Dimineața este o binecuvantare la Mănăstirea Sfantul Pavel. Peisajul superb e unic în lume.
Peștera din apropiere atrage turiștii.
Apa màrii îți răsfață privirea.
Teo fotografiază peștii. ..a văzut și un rechin.
Se face turul final cu vaporul „Agheana mare” pentru a vedea coasta vestica si Manastirile care nu sunt fost vizitate.
Se ajunge în portul Dafni de unde se pleacă de pe Muntele Athos din nou in în Ouranapoli unde a fost lăsat microbuzul pentru a se reîntoarce acasă.
„Manastirea Dionisiu este una dintre maretele manastiri de pe Sfantul Munte Athos, a cincea in ordine ierarhica, in care se pastreaza extrem de mult duhul si contributia dreptcredinciosilor domnitori romani. Manastirea se afla la poalele muntelui, in partea sud-vestica a acestuia, intre Manastirea Grigoriu si Manastirea Sfantul Pavel.
Mai inainte de a se retrage in pestera de langa actuala Manastire Dionisiu, Cuviosul Dionisie vietuise ca monah in Manastirea Filoteu, unde era staret fratele sau, Teodosie. Langa pestera sa, sfantul a zidit o micuta biserica, inchinata Sfantului Ioan Botezatorul. Usor, usor, langa el s-au adunat mai multi ucenici, lucru ce l-a facut sa zideasca mai multe chilii (colibe). De la aceasta, el a si fost numit „staretul colibasilor”.
Crescand numarul fratilor dornici de nevointe monahale, intr-o noapte, in vremea rugaciunii, sfantului Dionisie i-a aparut un stalp de fol, pe actualul loc al manastirii, nu departe de pestera in care se nevoia. O voce dumnezeiasca i-a spus: „Pe acea stanca sa vina toti pustnicii din imprejurimi si cu nadejde si credinta in Dumnezeu sa se construiasca lacasul Sfant.” Petrecandu-se aceasta de mai multe ori, sfantul a inteles voia lui Dumnezeu, anume de a zidi acolo o manastire si a aduna in ea pe toti nevoitorii din colibe.”
„Mănăstirea Grigoriu este construită pe o stâncă, lângă mare, în partea de sud-vest a Sfântului Munte, între mănăstirile Dionisiu şi Simonos Petras.
În anul 1497 Mănăstirea Grigoriu s-a pustiit din motive necunoscute, probabil din cauza incursiunilor piraţilor. În 1500 a fost reînnoită din temelie de către voievodul Moldovei, Ştefan cel Mare şi Sfânt. Daniile sale generoase au fost continuate de următorii domnitori ai Moldovei până în 1720.”
De pe vapor se vad multe chilii.
Andrei și Teo sunt încântați.
Apa màrii și peisajele sunt de neuitat. Andrei caută pești prin apa transparenta. Se gândește la Gri…
Vaporul e imens:
Teo e fericit de mare și de peștișori iar Andrei parca ar mai rămâne pe meleagurile acestui munte sfânt :
În curând vor ajunge în portul Dafni.
Vaporul care-i duce la Ouranapoli lasă în urma luitat valuri spumoase:
Ce curata e apa mării albastru e cerul!
Simți cu mintea ta e liniștită și sufletul e plin de bucurie:
În scurt timp mașina va porni din nou spre acasă …
Totul e bine când se termină cu bine!
Read Full Post »
Relaxare's Weblog 