Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Martie 2009

Făt-Frumos, născut în umbra unei idei

Acrostih

de Virginia Popescu [Nadja ]
 
     30 o3 2009
 

Născut în umbra unei idei
Inimă vibrând în inima limbii române,
Cu luna pe câmp, mergând mereu spre soare răsare,
Hieroglifă nedescifrată a unui cântec,
Iacob, în luptă cu vulturi şi îngeri,
Testament al unei taine fără de cină,
Amphion, constructorul unei noi cetăţi poezeşti.

Semn în necuvânt, spirală albastră sfâşietoare,
Trist cântec de dragoste la malul mării,
Aleph la puterea Aleph înăuntrul ochiului divin,
Nod, ţinând cuvântul cântător pe-o gură de rai,
Enghidu, înconjurat de o turmă de lei străvezii,
Săgeată înfiptă în vârsta de aur a dragostei,
Cântare Galateii, cu genunchii pe inima pietrelor.
Un suflet în sufletul marilor poeţi ai acestui pământ numit

ROMÂNIA

Read Full Post »

blandul-pastor1

BUCURIA DE A TRĂI

 Bucuria e în firul de iarbă,

 în floarea din grădină,

 în licăr de lumină,

 în rodul copacului,

în nori,

în soare,

si-n izvoare.

Ascultă-le cum cresc

Înfloresc,

Rodesc,

pline de candoare,

de culoare

de parfum

de încântare.

Observi…?

 Asta-i

adevarata desfătare…

Să poţi trăi senin,

sub razele de soare.

 

Simian S

Read Full Post »

 

Azi este ziua mea de naştere şi am hotărât ca dimineaţa să o petrec alături de românii din afara graniţelor ţării.

Am fost in Ucraina unde am fost întâmpinată cu flori şi bucurie.

Cu această ocazie am prezentat şi dăruit volumele antologice de versuri din care fac şi eu parte “Mirajele vieţii”

 

 şi “Ce enigmatica eşti femeie”

CE ENIGMATICĂ EŞTI FEMEIE

CE ENIGMATICĂ EŞTI FEMEIE

 apărute la tipografia Lidana din Suceava în cursul anului 2008, la românii din Cernăuţi în cadrul unei întâlniri literare organizată cu ocazia zilei mele de naştere, acasă la prietenii de peste Prut, în Ucraina

Deşi sunt mândri că sunt români şi vorbesc cursiv limba română, ei citesc greu literele noastre atât de diferite de literele slavone învăţate  de ei în şcoală.

Am simţit bucuria din sufletele lor de români şi mândria că şi-au păstrat graiul învăţat de la părinţi atunci când le-am recitat câteva poezii şi le-am vorbit de Bucovina noastră.

Am dat autografe şi am dăruit cărţile cu mult drag dar mi-a atras atenţia că aveau grijă să aşeze cu grijă cărţile în buzunare sau în genţi la plecare.

Nu am facut fotografii în casa prietenilor noştri, dar ne-am plimbat împreună prin Cernăuţi şi am rămas impresionată că la ei există parcul Bucovinei şi Catedrala Bucovinei.

CATEDRALA BUCOVINEI

CATEDRALA BUCOVINEI

Aşa am aflat că Bucovina de peste Prut este mult mai  frumoasa şi primitoare decât mi-am închipuit eu. La Catedrala Bucovinei doamna Veronica care are grijă de ordinea din acest sfânt locaş, ne-a tradus şi explicat obiceiurile de acolo şi ne-a ajutat să cumpărăm vederi, cărţi bisericeşti şi pliante apoi ne-a ajutat să scriem acatistele.

 

Acum la ei este Sărbătoarea florilor şi este organizată o piaţă mare unde fiecare producător poate să vândă sămânţă, flori, arbuşti ornamentali sau pomi roditori. Am găsit români şi acolo şi ne-au ales cu drag flori deosebite.

Chiar dacă ne desparte o graniţă, omenia, cultura, tradiţiile sunt păstrate peste timp în comunităţile de români şi gândurile noastre româneşti nu pot fi ingrădite.

 

Este primul an în care îmi sărbătoresc ziua departe de ţară dar împreună cu prieteni dragi din lumea scrisului.

Am revenit acum acasă şi găsesc cel mai frumos cadou din această zi pregătit cu migală pe Mirajele albastre de poetul Mihai Leonte împreună cu prieteni dragi din lumea poeziei şi artei contemporane.

Este minunat să vezi că în lumea asta mare, în care fiecare este preocupat de problemele sale există atâtea suflete frumoase care pentru câteva clipe îşi îndreaptă gândurile către tine pentru aţi ura “LA MULŢI ANI!”.

Mulţumesc tuturor pentru dedicaţii şi urări!

Gândurile şi gesturile voastre frumoase să se întoarcă înzecit în viaţa voastră!

Cu deosebită consideraţie,

Simina S

INTERIOR CATEDRALA BUCOVINEI

INTERIOR CATEDRALA BUCOVINEI

MIRAJELE VIEŢII

MIRAJELE VIEŢII

Read Full Post »

Azi 27 martie este ziua mea de naştere!

Dacă în copilărie îmi serbam ziua în satul meu natal Calafindeşti, apoi prin oraşele unde am mi-am continuat studiile, anul acesta este primul an în care îmi sărbătoresc ziua departe de ţară dar împreună cu prieteni dragi din lumea scrisului.

Este minunat să vezi că în lumea asta mare, în care fiecare este preocupat de problemele sale există atâtea suflete frumoase care pentru câteva clipe îşi îndreaptă gândurile către tine pentru aţi ura „LA MULŢI ANI!” şi gânduri bune.

Mulţumesc tuturor pentru dedicaţii şi urări!

Gândurile şi gesturile voastre frumoase să se întoarcă înzecit în viaţa voastră! 

Cel mai frumos cadou pe care mi l-am făcut mie de ziua mea este coperta viitoarei mele cărţi:

Şi urări frumoase primite de la prieteni dragi:
ACROSTIH
Suceveancă
Inimoasă,
Mlădioasă şi frumoasă.
Ingineră este ea,
N-o întrece nimenea.
Asta e Simina mea.
                     Virginia  Popescu

PRINOS, SIMINEI

la aniversarea sa

Ţi-aduc prinos
această primăvară,
cu ghiocei
şi viorele albastre;
ţi-aduc prinos
un cer cu unduire rară,
seducător
prin viaţa ta temerară.

Ţi-aduc prinos
şi fericirea necesară,
şi toată mireasma
florilor sihastre;
ţi-aduc prinos,
acest cântec prima oară
preţuirea
şi iubirea mea domnişoară.

 

George Pena

 

Şi cum ceasul tău aniversar ne-a prins împreună muncind… nu pot spune decât că resimt o mare bucurie că ţi-am fost alături. LA MULŢI ANI SIMINA SILVIA ŞCLADAN şi multă sănătate, bucurie, lumină şi iubire în suflet şi în viaţă! Dumnezeu să te binecuvânteze pe tine şi familia ta!

Cu prietenie sinceră,
Adina-Cristinela Ghinescu

 

 

 

 

 „Multi ani Simina, sanatate, fericire si vise implinite !
Drag,
Valeriu Cercel”

 

 

Am primită prin poştă această felicitare pictată de graficiana Nina Vizireanu.

„Pentru tine cu toata dragostea!

Nina Vizireanu „

 

La mulţi ani, mulţi ani Simina,
Dumnezeu ţi-a dat lumina
Să ne-ncânţi cu-n vers cu două,
Până-n nouăzeci şi…. nouă…

LA MULTI ANI
Corneliu Zegrean

Te rog să primeşti o „Poezioară” ca din partea celui pe care-l ai la inimioară….

Simina….

Vino tu odor devreme,
Haide! Să te am aproape,
Apoi… Valul să ne cheme
Să plutim pe tulburi ape.

Vino să te strâng în braţe,
Fii odorul meu pe veci,
Să-ţi sărut guriţa dulce
Şi mânuţele ce-s reci.

Cântă-mi viaţa pe sub stele,
Să ne audă Ursa Mare,
Vom fi singuri printre ele
Intr-o dulce desfătare.

S-ascultăm de sus cum sună,
Buciumul reînvierii,
Să-ţi văd chipul blând la lună
Şi zvâcnirile plăcerii.

„Te desfaci c-o dulce silă,
Mai nu vrei şi mai te laşi,
Ochii tăi sunt plini de milă
Chip de înger drăgălaş”.

Când te văd îmbujorată
Mă topesc de parcă nu-s
Tu mă chemi: – Vină odată
Se ne ducem tot mai sus.

Şi-n această dulce vrere
Să mă mângâi, să mă strângi,
Să-ţi dea lacrimi de plăcere
Dorurile să-mi înfrângi.

Martor să ne fie luna,
Nuni? Vreo trei sau patru Iele.
În genunchi să îţi cer mâna
În castelul dintre stele.

Să trăim viaţa-ntreagă.
Strânşi uniţi, cu bucurie,
Fericirea ce ne leagă
Să ne fie veşnic vie.

Poetul gen.Corneliu Zegrean

Vă mulţumesc oameni dragi pentru gesturile voastre pline de gingăşie care mi-au luminat ziua de naştere!

 

Cu deosebită consideraţie,

Simina Silvia Şcladan

Read Full Post »

POVESTEA MĂRULUI

Această poveste mi-a plăcut mult şi mă gândesc adeseori la ea.

Nu stiu de cine este scrisă dar ştiu că merită să fie citită:

A fost odata, de mult, un mar urias. Un baietel venea mereu sa se joace pe langa el, se urca pana la varful lui, gusta din mere, adormea fericit la umbra copacului. Ce mai! Ii placea tare mult copacul lui, iar marul il iubea si el atare mult.
Dar, intr-o zi, baietelul veni langa copacul sau, foarte abatut. Copacul il imbie:
-Vino sa te joci cu mine!
Baietelul ii raspunse:
– Nu mai sunt copil mic, sa-mi gasesc de joaca in jurul copacilor! Vreau jucarii, dar am nevoie de bani, ca sa le cumpar!
– Imi pare rau, dar nu am bani, dar poti culege toate merele mele si sa le vinzi. Astfel, vei face bani destui, pentru a-ti cumpara jucarii.
Cat de fericit era baiatul acum! El culese merele si cu ele pleca bucuros. Dar, dupa aceea, el inceta sa mai vina sa viziteze copacul. Marul era tare trist, caci ii era dor de copil.
Dar intr-o zi, copilul veni iar la vechiul sau prieten, care-l imbie:

-Vino sa te joci cu mine!
– N-am timp de joaca! Raspunse baiatul. Trebuie sa muncesc pentru familia mea. Avem nevoie de o casa in care sa ne adapostim. Poti sa ma ajuti?
– Imi pare rau, dar eu nu am nici o casa sa-ti dau, fu raspunsul copacului. Dar poti sa tai crengile mele si sa-ti faci o casa din ele.
– Asa ca baiatul s-apuca sa taie toate toate crengile copacului si pleca fericit.
Copacul s-a bucurat sa-l faca pe baiat, iarasi fericit, dar, dupa ce pleca, baiatul nu se mai inoarse la copac. Copacul era iar trist si singuratic.
Intr-o zi calduroasa, de vara, baiatul sosi iar, spre fericirea copacului.
– Vino a te joci cu mine, a spus el.
– Oh! Sunt tare trist si simt ca imbatranesc. As dori sa calatoresc pe mare si sa ma odihnesc. Poti sa-mi dai o barca?
– Poti folosi trunchiul meu ca sa-ti construiesti o barca. Astfel, vei putea sa calatoresti fericit spre zari indepartate.
Asa ca baiatul taie trunchiul si-si facu o barca, cu care calatori pe mari timp indelungat.
Dupa multi ani, se reantoarse la copac. Copacul ii spuse:”
Imi pare rau, baiatul meu, dar nu mai am nimic sa-ti dau. Nu mai am mere pentru tine.
– Nu am dinti sa le mananc! a spus baiatul.
– Nici trunchi sa te urci pe el.
– Sunt prea batran pentru asta, acum, fu raspunsul baiatului.
– Nu mai am, intr-adevar, nimic sa-ti ofer; poate, doar radacinile mele, care se sting,a zis copacul cu lacrimi.
– Nu mai am nevoie de nimic; doar un loc de odihna. Sunt foarte obosit, dupa toti acesti ani!, a raspuns baiatul.
– Foarte bine! Radacinile mele sunt cel mai bun loc de odihna.Vino, vino si stai aici, cu mine, si te odihneste!
Baiatul s-a asezat langa copac, iar copacul era fericit, zambind printre lacrimi.
Aceasta este povestea fiecaruia dintre noi. Copacul – sunt parintii. Cand suntem mici indragim joaca in preajma lor.Cand crestem, ii parasim… Mai venim pe la ei, cand avem nevoie de ceva sau daca suntem la ananghie.
Dar, indiferent ce se intampla, parintii sunt alaturi de noi, spre a ne ajuta cu tot ce pot, sa ne faca fericiti.Poate va ganditi ca baiatul era plin e cruzime, dar asa ne tratam, cu totii, parintii. ”

Spuneti povestea aceasta si altora si iubiti-va mereu, parintii in asa fel incat copiii vostri sa ia exemplu de la voi..

Read Full Post »

PUTEREA MACULUI ROŞU

  PUTEREA MACULUI ROŞU

 Macii roşii sunt blânzi şi-atât de frumoşi,

Plăpânzi ei par, dar se înalţă inimoşi,

Prin lan de grâu, prin iarbă sau secară,

Din fir micuţ ei scot semeţ capul afară.

 

O mac, viteaz iubit, în palmă te-aş lua

De purpuriul tău din plin m-aş bucura,

Dar teamă mi-e că-nstrăinat te ofileşti,

Alt ochi n-ai mai putea să-l primeneşti.

 

Te voi lăsa în lanul aurit să-mbujorezi,

Un suflet cald să te admire când visezi,

Din armonia ta să-şi ia încrederea în viaţă

Prin unduirea ta să-şi caute speranţă şi povaţă.

Simina S

 a91e366a19cf24b87a3fd9238ee940ae_we1

 

Read Full Post »

blandul-pastor

Azi este ziua de naştere a buncii care m-a crescut Elisabeta Vouciuc din Calafindeşti, jud Suceava.

Dacă ar fi trăit acum ar fi avut 94 de ani, dar s-a stins din viaţă la 77 de ani, la fel de calmă şi senină cum a fost toată viaţa ei.

Am găsit caietul meu de poezii din copilărie şi mi-am adus aminte cu drag de acele vremuri.

Mulţumesc dragă bunică pentru tot!

 

 PALMELE  BUNICII

(21 martie 1980)

Palmele tale,

Tâmpla-mi alină,

Palmele tale,

Zbor spre lumină,

Gându-mi prăvale,

Pace senină.

 

BUNICA

 

Ca printr-un vis de altădat,

Acum mi-aduc aminte,

Bunica mea, cu părul alb,

Cea dulce şi cuminte.

 

Pe braţe ea m-a legănat,

Cu vorbe dulci m-a alintat

Cu povestiri mă adormea,

Şi somnul dulce mi-l păzea.

 

Cu ochi micuţi, ea mă privea

Spatele-ncovoiata avea

Încet-încet cu greu păşea

Prin aer ea parcă plutea.

 

Faţa-i de zâmbet strălucea

Ochi limpezi şi senini avea,

Pe mine mare mă creştea,

Bun om era bunica mea!

 

La lecţii ea mă ajuta,

Acasă a scrie mă-nvăta,

Şi ce frumos ea desena,

De mulţi strămoşi îmi amintea.

 

Cu zâmbetul mă-nvăluia,

De vremuri grele-mi povestea

Şi-şi amintea, şi se gândea,

Povestea ades şi-o-ntrerupea.

 

Iar când vreun consătean venea

Şi o povaţă îi cerea

O! Ce frumos ea-i răspundea,

Şi ce intelligent vorbea

Pe toate cele le ştia

Şi niciodată nu greşea

Povaţa ei cuminte.

 

Pe toţi copiii îi primea

În casa ei micuţă.

Multe poveşti le povestea

Şi mâna-i iute răsucea

Fir subţirel de lănă

Iar fusul iute se-nvârtea

În mâna-i uscăţivă.

 

Dar timpul iute a zburat,

Te-ai stins zâmbind din viaţă.

Cu greu atunci tu ai oftat,

Şi capu-n jos ţi l-ai plecat.

 

O lacrimă ţi s-a ivit

Pe ochii tăi cei limpezi

Iar când de noi te-ai despărţit

O rană-n inimi s-a ivit,

O! Buna mea bunică!

 

Simina Silvia Şcladan

 

 

 

Read Full Post »

Older Posts »