Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iunie 2011

TABĂRĂ  LA ,,BĂILE FELIX  – ORADEA”

23 – 28 IUNIE  2011

 

 

        GÂNDURI  LA  PLECAREA  DIN  TABĂRĂ   …

            ,,Dupa cateva zile nemaipomenit de frumoase ne intoarcem acasa, la Suceava, la Calafindesti…       

            Îmi aduc aminte de prima zi de tabără. În seara plecării secundele treceau foarte greu. Dupa o lungă aşteptare a sosit trenul, iar dupǎ o noapte grea şi obositoare am ajuns în Oradea, judetul Bihor.  Am văzut atunci cât e de frumos orasul, dar eram cu gandul la piscine, la băile termale. Ce momente plăcute!

            Valurile, topoganele cu apǎ, lenevirea pe şezlong la soare, ingheţata cu aromǎ de gumǎ de mestecat, de vatǎ de zahǎr … erau provocǎri pentru fiecare clipǎ. ‘’

                                                                               Adela Moloce, clasa a IV – a

 

 

            ,,Cel mai mult mi-a plǎcut în bazinul cu valuri. La marginea bazinului, la scǎri, apa îmi ajungea pânǎ la genunchi, dar în celǎlalt capǎt era de rǎu dacǎ nu aveam colac. Apa era rece, dar nu am ratat nici un val.  Ne opuneam valurilor, înotam şi multe alte prostioare.

            Mi-a pǎcut la ,,Ciuperca’’ pentru cǎ am vǎzut tot oraşul Oradea. Mi-a plǎcut mult şi în Turnul Primǎriei pentru cǎ m-am uitat prin telescop .

            Acum am un sentiment de regret…pǎrǎsesc patul, camera, parcul, oraşul…’’

                                                                                Laurica Ioneac, clasa a IV – a

 

 

            ,,Doamna, eu vreau sǎ mai stau un an, o lunǎ, o sǎptǎmânǎ… E tare frumos aici ! Mi-e dor de Marinela, de mama, de tata, dar ce bine ar fi dacǎ am mai sta! Am stat cel mai mult la topogane, la valuri, la piscinǎ, dar tot nu m-am sǎturat. E frumos, e distractiv sǎ pluteşti în apa curatǎ, caldǎ şi sǎ ai în jur o mulţime de prieteni.

          Am vǎzut o mulţime de locuri noi, am aflat multe lucruri  interesante, dar nimic nu e mai frumos ca balǎceala în apa limpede şi caldǎ de la Felix.    

Ultima mea masea de lapte a rǎmas pe acoperişul hotelului în care ne-am cazat. I-a plǎcut mult şi ei în tabǎrǎ…’’

                                                                                Marius Moloce, clasa a IV – a

            ,,Topoganele erau ceva super!  Prin ele aluneci cu vitezǎ şi cazi într-o piscinǎ. Cel mai frumos topogan era cel verde  pentru cǎ te duci printr-un tunel cu apǎ şi apoi ajungi în piscinǎ. Trebuie sǎ te mişti repede fiindcǎ de sus vin în vitezǎ alţi şi alţi copii. Avea grijǎ de asta ,,Salvatorul’’, adicǎ cel care supraveghea  distracţia noastrǎ. Am stat uneori şi pe şezlong, dar cel mai mult în … apǎ .

            Am jucat fotbal cu cei de la Buzǎu, am pierdut, dar dacǎ ne vom revedea vom câştiga. A fost frumos şi în ,,Orǎşelul copiilor‘’ unde ne-am distrat pânǎ ni s-a făcut foame, iar pizza a venit la fix. Mi-a plǎcut şi mâncarea bǎnǎţeanǎ, dar şi unde ne-am cazat .

            Sper sǎ mai merg şi în alte tabere .’’

                                                                                  Andrei Lazurcǎ, clasa a IV-a

 

            ,,Dupǎ câteva ore pe tren, ore de distracţie, de glume, mai puţin de somn, cum ar fi vrut vecinii de compartiment, am ajuns în Oradea.

            În tabǎrǎ ne-am fǎcut câţiva prieteni din Buzǎu cu care ne-am distrat de minune. Teo, Păpucel, Mǎdǎ  şi ceilalţi ne-au bǎtut la fotbal, dar le-am ţinut piept cu eroism. Erau mai mulţi, mai mari, dar nu ne-am lǎsat şi am dat şi noi goluri. Poate ne vom lua revanşa cândva.                                                         

            Doamna de la Buzǎu ne-a invitat în excursie prin sud. Ei locuiesc în Berca şi ne-au spus cǎ în zonǎ sunt Vulcanii noroioşi. Îşi doresc sǎ ajungǎ şi în Bucovina  fiindcǎ nu au vǎzut mǎnǎstirile şi au spus cǎ trec pe la noi pentru revanşǎ .

            A fost frumos…

                                                                           Sergiu Ioneac , clasa a V-a

 

 

            ,,În acest an am fost în tabǎrǎ la Bǎile Felix – Oradea. Mi-a plǎcut foarte mult deoarece am revǎzut: Ciuperca, Lacul cu nuferi, Peştera Urşilor, Biserica cu Lunǎ, Turnul Primǎriei, Crişul Repede, Teatrul Naţional, Pasajul ,,Vulturul Negru”, Parcul Municipal, Cetatea Oradei, Bazinul Olimpic şi alte locuri interesante. Mi-a plǎcut mult şi în Orǎşelul Copiilor unde ne-am distrat pe cinste. La  piscine a fost fantastic, cu multe momente hazlii.

            A fost super!!!“

                                                                            Mihaela Caciur, clasa a V – a

 

            ,,Mi-a plǎcut în tabǎrǎ. Mâncarea a fost bunǎ, mi-a plǎcut. Am fost la Peştera Urşilor, la Ciupercǎ un loc minunat de pe cel mai înalt deal din Oradea. Am admirat de acolo panorama întregului oraş. Multe alte locuri frumoase  ne-au lǎsat amintiri de neuitat.

            Vreau sǎ mulţumesc doamnei învǎţǎtoare pentru cǎ datoritǎ dumneaei am ajuns sǎ vedem Oradea, un oraş foarte frumos, plin de obiective turistice.’’

 

                                                                        Marina Lazurcǎ , clasa a VI – a

 

 

            ,,La plecare am cǎlǎtorit o noapte întreagǎ, iar la întoarcere o zi întreagǎ. A fost foarte obositor, iar când am ajuns acasǎ nu ne mai sǎturam de somn. Pe geamul trenului se vedeau munţii acoperiţi de ceaţǎ, vǎile adǎnci, apele învolburate, dar oboseala nu ne lǎsa sǎ le admirǎm aşa cum am fi dorit. Am trecut prin 14 tunele  …

            La Bǎile Felix erau 3 topogane  şi 5 piscine mari, amenajate pentru copii mici, copii mai mari, pentru cei care preferau anumite tratamente (masaje acvatice, subacvatice, jacuzi, valuri ), bazine cu apă mai caldǎ sau mai puţin caldǎ .

            Când a venit vremea plecǎrii cu toţii eram trişti, dar au rǎmas amintiri foarte frumoase. Sper sǎ mai merg în tabǎrǎ şi sǎ fie la fel de frumos …”

                                                                         Andreea Diaconescu, clasa a V – a

 

            ,,În acest an am fost pentru prima datǎ într-o tabǎrǎ. A fost foarte frumos. Am vizitat multe locuri din oraşul Oradea, locuri minunate de unde am luat frumoase amintiri pentru cei dragi pe care i-am lǎsat acasǎ.

Pentru a urca în Turnul Primăriei din Oradea am urcat 260 de trepte însă priveliştea ce ni s-a înfǎţişat în faţa noastrǎ a meritat tot efortul. Am vǎzut prin telescop locuri în care am ajuns în zilele ce au urmat. Restaurantul ,,Ciuperca” se vedea foarte bine şi nu ne-am lăsat  pânǎ ce nu am ajuns acolo, dar cei 10 lei care trebuiau pentru o îngheţatǎ ne-au fǎcut sǎ coborâm repede în oraş.

În Pestera Urşilor şi-au gǎsit moartea 180 de urşi de peşterǎ din cauza unei alunecǎri de teren. Se zǎreau oasele lor, iar stalactitele şi stalagmitele ofereau nişte imagini de vis.

            Vreau sǎ-i mulţumesc doamnei pentru tot ce a fǎcut pentru noi şi pentru cǎ ne-a dus sǎ vedem atâtea locuri frumoase .

            Îmi pare rǎu cǎ tabǎra s-a terminat, dar sper sǎ mai merg şi la anul, sǎ  vǎd şi alte locuri şi sǎ mǎ distrez.’’

                                                                           Denisa Lazurcǎ , clasa a V – a

,,Pentru prima datǎ în viaţǎ am ajuns la Bǎile Felix. A fost frumos. Mi-a plǎcut ca pe toatǎ durata cǎlǎtorie sǎ admir peisajele minunate ce ne apǎreau în faţa ochilor. Am vizitat oraşul Oradea cu toate minunǎţiile sale. La ştrand era  tare frumos .

Mâncarea era bunǎ, mai ales desertul.

Au fost nişte zile de neuitat!   

 

                                                                              Bianca Procopiuc, clasa a VII – a

 MĂ BUCUR MULT CA V-A PLACUT! VĂ DORESC O VACANŢĂ MINUNATĂ  ÎN  CONTINUARE!  

                                                           ÎNV.  PROFIRA  CACIUR

29 iunie 2011    

 

29 iunie 2011    

Anunțuri

Read Full Post »

Eu nu îi învăţ pe oameni ce înseamnă mulţumirea, eu îi învăţ ce înseamnă extazul. Cântă, dansează, bucură-te; transformă fiecare clipă din viaţa ta în sărbătoare. (OSHO)

Voi nu stiti ce inseamna casnicia, caci acest cuvant inseamna celebrarea vietii in cuplu. Ea nu se reduce la un certificat. Nici un oficiu de la primarie nu va poate darui o casnicie, nici un preot nu va poate face acest dar. Casnicia inseamna o revolutie uriasa in planul fiintei, o imensa transformare a modului de viata, care nu se poate petrece decat daca ajungeti sa celebrati statul impreuna, daca celalalt nu mai e pur si simplu celalalt, daca dumneavoastra nu mai sunteti pur si simplu dumneavoastra. Cei doi nu mai sunt doi, intre ei a aparut o punte, au devenit unul, dintr-o anumita perspectiva. Din punct de vedere fizic raman doi, dar in ceea ce priveste fiinta lor interioara, au devenit unul. Poate ca sunt cei doi poli ai existentei, dar existenta lor este una singura. A aparut o punte…

Înțelege, trebuie să devii o adevărată celebrare pentru tine însuţi!
Această scurtă viaţă pe care o aveţi poate fi transformată într-un paradis. Această mică planetă este floarea de lotus a paradisului.
Singura răspundere adevărată este faţă de propriul tău potenţial, faţă de propria ta inteligenţă şi conştienţă, faţă de acţiunea conformă cu ele.
Singura răspundere adevărată este faţă de propriul tău potenţial, faţă de propria ta inteligenţă şi conştienţă, faţă de acţiunea conformă cu ele.

(OSHO)


Read Full Post »

Împreună cu familia și câțiva prieteni dragi nouă am plecat la drum.

Atunci când Bunul Dumnezeu te are drag,
Îți pune raza soarelui, în zori de zi, pe prag
Ca să pornești la drum cu inima curată
Și tot ce faci frumos să fie de durată!

Călătoria noastră a fost plină de evenimente frumoase. Așa a apărut și bucuria de a descoperii în Ipotești, pe lacul din poeziile eminesciene nuferii în floare:

Mă bucur că am descoperit nuferii galbeni atât de apreciați de Eminescu înflorind alături de nuferii albi:

Citesc cu drag toate textele desprinse din înțelepciunea lumii și redate lumii spre meditație.

Comunicare ne este indispensabilă. Cred ca atunci cand poti aduce prin vorbele tale o samanta ”de mai bine”, merita sa o semeni pe bloguri pentru a lucra in folosul binelui.

Cândva scriam:

Viața noastră este lungul drum spre nemurirea sufletului…Destinul este necunoscutul care ne arată drumul.

Mintea omului este vastă, iubirea nu poate fi controlată sau comandată însă credința în divinitate ne face unici!

Omule, fie ca norocul şi fericirea să-ţi fie tovarăşi de drum mereu, să fi sănătos şi să ai parte de împliniri pe toate planurile!

Doamne ajuta!

Cu pretuire,

Simina Silvia Șcladan

Read Full Post »

”UNIVERSUL POVEȘTILOR”   –LANSARE DE CARTE ȘI FESTIVITATEA DE PREMIERE- LA PURANI DE VIDELE , JUD.TELEORMAN, GAZDĂ VA FI DOAMNA DIRECTOARE DURLAN GHEORGHIŢA-SCRIITOARE ȘI GRAFICIANĂ ÎN VOLUMUL DE POVEȘTI ”UNIVERSUL POVEȘTILOR”.
 VOR FI PREMIAŢI O ELEVII DRĂGAN DIANA FLORENTINA  DE LA ŞCOALA CU CLASELE I-VIII-PURANI DE VIDELE  ŞI MIHALACHE NATANAEL CĂTĂLIN DE LA GRUPUL ȘCOLAR VIDELE, CÂȘTIGĂTORI ÎN CADRUL CONCURSULUI DE POVEȘTI ”UNIVERSUL POVEȘTILOR”.

DE MENȚIONAT CĂ REALIZAREA GRAFICĂ A AFIŞELOR ŞI A COPERTEI LA CARTEA SCRIITOAREI FLOAREA CĂRBUNE – „CĂLĂTOARE ÎN ŢARA SOARELUI RĂSARE”, APARȚIN  RECUNOSCUTULUI ARTIST PLASTIC MIHAI CĂTRUNA.

Read Full Post »

Sâmbătă 11 iunie 2011, am avut deosebita plăcere de a participa alături de nume de rezonanță ale literaturii românești contemporane la o dublă lansare de carte în București.

Chiar dacă drumul Suceava-București a fost lung și istovitor, bucuria de a (re)vedea oamenii cu suflet de aur, care dăruiesc umanității cele mai sensibile creații izvorâte din preaplinul sufletelor lor, m-a întărit și mi-a dat speranțe că în România vor exista mereu adevărați români care vor duce mai departe cultura și tradițiile acestui popor greu încercat.

Evenimentul a început cu prezentarea cărțți ”Luminișuri” a scriitoarei Elena Buică din Toronto-Canada. Doamna Elisabeta Iosif, Președinta Ligii Scriitorilor Români- Filiala Cluj a deschis evenimentul:

M-a impresionat puterea de muncă și de dăruire a scriitoarei Elena Buică din Toronto, Canada, pentru că  așa cum spunea și doamna Cezarina Adamescu:

”  Ea nu şi-a renegat neamul, originea, patria, limba, educaţia, nevoile, strâmtorările pe care le-a încercat în ceasuri de cumpănă, întreaga viaţă dusă aici. Dimpotrivă, cu trecerea anilor, le-a conferit o aură sacră. Distanţa a nivelat toate asperităţile şi, în mod paradoxal, a apropiat-o de tot ce-i românesc, cu o nevoinţă aproape dureroasă, acerbă care poartă numele DOR şi care, cu ochii închişi devine şi mai intens.”

Vă mulțumesc stimată doamnă Elena Buică pentru carte și pentru tot frumosul pe care l-ați adus în sufletul meu!

A urmat prezentarea volumului ”Universul poveștilor” și festivitatea de premiere a autorilor:

Autorii din volumul de povești ”Universul poveștilor” care au luat parte la acest eveniment sunt:

Arienne Bertin (Georgeta Olteanu)

Floarea Cărbune

Georgeta Nicoleta Chiroiu

Elisabeta Iosif

Elena Stan

Simina Silvia Șcladan

și copiii premiați:

Cristina Alexia Badea

Diana Ștefana Șcladan.

Liga Scriitorilor Români- Filiala București și revista ”Cetatea lui Bucur” au oferit premiile elevilor câștigători și Diplome de excelență autorilor și dascălilor care au îndrumat copiii spre Concursul de povești ”Universul poveștilor”:

S-au citit cele mai îndrăgite povești din ”Universul poveștilor” spre încântarea micilor spectatori:

 

Au fost și vor rămâne clipe de neuitat, în care prietenia dintre oameni a reușit să reunească cele mai tinere condeie, îndrumate  de scriitorii cu suflet mare care au reușit să dea aripi celor mai frumoase vise ale copiilor. Bucuria se putea citi pe chipurile câștigătorilor:

Acest proiect a demonstrat că avem copii valoroşi care educaţi de cei mai dăruiți dascăli reuşesc să ducă mai departe tradiţiile şi valorile neamului nostru.

La final am reușit să facem o fotografie de grup pe treptele Bibliotecii Metropolitane ”Mihail Sadoveanu” din București:

Sper să reușim în continuare să descoperim și să încurajăm copiii de pretutindeni spre a pune pe hărtie gândurile, simțămintele lor fie în proză, fie în versuri.

Și dacă am trăit cu toții un eveniment de suflet, încărcat de cele mai nobile emoții, acest lucru îl datorăm indiscutabil, inițiativei doamnei Elisabeta Iosif care a reușit să reunească ca într-un buchet, creatorii de frumos din țară și din străinătate. Au fost și vor rămâne clipe de neuitat, prin care s-a răsădit sămânța ”cuvântului care zidește” în sufletele tuturor.

 

 Cu preţuire,
Simina Silvia Şcladan

Read Full Post »

Prinţesa Florilor

 

          A fost odată ca niciodată un prinţ frumos şi bun care locuia într-un castel pe vârful munţilor, aproape de cer. Încă de mic îi plăcea să meargă la vânătoare cu tatăl său, împăratul, şi într-una din zile, ajunse până la poala muntelui, unde se întindea o vale plină de flori. Rămase tare uimit cănd văzu un castel înconjurat de flori, dar ce-l uimi şi mai mult fu o tânără prinţesă, ca o zână de frumoasă, care-i întâmpină cu bucurie.

          – Bine-aţi venit în împărăţia florilor mele ! Odihniţi-vă şi răcoriţi-vă, se vede că sunteţi obosiţi !

          – Bine te-am găsit, Prinţesă a Florilor! Îţi mulţumesc de omenia cu care ne primeşti, zise prinţul cel chipeş.

 

          De atunci, prinţul cobora în fiecare zi muntele s-o întâlnească pe Prinţesa Florilor. Erau fericiţi împreună şi vremea trecea pe nesimţite.

          Numai că, în codrul întunecat trăia şi o vrăjitoare, care era tot tânără şi frumoasă, dar care, de multă vreme pusese ochii pe prinţ. Visa să ajungă prinţesă în castelul de lângă cer. Când a văzut că că cei doi se iubesc atât de mult, într-o noapte cu furtună, cu tunete şi fulgere, le-a furat inimile celor doi îndrăgostiţi şi le-a ferecat într-o închisoare  aflată sub pământ de care niciun pământean nu aflase. Ca paznic, vrăjitoarea a pus un balaur cu şapte capete, căruia i-a zis:

          – Să păzeşti cu străşnicie inimile furate, altfel, toate cele şapte capete îţi vor putrezi în adâncul pământului!

          În tot acest timp, şi prinţul şi prinţesa deveniseră trişti, încât nimic nu-i mai interesa din jurul lor. Într-o noapte însă, prinţul avu un vis: se făcea că venise la el zâna cea bună care-i spuse că, dacă vrea să fie fericit, trebuie să plece deîndată să caute inimile furate ce se aflau în închisoarea din adâncul pământului. Îi mai spuse că balaurul cu şapte capete poate fi adormit doar dacă îi cântă din fluier o melodie din tot sufletul lui.

          A doua zi prinţul plecă la drum, şi merse, merse, până ajunse pe tărâmul balaurului. Acolo scoase fluierul din sân şi începu să cânte cu atâta foc, încât rând pe rând, cele şapte capete ale balaurului căzură într-un somn adânc.   Atunci prinţul deschise poarta castelului şi o lumină îl călăuzi să urce în turnul cel mare, unde  într-o cutie neagră şi prăfuită se aflau cele două inimi. Pe dată le luă şi plecă spre prinţesă. Aceasta îl aştepta la fereastră, mai frumoasă ca nicicând.

          -Azi noapte te-am văzut în vis, de-atunci te aştept!  zise cu glas duios şi drăgăstos, Prinţesa Florilor.

          -Nimic nu ne mai poate despărţi de-acum, prinţesa mea!  adăugă cu multă bucurie prinţul.

          Un vuiet însă coborî pe pământ, cerul se întunecă pe dată şi fulgere şi trăsnete brăzdau furioase întunericul. Era vrăjitoarea cea rea, dar prinţul deja îi înapoiase prinţesei inima salvată. De ciudă, vrăjitoarea îmbătrâni pe loc cu o sută de ani şi puterile ei dispărură pe veci.

          Prinţul castelului de lângă cer s-a căsătorit cu Prinţesa Florilor  din castelul de la  poalele munţilor. Ei au făcut o nuntă ca-n poveşti şi cu timpul au adus pe lume doi prinţişori și o prințesă, care alergau nestingheriţi şi fericiţi din vârf de munte până la poalele lui, în împărăţia florilor.

De Diana Ștefana Șcladan

Poveste premiată în cadrul concursului de povești ”Universul poveștilor”

Read Full Post »

                                Iunie, poveşti ,desparţire …

 

         Luna iunie a debutat cu mare avânt pentru copiii de clasa a IV a de la Scoala cu clasele I –VIII din Calafindesti ,dar cred cǎ şi pentru toţi copiii care se aflǎ la aceastǎ rǎspântie . Se despart acum de doamna invǎţǎtoare…

        Bucurii, regrete ,întâmplǎri adunate in frumoase compuneri , teste de final ,excursii de neuitat …toate aduc atâta emoţie ,atâta speranţǎ şi devin mai apoi amintiri de neuitat pentru omul ce va deveni copilul de azi.

                  Ce frumos a fost!… Spune aceste cuvinte pânǎ şi cel mai neastâmpǎrat  şi mai nǎzdrǎvan  dintre toţi ,bǎiatul cu ochii jucǎuşi care pare cel mai nevinovat ,dar de care se ţin toate nǎzbâtiile. Zâmbeşti , ridici un deget şi crezi cǎ totul se rezolvǎ, dar cine nu îşi aduce aminte în iunie de aceste lucruri din copilǎria sa ?…

        Pe copiii mei, dar şi pe doamna lor 1Iunie ne-a dus chiar în ,,Universul  poveştilor’’ . Am ajuns din nou cu multǎ bucurie la Biblioteca Bucovinei ,,I.C. Sbiera’’ din Suceava . De astǎ datǎ eram la cravatǎ, cu rochiţe cochete ,cu baloane ,cu flori…

Era ziua  noastrǎ, a copiilor, iar noi participam la o frumoasǎ lansare de carte, o carte cu poveşti scrisǎ de membrii Ligii Scriitorilor din România, poeţi şi prozatori ai zilelor noastre, dar şi de copii din toate zonele ţǎrii şi chiar din strǎinǎtate, îndrumaţi de domnii lor, profesori sau învǎţǎtori .

        Mihaela, Laurica, Gina, Andreea,  Mihaela, copiii ambiţioşi de la scoala noastrǎ au primit şi ei premii  pentru creaţiile lor, premii înmânate de prof.dr.Mihai Pǎstrǎguş din Iaşi. Au fost lǎudaţi şi de scriitorul –învǎţǎtor Gheorghe Vicol  din ţinutul Dornei , au fost rǎsplǎtiţi și de scriitoarea Simina Silvia Scladan, organizatoarea acestui eveniment, cu cǎrţi şi multe cuvinte de apreciere,vde încurajare pentru a putea pǎşi cu încrederevîn minunata lume a scrisului.

        Ne-au rǎmas în minte cuvintele doamnei Simina,vprietena noastrǎ, cum ne place nouǎ s-o numim : ,,In timp ce pǎrinţii buni se strǎduiesc sǎ satisfacǎ, în mǎsura posibilitǎţilor dorinţele copiilor lor (haine, pantofi, aniversǎri, produse electronice, excursii), pǎrinţii inteligenţile oferǎ ceva ce nu se poate cumpǎra: povestea vieţii lor, experienţele lor, bune sau rele, timpul lor .’’

        Mulţumim domnului director al Bibliotecii Bucovinei ,dl.Gabriel Cǎrǎbuş  care ne-a vorbit atât de frumos  şi care sperǎm cǎ nu s-a supǎrat  pe neastǎmpǎrul copiilor ce au tulburat  liniştea acestui lǎcaş de culturǎ.

       Nu putem sǎ nu-i felicitǎm şi pe ceilalţi copii participanţi , copiii din Vatra Dornei, din Iaşi, Rǎdǎuţi, Suceava, Bacǎu, din toatǎ  Moldova care au participat la acest eveniment. Cartea aceasta minunatǎ în care se regǎsesc poveştile copiilor premiaţi în cadrul Concursului Naţional ,,Universul poveştilor’’este pentru fiecare copil un dar nepreţuit, un îndemn spre ,,a avea curajul de aţi aşterne gândurile pe hârtie’’ aşa cum spunea Mihaela, fetiţa talentatǎ de la Scoala Calafindeşti.

                         Au scris aceste rânduri,                                                                                                              

         copiii clasei a IV a din Calafindeşti şi înv. Profira Caciur

   

POST SCRIPTUM : Am fost intre timp şi în excursie în judeţul Botoşani. Minunatele locuri pe unde au trǎit cândva Mihai Eminescu, George Enescu, Stefan Luchian vǎ aşteaptǎ, dragi prieteni. Noi vǎ trimitem fotografii şi salutǎri.

Read Full Post »

Older Posts »