Calătoria noastră prin Republica Moldova ne-a încântat privirile și ne-a adus bucurie în suflete. Am trecut prin multe localități și am vizitat: Cetatea Soroca, Satul ecologic Orheiul Vechi , Chișinăul, Mănăstirea Căpriana și apoi Mănăstirea Hâncu care a fost ”cireașa de pe tort”, un loc unde apa din Izvorul Tămăduirii se revarsă în Talpa Maicii Domnului, vindecă oamenii și nu îngheață niciodată.
De la Mănăstirea Căpriana am ajuns ușor la Mănăstirea Hâncu, drumul fiind asfaltat și bine întreținut.
Mănăstirea Hâncu se află în preajma satului Bursuc din raionul Nisporeni, la o distanță 54 km de Chișinău.
Ajungind la drumul ce ducea spre Mănăstirea Hâncu am rămas plăcut surprinşi de privelistea frumoasa a Codrilor, cu arbori plin de frunze verzi și ruginii și o cruce care ne amintea că ne apropiem de un locaș sfânt:
Am descoperit acest videoclip care ilustrează farmecul acestui loc:
Cea mai plauzibilă versiune a legendei Mănăstirii Hâncu spune următoarea:
”Hâncu, având nevoie de o armată cât mai mare pentru a-l detrona pe domnul Gheorghe Duca a primit ajutor de la un neam de al său serdarul Apostol Durac, şi mai apoi de la cleherul Sorocean Constantin, căruia îi promisese mâna fiicei sale, dar apropiindu-se ziua căsătoriei, ea a refuzat să se mărite cu aliatul tatălui său, fugind de la casa părintească şi ascunzindu-se într-o vizuină. Fiica lui Mihalcea Hâncu a petrecut un timp oarecare în peşteră, fiind găsită de vânătorii ce o căutau. Fata a refuzat să părăsească peştera. Atunci a venit la ea chiar tatăl, stolnicul Mihalcea Hâncu, rugând-o să iasă din peşteră. Fiica a acceptat, doar cu condiţia, că va ieşi numai după ce va auzi dangătul clopotelor unei biserici.
Astfel, Mihalcea Hâncu a dat porunca să se construiască o biserică, ulterior aici fiica sa şi-a închinat viaţa în slujba Domnului. La început mănăstirea Hâncu, cu hramul Preacuvioasei Parascheva iniţial a fost întemeiată ca schit de maici, având doar un duhovnic, dar fiica lui Mihalcea Hâncu – Elena s-a călugărit primind numele de Parascheva, ca răspuns de mulţămire şi dorire de mântuire, Mirelui Ceresc – Iisus Hristos.
Aşa dar, Mihalcea Hâncu devine primul ctitor al Mânăstirii Hâncu, unde şi până în prezent continuă să se pogoare cu mare ardoare Duhul Sfânt.” Sursa: Istoria Moldovei
În fața mănăstirii Hâncu este o statuie imensă reprezentându-l pe Isus Hristos cu Crucea în spate.
Peisajul este foarte bine îngrijit, este plin de verdeață, de flori și de cerbi ornamentali făcuți din flori naturale. O măicuță ne-a ieșit în întâmpinare și am urcat dealul împreună spre biserică.
M-a impresionat arcada de flori de ” Mâna Maicii Domnului ” de la intrarea în Biserica de vară. A fost o adevărată încântare să pășești prin această bolta atât de inmiresmată. Simți că și sufletul tău înflorește și se încarcă cu lumina și parfumul florilor.
Am asistat puțin la slujba de seară din Biserica de vară.
Am observat un lucru ciudat la aceste mănăstiri. Oamenii nu urca treapta sa se închine la icoanele de pe ușile altarulu (doar preoții au acest drept) și nici nu fac cruce în fața preotului când vine cu cădelnița pentru tămâire. (Aici când preotul iese cu cădelnița trebuie sa te feresti din calea ei pentru că preotul da înspre icoane, pereți și alte lucruri sfinte din biserică, nu va da niciodată înspre om ci îl înconjoară). La intrarea în Biserică, la magazinul bisericesc se găsesc multe iconițe, apă sfințită și multe obiecte din argint (lănțișoare, cruciulițe, inele de protecție pe care scrie în limba rusă ” Doamne apară-mă și ai milă de mine). Am ieșit din Biserica de vară și ne-am îndreptat pașii spre biserică de iarnă.
Mai erau turisti vorbitori de limba engleză care vizitau Biserica de iarnă. Am trecut și prin Biserica de iarnă. Aici am descoperit picturi minunate precum și 4 sobe ingenios lucrate.
Picturile din Biserica de iarnă de la Mănăstirea Hâncu ne-au încântat privirile și ne-au îndemnat la meditație.
În curtea Mănăstirii Hâncu copiii au remarcat o măicuță care uda florile:
De aici, îndrumați de maicuțele care udau florile am plecat prin spatele Mănăstirii Hâncu, spre Izvorul Tămăduirii a cărui apă tămăduitoare se scurgea în renumita „Talpă a Maicii Domnului”.
Un lucru foarte interesant la acest izvor este ca apa lui nu îngheață niciodată!
La „Talpa Maicii Domnului” se poate ajunge și cu mașina, deși este foarte aproape de mănăstire și ajungi imediat pe jos. Există totuși o barieră care nu lasă mașinile să se apropie la mai mult de 50m de izvor.
Locul este curat și foarte frumos amenajat. Desi era duminică seara încă erau câteva familii care făceau baie și înconjurau „Talpa Maicii Domnului” de 9 ori spunând rugăciuni.
Era o atmosferă liniștită, în cele două vestiare pentru bărbați și pentru femei oamenii se puteau pregăti pentru îmbăiere. Talpa Maicii Domnului pare o piscina în formă de talpă, bine construită, placată cu mozaic albastru și apa din ea este foarte curată.
Femeile intrau în apă purtând rochii lungi deschise la culoare (cămăsi de noapte?) iar bărbații intrau în apă îmbrăcați în slip sau șorț. Apa este rece și puțini sunt cei care au curaj să intre cu totul în ea. Eu și Diana am intrat doar cu picioarele, dar Teo și Andrei au avut curajul să înoate în acestă apă tămăduitoare.
Se coboară în acestă apă pe trepte dar apoi adâncimea ei crește treptat și ajunge la statura unui om. Sunt icoane donate în care oamenii scriu data în care s-au vindecat aici de diferite boli grele. Prietena mea Alexandra din Republica Moldova mi-a mărturisit că a cunoscut personal mulți oameni care s-au vindecat de boli grele, după ce s-au rugat și au intrat în apa de la Talpa Maicii Domnului. Probabil sunt multe mărturii și pe internet, dar trebuie să știi limba rusă ca să le găsești.
Oamenii de aici credeau cu tărie în puterea acestei ape. Se rugau mai mult în limba rusă când înconjurau de 9 ori Talpa Maicii Domnului, apoi intrau cu totul în apă, deși apa era foarte rece.
În aceste locuri mi-am adus aminte de ultimele descoperiri ale științei privind puterea nebănuită a creierului uman de a vindeca corpul de orice boală (ca și cum ai avea un antivirus puternic pentru calculatorul tău) și de cuvintele Mântuitorului: ”Credința ta te-a vindecat!”
Am luat apă de la izvor și am plecat gânditori spre mănăstire. În grădina de lângă izvor măicuțele udau cultura de varză și din când în când se uitau și la pelerinii care mergeau sau veneau de la Izvorul Tămăduirii. Te simți în siguranță în acest loc și liniștea pădurii din apropiere îți aduce pace în suflet. 
Ajunși în curtea Mănăstirii Hâncu, din nou suntem conduși spre poartă de o altă măicuță care aduce apă în chilia sa de la izvorul din curtea mănăstirii. Aici la Mănăstirea Hâncu constat că este un loc bine străjuit de măicuțe, femei înțelepte pline de bunătate și dorință de îndrumare.
Poate cândva, când vor mai crește copiii, vom vizita și renumitele Crame subterane Cricova precum și multe alte locuri frumoase din Republica Moldova.
Am plecat bucuroși și împăcați spre vama Albița, fericiți că în Republica Moldova am descoperit mulți români de oamenie și locuri pitorești.
Simina Silvia Șcladan
Ne-am odihnit pe băncile din jurul statuii lui Stefan cel Mare şi Sfânt admirând luminile orașului, monumentele din centrul Chișinăului și atenția cu care politia rutieră oprea mașinile pentru a ajuta oamenii să treacă strada pe trecerile de pietoni. Statuia lui Ștefan cel Mare se înalță victorioasă cu crucea spre cer. Doamne ajută!
Se vorbesc și aici ambele limbi. De ce or fi scris asta pe tabla cu prețuri?
Relaxare's Weblog 