serviciu.

Acum, sa luam prin comparatie momentele de fericire. Atunci m-am concentrat asupra lucrurilor bune din viata mea. Pentru ca, in timp ce aveam probleme la serviciu, cu relatiile si cu banii, si cu sanatatea, si cu toate… ramaneau in continuare si lucruri bune. Cel putin aveam un serviciu! Cel putin aveam pe cineva care sa ma iubeasca! Cel putin nu eram bolnav grav! Cel putin nu eram falit si aveam un acoperis deasupra capului! Mi-am numarat binecuvantarile. Asta fac de fiecare data cand lucrurile nu stau prea bine si imi schimb abordarea.

Am o nevasta si copii frumosi. Am puterea sa imi schimb serviciul. Am puterea sa imi simplific viata. Am puterea sa scap de datorii. Sunt sanatos, chiar daca sunt supraponderal. Traiesc pe o insula minunata, cu plaje frumoase, plina de verdeata si viata. Am o familie in jurul meu care ma iubeste. Am puterea cuvintelor mele si cartile pe care mi-e atat de drag sa le citesc. Am viata!

Toata aceasta abordare a vietii m-a ajutat sa fiu mai fericit. Mi-a imbunatatit relatia, pentru ca am incercat sa imi apreciez sotia. Pe scurt, a imbunatatit tot ceea ce ma inconjoara si, in continuare, mereu, voi analiza toate acestea in detaliu.

Eram fericit pentru ca am ales, in ciuda tuturor conditiilor, sa fiu fericit. Am gasit multumire in ceea ce aveam deja, in loc sa-mi doresc sa fi avut altceva, in loc sa fiu nemultumit cu ceea ce aveam. Multumirea nu numai ca m-a facut fericit, ci mi-a transformat viata in multe feluri. Iata cum.

Fericirea

Aceasta este probabil zona cea mai afectata de pe lista pentru ca multi oameni vad „multumirea” si „fericirea” ca fiind unul si acelasi lucru. In multe feluri chiar sunt acelasi lucru, dar, in realitate, este doar o chestiune de concentrare. Cand sunteti fericiti, este un fel de-a fi influentati de un numar de factori, inclusiv multumirea.

Multumirea, pe de alta parte, inseamna sa fii satisfacut cu ceea ce ai. Se concentreaza pe ceea ce ai si pe ceea ce nu ai in loc sa fie numai un fel de-a fi. Ea influenteaza fericirea. Oricum, puteti alege sa fiti multumiti, la fel de bine cum alegeti sa fiti fericiti si, daca alegeti sa fiti multumiti, veti fi fericiti.

Sunt multe feluri in care sa deveniti fericiti. Puteti deveni fericiti facand anumite lucruri (alergand, prin sex, intrand in Flux). Puteti deveni fericiti pentru ca sunteti iubiti sau indragostiti. Puteti deveni fericiti pentru ca tocmai ati castigat un concurs sau un milion de dolari. Sa fii multumit este doar unul dintre modurile in care poti fi fericit, dar este unul grozav.

Simplitate

Simplitatea inseamna, bineinteles, diferite lucruri pentru diferiti oameni, dar, pentru mine, multumirea se afla in centrul simplitatii. Este vorba despre a te multumi cu putin, cu o viata mai simpla, in loc sa vrei mereu mai mult, sa dobandesti din ce in ce mai mult si sa nu fii niciodata multumit.

Simplitatea inseamna sa analizezi de ce vrei mai mult si sa rezolvi aceasta problema de la radacina. La radacina dorintei de mai mult se afla faptul ca nu esti multumit cu ceea ce ai. Te poti opri din dobandire si poti incepe sa te bucuri de ceea ce ai.

Nu o sa pretind ca nu imi doresc lucruri. Am vrut un Macbook Air si mi l-am luat. Ma ajuta chiar acum sa scriu acest articol si aceasta carte. (Oricum, in apararea mea pot spune ca am asteptat mai mult de o luna inainte sa il cumpar, pentru ca sa ma asigur ca aveam cu adevarat nevoie de el.) Dar, chiar daca nu sunt imun la dorinte, am invatat sa ma iau prin surprindere din cand in cand si sa verific de ce vreau ceva. Si, apoi, incerc sa-mi spun ca am deja tot ce mi-as putea dori. Si aceasta multumire conduce la simplitate.

Finante

De fapt, este acelasi lucru cu simplitatea, dar am vrut sa o demonstrez si din punct de vedere financiar. Motivul pentru care ajungem la probleme financiare este deseori faptul ca decidem sa cumparam mai mult decat ne putem permite. Si la originea acestor cumparaturi este achizitionarea lucrurilor pe care le dorim, in loc de lucrurile de care avem nevoie, din cauza ca nu suntem multumiti cu ceea ce avem deja.

Sa gasesti multumirea cu lucrurile pe care le ai si intr-o viata mai simpla poate conduce la a cumpara mai putin, la a cumpara lucrurile de care avem nevoie in loc de lucrurile pe care le vrem si, astfel, ajungem sa cheltuim cat ne putem permite. Stiu asta din experienta proprie, deoarece cheltuielile necontrolate m-au condus la datorii, in timp ce multumirea m-a ajutat sa scap de ele.

Relatii

De multe ori, se pare ca nu suntem niciodata multumiti cu perechea noastra. Nu se poarta cum am vrea noi sa se poarte. Asta se afla, in general, la originea problemelor intr-o relatie, oricat de complexe ar parea problemele de acest gen.


Invatati, in schimb, sa fiti multumiti de persoana pe care o iubiti, asa cum este ea. Nu este intotdeauna usor, pentru ca suntem, de obicei, antrenati (de catre parintii nostri bine intentionati, dar niciodata satisfacuti, si de altii din jurul nostru) sa facem exact opusul: sa incercam sa ii schimbam pe ceilalti. Oricum, veti da de necazuri daca incercati sa va schimbati partenerul. S-ar putea sa-l faceti sa-si schimbe comportamentul (nu prea des), dar el nu va fi fericit si, ca urmare, relatia va avea de suferit.

Admit ca am o problema cu asta cateodata, dar, atunci cand se intampla, incerc sa imi reamintesc sa imi iubesc partenera asa cum este, pentru cine este. Este o persoana frumoasa, asa cum este acum, si nu este absolut deloc nevoie sa se schimbe. Aceasta abordare a condus intotdeauna la o relatie mai buna pentru mine.

Copiii

Dupa cum am spus mai sus, parintii sunt nemultumiti deseori de copiii lor. E nevoie sa fie mai curati, mai bine crescuti, mai buni la scoala, mai organizati si mai studiosi, mai politicosi si mai blanzi, si mai plini de compasiune, mai ingrijiti si mai buni la sport. Ei bine, toate astea duc la problemele relationale mentionate mai sus de mai tarziu in viata copiilor, deoarece ei au invatat sa nu fie niciodata multumiti de ceilalti si sa incerce sa ii schimbe.

Asta conduce si la complexele de inferioritate ale copiilor nostri, la nefericire si la relatii proaste cu acestia. In loc de asta, ar trebui sa invatam sa ne iubim copiii neconditionat, sa ii acceptam ca oamenii care sunt si sa le spunem asta nu numai prin cuvintele, ci si prin actiunile noastre.

Acceptati-va copiii asa cum sunt si ei vor fi mai fericiti si asa veti fi si voi!

Serviciul

Ar trebui sa fim multumiti de locul nostru de munca? Ei bine, eu nu spun sa ramaneti blocati intr-o slujba fara viitor, cu un sef care va trateaza ca pe un nimic. Daca nu sunteti fericiti cu slujba pe care o aveti, schimbati-o! Eu asa am abordat lucrurile si, pentru mine, a mers.

Oricum, am invatat ca, daca sunt o persoana multumita in alte domenii ale vietii mele, daca sunt multumit de viata mea in general, asta ma ajuta si in munca. Oamenii nemultumiti tind sa se planga, sa fie uraciosi sau negativisti. Acest lucru conduce la probleme la locul de munca. Oamenii care sunt multumiti nu au tendinta sa se planga si tind sa aiba o atitudine mai pozitiva, care, din experienta mea, aduce aproape intotdeauna mai multe ocazii, atat la serviciu (promovari, proiecte noi etc.), cat si in fara serviciului (oferte de munca, networking etc.)

Schimbarea sociala

Am auzit anumiti scriitori spunand ca oamenii ca mine, care predica fericirea, multumirea si abordarea pozitiva a vietii, ii invata pe oameni sa accepte nedreptatile sociale si sa nu lupte pentru schimbare. Nu sunt deloc de acord si, ca unul care ar dori o societate mai libera decat cea in care traim acum, m-am gandit mult la asta.

Gandhi, sabotorul meu social preferat, are doua citate referitoare la multumire care par sa se contrazica. Primul: „Fericirea omului se gaseste cu adevarat in multumire”. Si al doilea: „Nemultumirea sanatoasa este preludiul progresului”.

Asta ar putea parea cam incalcit pana cand vedem cum a adus Gandhi schimbarea. El era nemultumit de sistemul de oprimare din tara sa, asa ca a cautat sa il schimbe. Oricum, el era multumit ca persoana, era multumit cu cine era si cu ce avea in viata sa personala. Aceasta multumire personala i-a permis sa aiba puterea interioara de-a infrunta (si, in final, de-a invinge) autoritatile foarte puternice din tara sa de la momentul respectiv. A putut sa le infrunte pentru ca nimic din ce faceau acestia nu putea sa-i ia fericirea. Au putut sa-i ia toate posesiunile, sa-l arunce in puscarie, sa-i ia mancarea, si el era multumit.

El i-a invatat pe co-nationalii sai aceeasi lectie: sa faca ce pot mai bine cu ceea ce au in India (sa-si faca propriile vesminte simple, sa-si faca propria mancare), in loc sa-si doreasca bunuri comerciale din alte tari. A fi multumiti cu o asemnea simplitate le-ar aduce independenta fata de puterile comerciale straine si, in cele din urma (fiind parte a aceluiasi organism), fata de puterile politice straine.

Asa ca, schimbarea sociala poate avea loc si daca esti multumit de tine, de viata ta, dar nu esti multumit de sistemul de oprimare care te inconjoara. Acest sistem, in opinia mea, este responsabil pentru ca ne incatuseaza, este responsabil pentru moartea a milioane de oameni in tarile Lumii a treia… dar, pana cand nu vom invata sa ne multumim cu ceea ce avem si sa ne eliberam de dependenta de bunurile comerciale, nu-l vom putea schimba definitiv.

Sa obtinem multumirea

Daca multumirea este asa de grozava, cum ajungem la ea? Nu este intotdeauna usor, dar iata cateva cai care au functionat pentru mine:

· Numarati-va binecuvantarile. Am spus asta mai sus si in alt articol precedent, dar pentru mine nu exista cale mai buna spre multumire. Cand va simtiti nefericiti in legatura cu ceva sau pentru ca nu aveti ceva, faceti o pauza si numarati-va toate lucrurile bune din viata. Si pot sa pariez ca sunt multe! Va ajuta sa va concentrati asupra a ceea ce aveti, nu asupra a ceea ce nu aveti.

· Opriti-va si reamintiti-va. Cand sunteti nefericiti in legatura cu cineva sau incercati sa-l schimbati, opriti-va! Trageti adanc aer in piept si amintiti-va ca ar trebui sa incercati sa fiti fericiti cu persoana care este ea/el. Stati o clipa si ganditi-va la lucrurile bune legate de persoana respectiva, la motivele pentru care o iubiti. Apoi, acceptati-i greselile ca parte a intregului pachet.

· Opriti-va si ganditi-va de ce va doriti ceva anume. Cand simtiti nevoia acuta sa cumparati ceva, ganditi-va daca este o nevoie sau o dorinta. Daca este o dorinta, faceti o pauza. Este bine sa asteptati 30 de zile. Tineti o lista de 30 de zile… Cand vreti ceva, puneti obiectul respectiv pe lista cu data la care ati inceput sa il doriti si, daca inca il mai doriti dupa trecerea a 30 de zile, atunci puteti sa il cumparati. Ganditi-va de ce vreti un anumit lucru. Nu sunteti multumit cu ceea ce aveti deja? De ce?

· Faceti-va timp sa va bucurati de viata. Imi place sa reflectez in mod regulat asupra vietii mele si asupra tuturor lucrurilor bune din ea. Fac asta atunci cand alerg sau cand privesc rasaritul sau apusul, sau cand sunt afara, in natura. O alta metoda este o sedinta matinala de gratitudine: ganditi-va la toate lucrurile si la toti oamenii pentru care sunteti recunoscatori si multumiti-le in tacere.

· Aratati-le oamenilor cat de mult ii pretuiti. Este bine sa pretuiesti oamenii, dar este si mai bine sa le arati asta. Imbratisati- i, zambiti-le si petreceti timp cu ei, multumiti-le cu voce tare, multumiti-le in public.

· Respirati si zambiti. Inca o data, un sfat (din partea unuia dintre calugarii mei preferati) care se potriveste foarte bine in acest context: cateodata, daca ne facem timp sa respiram si sa zambim, acest lucru ne poate schimba intreaga perspectiva asupra vietii.

· Invatati sa va bucurati de lucrurile simple ale vietii. In loc sa va doriti sa cumparati lucruri scumpe si sa cheltuiti banii pe lucruri cum ar fi mancatul in oras sau pe distractii, invatati sa va bucurati de lucrurile care sunt gratis. Conversatii si plimbari cu oamenii, timpul petrecut afara. Sa vedeti un DVD sau sa jucati un joc. Sa mergeti la plaja. Sa faceti sport. Sa alergati. Aceste lucruri nu costa mare lucru si sunt grozave.

Read Full Post »

      LA MULTI ANI!

Pentru tine suflet drag,
La ceas de sarbatoare
Iti las un semn discret pe prag
Si versuri drept urare:

CARTEA VIETII

Sper sa scrii in cartea vietii
multe pagini aurii
iar din fuiorul tors
prin roua diminetii
sa-ti impletesti o toamna
cu haine sidefii.

650124fg7873egma1

 

Dedic aceste cuvinte doamnei Floarea Carbune, omul şi scriitorul care mi-a îndrumat paşii:

 

Cândva am întâlnit un înger

 

Cândva, eram în căutare de răspunsuri care urmau să-mi dezlege enigma din ochii copilului meu.

Cândva, mă risipeam disperată căutând lumina care să-mi aducă linişte şi pace în inima mea zbuciumată. Căutam prin toată lumea ajutor şi îndrumare, dar găseam uneori oameni mai debusolaţi decât mine, cărora încercam să le acord sprijin pentru a depăşi „pragurile” şi a merge mai departe.

În drumul meu, am întâlnit un înger retras, destul de  şlefuit de toate încercările vieţii, puternic si totuşi aparent  prudent în oferirea răspunsurilor esenţiale.

Pe lîngă el, eu păream un înger copil care abia deschidea ochii ca să poată cuprinde nemărginirea lumii în care s-a născut.

Calm şi sigur pe el, mi-a privit sufletul obosit de atâta căutare şi a găsit calea cea mai frumoasă de comunicare cu copilul din mine.

Mi-a îndrumat paşii cu răbdarea şi blândeţea unei mame care-şi călăuzeşte copilul, pentru a putea rămâne mereu vertical în faţa viitorului, atât de imprevizibil uneori.

Mi-a redat încrederea în mine, simţeam că pot să merg mai departe şi că am şansa să-mi îndeplinesc visele pe care le adunasem de o viaţă în inima şi-n mintea mea, iar acuma le ţinem în palme neştiind  ce să fac cu ele.

În clipele de neîncredere mi-a dat putere.

În clipele de disperare mi-a dat răbdare.

În clipele de singurătate mi-a dat alinare.

În clipele de descurajare mi-a dat curaj.

În zilele ploioase mi-a adus soarele în sufletul meu.

În clipele de fericire a zburat odată cu mine creind un curcubeu de bucurie şi împlinire.

Împreună am reuşit să trecem toate barierele aparente ca să-mi regăsesc libertatea de a fi deplina: soţie şi mamă, profesoară şi ingineră, soră şi copil şi nu în ultimul rând să redevin  poeta din copilarie cunoscută sub pseudonimul Simina.

Toate au devenit deodata atât de uşor de realizat încât acuma am încrederea că fiecare om s-a născut cu steaua lui norocoasă, că merită să-şi descopere rostul lui în viaţă ca să se poată bucura de clipele de fericire pe care viaţa i le oferă.

Multumesc înger drag că ţi-ai aplecat privirea asupra sufletului meu şi m-ai luat şi pe mine pentru câteva clipe în călătoria vieţii tale.

Lumina gândului bun să-ţi îndrume mereu paşii.

 

Cu deosebită consideraţie,

 

Simina Silvia Şcladan

 

Read Full Post »

Older Posts »