Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2014

ILUZII DE VARA - AUTORIIILUZII DE VARA

”Iluzii de vară ”  apare ca un titlu incitant care te îndeamnă la introspecție. Conform fizicii cuantice spaţiul şi timpul sunt iluzii ale percepţiei, deci corpurile noastre nu sunt, cu adevărat, o realitate, chiar dacă ocupă acest spaţiu. Adevărata noastră conştiinţă nu există în creierele sau în trupurile noastre…Și atunci, științific vorbind, cum pot fi explicate: telepatia, clarviziunea sau mediumurile spirituale?

Poezia este cea mai antică artă a spiritului omenesc, este o artă a cunoașterii care ne ajuta să credem în propriile puteri, o modalitate de a-ți expune starea lăuntrică, de a da frâu liber sentimentelor, de a evada din lumea reală, construindu-ți una proprie, intimă, magnifică…

”Iluzii de vară ”  este un loc în care poeții reușesc să-și exprime trăirile și visele dând ocazia omului aflat în căutarea sensului vieții să poată examina un gând plăpând fără să îl distrugă, sau să poată explora o idee controversată fără să îi fie teamă că îi va străfulgera în faţă. În versurile acestui volum, omul  este surprins întotdeauna în clipa marilor trăiri, atunci când omul se îngână cu natura sau când trăirea acestei legături eterne dă omului sau naturii sentimentul împlinirii.

Mintea noastră este cea mai mare făcătoare de minuni. Omul care iubește creația și poate dărui lumii prin arta sa calea spre iubire, calea spre frumos, calea spre nemurire își dăruiește sie însuși, și prin el întregii omeniri, bucuria de a trăi cu optimism pe aripile mirifice ale destinului. Iluziile creatorului de artă sunt constructive pentru că puterea gândului și a imaginației omului este mult mai mare decât o putem bănui,  deoarece se știe că ceea ce gândim poate deveni realitate mai devreme sau mai târziu.

Folosindu-ne imaginaţia creatoare, putem intra în rezonanţă cu starea de fericire, de bine şi cu armonia universală. Sf. Pavel spunea: „câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul”. (Filipeni, 4:8)

În ”Iluzii de vară”  ne bucurăm să citim versuri care ne aduc emoții, stări și sentimente ce ne măresc capacitatea vitală a organismului, ne bucurăm să descoperim gânduri ce ne întăresc și ne ajută să ne depășim momentele de neîncredere. Ne bucurăm să observăm cum un vers ne ajută să alungăm din suflet orice idee nesănătoasă, inutilă,  pentru ca atmosfera noastră interioară să devină mai tonică, mai luminoasă, mai optimistă.

Bucură-te omule drag că ții în mâini această carte, bucură-te că poți lectura poezie, bucură-te că ai în suflet pace și armonie!

Lectură plăcută!

Prof. ing. Simina Silvia Şcladan

 

Read Full Post »

CALATORIE IN REGATUL CUVINTELOR

Frumuseţea în artă are o infinitate de coduri de acces. De multe ori poetul ascunde un cod în versuri, cheia versului o știe doar sufletul său care vibrează la unison cu lumina. Un cod care ajunge la noi dintr-un univers poetic ne poate deschide noi porți spre lumina divină.

În ”Regatul cuvintelor”  poezia are mister, profunzime şi senzualitate astfel încât orice cititor atent poate descoperi codul sufletului de poet. Călătorind pe potecile acestui regat, simți cum versul este uneori o şoaptă de iubire pe care fiecare poet  o exprimă în propriul stil: ”Dacă aş fi izvor de apă vie,/iar tu de-ai fi trubadurul însetat,/te-aş invita să bei din veşnicie!/Să mă urmezi în destin nelimitat.” (MARIA FILIPOIU), alteori  ele exprimă o atitudine, un mod de a privi lucrurile, un nou început, o nouă speranță:”Între răsărit, apus, nor, Lună, cer şi pământ,/O raza de Soare împrăştie noaptea destinului frânt./Sufletul meu aprinde candele cu un surâs,/Speranţa încolţeşte printre gânduri şi plâns.” (VALENTINA GEAMBAŞU) sau o altă viziune interioară de a privi și chema iubirea: ”Arată-mi că iubirea, chiar e făuritoare…/Te rog, te rog să-mi juri, că e nemuritoare./Arată-mi cum iubirea, mi-alungă întristarea/Şi-acolo unde-i ură, ea îmi va da iertarea.” (FLORINA MARINELA JURCA).

În ”Regatul cuvintelor” un volum realizat cu efort, har şi îndemânare, cuvintele prind contur, apoi viaţă: ”Am drumul meu de rugăciune/ Îmbrăţişând total singurătatea/ În concentrarea mea aud în şoapte/ Chiar sunetul trandafirului cântând.” (TEODORA POPESCU), creația este o metamorfoză la vedere și aprofundat în taina creației simți cum însăşi hârtia devine vie şi cooperează cu cititorul: ” Nu încerca! TRĂIEȘTE orice clipă/ Și bucură-te de iubire ne-ncetat,/ Căci ea e cea ce-n lume te ridică/ Și ea e, cea ce-n lume te-a lăsat!” (PAUL-EUGEN POPA)

Farmecul cuvintelor atent alese în versuri, ne aduce bucurie în suflete, sensibilitate, optimism şi senzualitate: ”În DUMNEZEU şi-n marea LUI iubire/ eu am încredere cât voi trăi,/EL m-a creat, EL îmi va da de ştire/ când ceasul despărţirii va sosi…!” (FLOREA JANTA). Dincolo de percepţia şi trăirea ei afectivă, poezia este o oglindă a personalităţii poetului: ”Vom face clipa veşnic ne-uitată,/ Tot aşteptând a deveni mai buni,/Dar asta nu se-ntâmplă niciodată,/ Deşi, EU mai cred încă…în minuni.” (CONSTANTIN TRIŢĂ)

Descifrând tainele creației, poeților  li s-a deschis o lume fantastică, misterioasă în care versurile sunt șlefuite de una din cele nouă muze:”misterioase șoapte, clădesc cuvinte-n neguri/ urzind acorduri surde, năucitoare-n noapte./ răsună stropi de vise ce-mi dau târcoale-n stoluri/ de parc-ar fi cristale cioplite de-alte șoapte.”( LOREDANA-NICOLETA VITELARU), pentru a reaminti omenirii de un mod clar în care trebuie privite lucrurile, o viziune interioară care trebuie transmisă mai departe generațiilor viitoare: ”Luați pildă din tot ce mai pot a vă spune/Prin vorba-necată de lacrimi ce-mi curg:/Doar dragostea pururi pe rău îl răpune./O viață avem. Doar o zi și-un amurg.” (MARIAN BAMBOI)

Poeții ne reamintesc că timpul este limitat, nu trăim o eternitate, și oricât de departe ar părea sfârșitul vieții, oricât de mult ar părea “o viață”, nu trăim o eternitate și nu există moment mai potrivit decât prezentul, pentru a ne exprima iubirea:”Vom pleca, pe rând, la un semn anume/nu vom lua nimic din cei pământesc/vom pleca, cum am venit pe lume/fără a mai spune nimănui – te iubesc…” (MARIANA CIUREZU)

Cuvintele dau nemurire celor care le exprimă, fiecare cuvânt având o vibraţie aparte care te îndrumă spre un anumit cod de acces. Cititorul atent poate descoperi cheia de acces la acest cod doar intrând pe aceeași frecvență de rezonanță cu lumina sufletului care a creat acest gând.

Dacă pe durata celor câteva minute de lectură cititorul a înțeles ce voia eul liric să îi spună, dacă e dispus să aprofundeze textul și să dezlege tainele versurilor atunci respectiva poezie și poate întregul volum are noroc.

Dragă cititorule, citește cu atenție fiecare vers și lasă mintea să creeze drumul spre fericire, drumul spre iubire și împlinire, și toate celelalte vor veni de la sine!

Lectură plăcută!

Prof.ing. Simina Silvia Șcladan

Read Full Post »

PASII SUFLETULUI MEU-ELENA BULDUM

Invitaţia de a deschide această carte vine ca o mare provocare învăluită în curiozitate. “Pașii sufletului meu”  este presărat cu versuri misterioase care te cuceresc şi îți dau scântei divine în suflet pentru că precum știm, cuvintele sunt cele mai preţioase daruri ale omului. Cu ele putem alina o durere, putem încuraja un suflet, putem deschide drumuri noi în viitor, cuvintele noastre pot vindeca şi aduce fericirea atunci când sunt folosite cu înţelepciune.

Din versurile scrise cu încredere pe aripile timpului poeta Elena Buldum reuşeşte să îşi  exprime cele mai sincere trăiri prin intermediul cuvântului, fiecare cuvânt ascunde un curcubeu de sentimente țesut din infinite trăiri, pentru a da naștere la o poezie fină ca un zbor spre eternitate. Mă bucur să descopăr oameni care ştiu să şlefuiască cu delicateţe în cuvintele vieţii şi îi admir sincer pentru modul inedit de a capta atenţia cititorului şi de a sensibiliza totodată societatea.

Ne rotim în același cerc Nu știu pentru cât timp Privesc de pe Lună Pământul Pare atât de mic în univers.

De la prima poezie şi până la ultima, versurile  stau mărturie neclintită a unei sensibilităţi deosebite, confruntată neîncetat cu sentimentul profund al iubirii care apare ca o tainică incursiune în universal interior. Mânuind cu dexteritate cuvântul şi potenţialul expresiv al acestuia, cartea poetei  Elena Buldum  încântă mintea, sufletul şi… auzul cititorului. Creaţia sa este o poezie exclusiv cu resurse interioare, mărginită de domeniul emoţiei sentimentale.

“Pașii sufletului meu” ne invită să-i desluşim taina cuvintelor pentru a dărui  zborului nostru, noi petale din lumina creaţiei, pentru că poezia autoarei Elena Buldum  se aseamănă uneori cu susurul apei din izvoarele cristaline de munte, alteori cu zborul unui fluture pe un câmp înflorat ajungând până la cugetări care pot fi de folos cititorului indiferent de vârstă, cultură sau profesie:

” Rătăcesc pe cărări și poduri de dor În cuvinte-mi aștern covoare de flori”

Mărturisesc că am avut plăcerea lecturii cărţii scrise de Elena Buldum  încă de la primele pagini, descoperind călătoria pas cu pas şi simt că în spatele oricărei melancolii sau a tristeţii, verbalitatea şi atitudinea vocii autoarei, se ascunde  o imensă vitalitate; în spatele cuvintelor se află un om, un spirit nobil, plin de har, ce merită, prin lectura dezlănţuitului său spirit, în mod paradoxal cuprins în forme laice, tainice sau înaripate, să fie cunoscută.

Un debut convingător, un moment important pentru autoare şi în acelaşi timp pentru Literatura Română. Adevăratele cărţi încep când cuvintele se termină, când slovele sunt înlocuite de sentimentele cititorului, creionând noi imagini în mintea sa. Am deplina convingere că această carte nu va rămâne neobservată.  “Pașii sufletului meu” este cartea pe care pot să o recomand cu căldură tuturor românilor care ştiu să preţuiască omul şi sufletul frumos de român, indiferent de colțul de pământ unde se află la un moment dat.

Prof. Ing.Simina Silvia Şcladan

Read Full Post »

Sf-Maria

Rugăciune pentru Maica Domnului

O, maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Gândul bun din mine,
Nu-l lăsa să moară.

Dă-mi lumina blândă
De viaţă dătătoare,
Să-mi duc a mea osândă,
Să-mi fii mântuitoare.

Şi-adu-mi îndurare,
De la Cel de Sus,
Să îmi clădesc în suflet
Pacea lui Iisus.
Simina Silvia Scladan

 

Read Full Post »

Zambetul – cea mai puternica energie.

Read Full Post »