Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘MAXIME SI CUGETARI’ Category

IMG-20180705-WA0022

Te duci, copilărie…

Mi-e grea maturitatea, mi-e greu să fiu docil,
Aş da orice pe lume să redevin copil.

Zburdam prin curtea plină cu raţe şi găini
Trăiau pe-atunci părinţii şi rude şi vecini,
Mi le-ai luat pe toate şi-o lacrimă îmi storci,
Te duci, copilărie, şi nu te mai întorci.

Nu mai există basme, nici eu nu mai exist,
Balaurul e şmecher, iar Făt Frumos e trist,
S-au inventat claxoane, adio zurgălăi,
Te duci, copilărie, cu toţi eroii tăi.

Un prof ce ne-nvăţase cum să plantăm stejari,
A defrişat pădurea vânzând-o pe dolari,
Cu cât urcăm în vârstă ne suntem mai străini,
Te duci, copilărie, şi devenim haini.

Bunica şi bunicul ce mă-nveleau cântând,
Sunt două cruci de piatră şi tac pe sub pământ,
Şi mai era şi crângul, şi-un râu şi nişte tei,
Te duci, copilărie, pe toate mi le iei.

Din tinda casei mele, când mama îmi vorbea,
Fugeau din boltă norii şi soarele zâmbea,
Iar tata orice teamă din vis mi-o spulbera,
Te duci, copilărie, cu fericirea mea.

Făceam pe-atunci războaie cu săbii mici de nuc,
Iar după bătălie mergeam să bem un suc,
Azi ne-omorâm pe bune, prin diferite căi,
Te duci, copilărie, şi devenim mai răi.

Mă zgâriam pe braţe urcând în corcoduş,
Iar cel mai bun prieten era un căţeluş,
Eram atât de veseli fugind prin porumbişti,
Te duci, copilărie, şi devenim mai trişti.

Pe-atunci orice ninsoare mă bucura nespus,
Iar ploile de vară păreau să cadă-n sus,
Acum la doctor mergem, plecându-ne umili,
Te duci, copilărie, şi devenim fragili.

R. Pietreanu

Reclame

Read Full Post »

Ploaia de flori

Natura azi e-n strai de sărbătoare,

Cireșii, merii și vișini-s în floare,

Azi crângul întreg e-nverzit

Și sufletu-n mine din nou a-nflorit.
Lin plouă cu flori dumnezeiești,
Petale în dar ofer mamei mele,

Eu cresc printre flori și povești
Și gândul mă  plimbă prin stele.

Simina Silvia Scladan

20180421_183326

„Viața fiecărui om este o poveste, dincolo de care se întrezărește mereu o taină ce ne
cheamă să o descoperim. Unii reușim acest lucru într-o bună zi, dar nu cunoașterea
științifică este cheia, ci revelația. Și abia atunci începem să ne apropiem de cuvântul om.
Am putea crede că taina, odată revelată, pune capăt căutărilor noastre. Pacea și împlinirea sunt depline. Poate pentru moment. Dar nu e așa. De ce? Fiindcă înțelegerea tainei în totalitatea ei ne ia un timp aproape infinit. Însă fiecare părticică din ea revelată și înțeleasă, ne transformă, ne înluminează cu sclipiri nepământene.
Venirea la viață pe pământ este pentru noi întotdeauna suprema provocare a Tainei.
Singura fascinație reală pe care o avem mereu la îndemână în această lume, suntem noi. De la noi, pornim către Dumnezeu. Și toată viața e, de fapt, o căutare. Am putea spune că e un joc. Dar unul serios, cu miză mare. Ce ne atenționează asupra acestui fapt? Întotdeauna, suferința. Ea ne trezește dorința de căutare, ne scoate din lâncezeală și împietrire”. (Ovidiu Harbădă – Valeriu Popa, îndrumător al cunoașterii prin știință și credință”(Ed.. Dharana)

IMG-20180422-WA0002

„…Nu te compara cu nimeni, nu intra în competiţie cu nimeni şi nu mai alerga după nimic. Simte liber ca să fii fericit! Opreşte-te şi realizează că în viaţă nu este nimic de câştigat, nici de pierdut. Acordă libertate spiritului tău, lasă-l să zburde. Nu îl întemniţa, nu te persecuta, nu îţi cere imposibilul. Nu te mânia pe tine, iubeşte-te şi îţi va fi mai bine.”

Știu ca putem arde toate gândurile negative,

Știu ca putem arde toate energiile negre sau fictive,

Vor arde, se vor duce de unde au venit

Și noi vom avea gând bun, în corp primenit!

Numai gânduri bune,

Simina

Read Full Post »

IUBIREA NE VINDECA

Iubirea ne vindecă

Se spune că iubirea înlătura suferinţa,

Iubirea arde karma, alungă neputinţa,

Ea poate transcende ne-aduce fericirea,

Doar în iubire ne împlinim menirea.

 

În marea iubire ego-ul propriu se dizolvă,

Şi mintea se  pre schimbă, de boală ne absolvă.

Starea interioară  se schimbă în mai bine,

Apare candoarea şi-mpăcarea cu sine.

 

 

 

Ca niciodata hrăneşti cu boabe păsărele,

Mângâi cu drag un câine cu ochii de mărgele.

Percepţia asupra lumii din jurul tău se schimbă,

Devii un Mare Suflet un „Maha-atma” nimbă.

 

Iar starea aceasta curge calm prin tine…

Şi oamenii  şi întâmplările îţi apar divine.

O opera de artă, îţi pare întreaga natură,

Devine armonie pură, plină de căldură.

 

Iubirea, expresia armoniei din petale,

A frumuseţii şi perfecţiunii universale.

Nu poate apare în dezordine, în haos,

Ne pune indiferenţa şi egoismul în repaos.

 

Când iubirea apare, poeţii te minunează ,

Cântăreţii te-ncântă, pictorii capodopere pictează,

Calea vieţii în taină o schimbă  sau o formează,

Devin scump elixir în suflet şi viaţa propulsează.

 

Daca ei ar face asta în inimă trişti

Arta lor te-ar întrista de-o priveşti.

Doar arta făcută prin iubire vindecă,

Magia iubirii prosperitate revendică.

Simina Silvia Șcladan

Read Full Post »

DACA POTI...

Read Full Post »

ROATA VIETII-NICOLAE TEODORESCU

Roata vieții se-nvîrtește… unii oameni asigură mișcarea normală, unii micșorează viteza, alții măresc viteza, alții se distrează… dar la sfârșit, numai Bunul Dumnezeu știe  cui a fost de un real ajutor această experiență (Lecție de viață) sau cât de încântată de acest joc este umanitatea.

Simina Silvia Șcladan

Read Full Post »

DSC04445Candva citeam acest mesaj important scris cu mii de ani în urmă și lăsată lumii de oamenii înțelepți:

„Nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor.” – Isaia 41:10

 

Astăzi am primit acest mesaj deosebit de frumos care mi-a readus zâmbetul pe buze:

PUNE PAHARUL JOS!

​​ Un psiholog îi învață pe cursanții săi despre “managementul stresului“. A luat un pahar de apa și s-a plimbat prin sală…în liniște. Toată lumea aștepta o întrebare de genul – este pe jumătate plin sau pe jumătate gol. La un moment dat s-a oprit, a ridicat paharul și și-a întrebat auditorii: – Cât de greu este acest pahar cu apa?

Mirați, cursanții au dat răspunsuri între 250 și 500 ml. Răspunsul psihologului a fost următorul :

– Greutatea absolută nu contează. Contează cât timp îl vei ține ridicat.

Un minut – nici o problemă.

O oră – o durere de braț.

O zi – îți paralizează brațul.

 În fiecare din aceste 3 cazuri greutatea paharului nu se schimbă. Se schimbă doar durata, timpul… și cu cât e mai lung, cu atât mai greu este paharul. Stresul și grijile din viață sunt asemenea paharului cu apă. Dacă te gândești puțin la ele… nu se întâmplă mare lucru. Dacă te gândești mai mult la ele… începe să te doară sufletul. Dacă te gândești tot timpul la ele – îți paralizează mintea, nu mai poți să faci nimic. De aceea este important să te eliberezi de stres.

Când ajungi acasă pe seară… lasă-ți grijile deoparte.

Nu le purta cu tine în noapte. Pune paharul jos!

Parabola aceasta îmi aduce aminte de o poezie superbă a lui Tudor Arghezi: ”Inscripție pe o ușă”.

  Când pleci, să te-nsoțească piaza bună,

Ca un inel sticlind în dreapta ta,

Nu șovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista.

Purcede drept și biruie-n furtună.

 

 Când vii, pășește slobod, râzi și cântă.

Necazul tău îl uită-ntreg pe prag.

Căci neamul trebuie să-ți fie drag

Și casa ta să-ți fie zilnic sfântă!  

Dacă atâția oameni ne fac aceste recomandări de mii de ani, de sute de ani, de zeci de ani… cred că și noi ar trebui să  învățăm să ne debarasăm de stres și să îi ajutăm și pe alții să o facă!

Read Full Post »

FERICIREA

Am primit prin e-mail aceasta scurtă poveste care mi-a plăcut mult și cred că merită să fie transmisă mai departe:

”Un grup de 500 de persoane au participat la un seminar . Dintr-o dată, conferentiarul s-a oprit și a decis să ii implice pe cursanti intr-o activitate de grup . El a început să ii dea fiecarei persoane cate un balon . Apoi, participantii au fost rugati să-si scrie numele lor pe balon folosind un marker . Apoi, toate baloanele au fost colectate și puse într-o altă cameră .Oamenii au fost apoi lăsati în acea cameră și li s-a cerut să-si găsească balonul pe care isi scrisesera numele în 5 minute. Toti au inceput sa-si caute balonul cu frenezie, se ciocneau unul cu altul, se impingeau, totul devenise un haos.
La sfârșitul celor 5 minute nimeni nu si-a găsit propriul balon .
Apoi , conferentiarul i-a rugat sa ia in mod intamplator un balon din multime si sa-l dea persoanei al carei nume e scris pe ea. In cateva minute toata lumea avea balonul corespunzator.
Conferentiarul le-a spus atunci : ” Acest lucru se întâmplă în viețile noastre . Toată lumea cauta cu frenezie fericirea, dar nu știe unde este. Fericirea noastră constă in fericirea pe care o impartim. Cand reusesti sa schimbi viata unor oameni si sa-i faci fericiti, ajungi sa gasesti propria fericire. Și acest lucru este scopul vieții umane … căutarea fericirii. „

Read Full Post »

Older Posts »