Era o data un conducator care credea ca daca are raspunsurile la trei intrebari, s-ar conduce pe el insusi pe cel mai bun drum din viata, indiferent de circumstanta. Cele trei intrebari erau:
1. Cand este cel mai bun moment pentru a face un lucru?
2. Cine sunt cei mai importanti oameni?
3. Care este cel mai important lucru?
El a imprastiat cele trei intrebari prin intregul tinut asupra caruia domnea, cerandu-le oamenilor sa raspunda. Persoana ale carei raspunsuri l-ar fi multumit, urma sa primeasca o recompense generoasa.
Intrucat niciunul dintre raspunsurile primite nu fusesera multumitoare, a plecat el insusi in cautarea lor. S-a hotarat sa vorbeasca cu un invatat batran care locuia sus pe varful unui munte. Cand imparatul a ajuns pe varful muntelui, i-a cerut invatatului sa ii raspunda la cele trei intrebari. Batranul lucra in gradina lui. L-a ascultat cu atentie si apoi s-a multumit sa continue sa sape fara a sufla vreun cuvant. Carmuitorul l-a privit pe batran si gandindu-se ca acesta trebuie sa fie foarte obosit i-a spus: “Am sa continui eu sa sap pentru o bucata de vreme. Odihneste-te.” Si astfel carmuitorul a inceput sa sape in timp ce maestrul se odihnea. Dupa cateva ore, imparatul a lasat de-o parte cazmaua si i-a spus invatatului: “Daca nu vrei sa imi raspunzi la intrebari, atunci am sa plec.”
Chiar atunci maestrul l-a intrebat: “Ai auzit ceva ?”, si s-a uitat spre padure. Deodata a iesit din padure, impiedicandu-se, un om care se tinea de stomac. Maestrul si conducatorul au alergat spre el si l-au vazut prabusindu-se la pamant. Au vazut ca avea camasa sfasiata si plina de sange din cauza unei taieturi profunde. Imparatul i-a curatat rana si si-a folosit propria camasa drept bandaj. Omul a deschis ochii si a intrebat daca ar putea bea ceva. Carmuitorul a alergat la cel mai apropiat rau si i-a adus omului niste apa. Acesta a baut-o insetat, apoi a cazut la loc si a adormit. Invatatul si imparatul l-au dus pe om la coliba primului si l-au intins usor pe pat. De acum si carmuitorul era asa de extenuat ca a adormit si el.
A doua zi dimineata, cand imparatul s-a trezit, omul ranit era aplecat deasupra lui si il privea cu insistenta. “Iarta-ma”, a spus el. Carmuitorul s-a ridicat in capul oaselor si a spus: “Sa te iert? Pentru ce sa te iert?” Omul i-a replicat: “Nu ne-am intalnit niciodata, dar te-am considerat dusmanul meu. In ultimul razboi, mi-ai ucis fratele si ai confiscat averea familiei mele. Am fagaduit sa ma razbun in numele familiei. Am jurat ca te voi ucide. Ieri te asteptam in padure sa cobori de pe munte si sa ma pot in sfarsit razbuna. Asteptam de mult timp si cu toate astea tu nu mai coborai, asa ca am iesit din padure sa te caut. In schimb, m-au vazut garzile tale care vazand cine sunt, m-au atacat, ranindu-ma grav. Am reusit sa scap, dar daca tu nu ai fi avut grija de mine, as fi murit. Planul meu a fost sa te ucid, dar in schimb tu mi-ai salvat viata. Ma simt rusinat si foarte recunoscator. Te rog, ma vei ierta?”
Carmuitorul era uimit. “E bine sa aud ca dusmania ta a luat sfarsit. Acum ca ti-am ascultat povestea si mi imi pare rau pentru durerea adusa familiei tale. Razboiul este oribil. Te iert si iti dau inapoi tinuturile. Hai sa fim prieteni de acum incolo.” Imparatul le-a ordonat garzilor sa il conduca pe om in siguranta acasa. Apoi i-a spus maestrului: “Trebuie sa plec. Voi cobori de pe munte si am sa continui sa caut raspunsurile la intrebarile mele. Poate intr-o zi le voi gasi. la revedere.”
Invatatul a ras si i-a spus: “Majestatea Voastra, dar vi s-a raspuns la intrebari.”
“Ce vrei sa spui?” a intrebat imparatul surprins.
Maestrul i-a explicat: “ Daca nu m-ai fi ajutat sa muncesc in gradina ieri, nu ai fi intarziat si ai fi fost atacat in drum spre casa. Deci cel mai important moment pentru tine a fost cel pe care l-ai petrecut in gradina mea. Iar cea mai importanta persoana am fost eu, persoana cu care erai in acel moment, iar cel mai important lucru pentru tine a fost pur si simplu sa ma ajuti pe mine. Mai tarziu, cand a venit omul ranit, cel mai important moment a fost cel pe care l-ai petrecut pentru a-i ingriji rana, altfel ar fi murit, iar sansa iertarii si a prieteniei s-ar fi pierdut. El a fost cea mai importanta persoana in acel moment, iar cel mai important lucru de facut era sa ii ingrijesti rana.
Singurul moment important este cel prezent. Cea mai importanta persoana este intotdeauna persoana cu care te afli. Iar cel mai important lucru de facut este intotdeauna acela de a face fericita persoana de langa tine. Ce poate fi mai simplu sau mai important?”
Imparatul s-a inclinat respectuos si a plecat in pace.
Parabola aceasta ne invata ca ceea ce ne reveleaza discernamantul si ne aduce iertarea este cautarea adevarului si raspunsurilor pline de compasiunea noastra in fata suferintei. Cum ne putem deschide inimile” Cum sa lasam in spate trecutul, sa traim in momentul prezent si sa o luam de la capat? Aceasta este insasi provocarea careia trebuie sa ii facem fata si este ceea ce avem de facut.
Sursa: Sanatatea femeii in intelepciunea chineza : Insanatosirea trupului si a mintii prin medicina traditionala chineza – XIOLAN ZHAO.- Bucuresti: ALL, 2008, p. 268-270
Read Full Post »
Relaxare's Weblog 