O noua zi, o nouă bucurie pentru Planeta Pământ să respire.
Astăzi, de Sâmbăta Luminată, creștinii nu ai voie să îngenuncheze (nu fac mătanii), doar se închină. Mai mult, nu se fac pomeni și nici parastase. Se spune că morţii vor fi pomeniţi la slujba specială de Paştele Blajinilor, în lunea de după Duminica Tomii (ce este sărbătorită la o săptămână după Paşte). Grădinile si livezile sunt pline de flori. Daca nu ar patrula poliția prin oras și nu ai vedea oameni cu mască pe față, poți crede că e cea mai frumoasă primăvară.
Sâmbăta Luminată se mai numește și Sâmbăta Sfântului Cuvios loan şi a ucenicului Sfântului Grigorie Decapolitul.
Azi am citit această poveste minunats despre cum sa trăim frumos în familie:
AI GRIJĂ CE-ȚI DOREȘTI! DUMNEZEU ÎȚI POATE INDEPLINI CEREREA…
„Sunt obosit de atâta muncă și de văzut aceeași oameni în drum spre serviciu. Ajung acasă și nevasta-mi servește același fel de mâncare la cină. Vreau să intru în baie, apoi să intru în camera mea, să mă întind în pat, să stau liniștit la televizor, dar fiica mea nu mă lasă, pentru că ea vrea mereu să se joace cu mine; nu mă înțelege că sunt obosit. Și tatăl meu mă deranjează câteodată, soția mea la fel, … și între nevastă, fiică, tată, încep să înnebunesc. Vreau liniște. Unicul lucru bun este somnul, când închid ochii mă liniștesc și parcă uit de toți și toate.
Dintr-o dată apăru un înger înveșmântat în lumină!
– „Pace ție! Pentru tine am venit!”
Cine ești și cum ai intrat?
– „M-a trimis Dumnezeu după tine. Mi-a spus să-ți ascult plângerile și …..ai dreptate! A venit timpul să te „odihnești”.
– Asta nu este posibil, asta înseamnă că trebuie să mor.
– „Așa este, vei muri. Nu ai să mai întâlnești mereu aceeași oameni, nici nu mai trebuie să-ți suporți nevasta veșnic nemulțumită, nici pe micuța ta fiică, nici să asculți sfaturile tatălui tău”.
– Dar ce se va întâmpla cu totul, cu serviciul meu…?
– „Nu-ți face probleme, la firma unde lucrezi tu, au găsit deja pe altcineva; și acel cineva, bineînțeles, este fericit pentru că nu avea serviciu”.
– Și soția mea și copilul meu?
– „Soția ta va întâlni un bărbat bun, care o va respecta și admira pentru calitățile sale, și care va avea răbdare s-o asculte cu plăcere, fără să-i reproșeze nimic. Și-n plus, va avea grijă de fiica ta, o va iubi mult ca și cum ar fi a lui; și oricât de obosit ar veni de la serviciu, va avea răbdare să se joace cu ea și vor fi foarte fericiți”.
– Nu! Nu pot să mor!
– „Îmi pare rău dar decizia a fost luată”.
– Dar asta înseamnă că nu-mi mai pot săruta fiica niciodată, că nu-i mai pot spune „Te iubesc” soției mele și nici nu îmi mai pot îmbrățișa tatăl. Nu, nu vreau să mor, vreau să trăiesc, nu vreau să mor încă.
– „Dar, nu asta doreai?…ODIHNĂ. Acum te poți odihni etern, dormi pentru veșnicie”.
– Nu, nu vreau, te rog, Dumnezeule…!
– „Ce ai, iubitule? Ai un coșmar?” – îmi șopti soția mea, trezindu-mă.
– Nu, nu a fost un coșmar, a fost încă o șansă.
Ai grijă de familia ta.
Cred că această pildă te-a făcut să reflectezi, omule.
Pentru că, de cele mai multe ori, așa gândești și…tu!”
La multi ani, tuturor celor ce poarta numele Sfântului Gheorghe!
În seara zilei de 23 aprilie oamenii pregătesc cu grijă brazde verzi, tăiate pătrat, in care înfig ramuri înmugurite de salcie și flori galbene de primăvară cunoscute, în Bucovina, sub numele de vâlcea broaștei sau bulbuci. În noaptea sau dimineața zilei de Sfântul Gheorghe, capul familiei, întotdeauna un bărbat, așează brazdele, astfel împodobite, „de straja „la stâlpii porților și ai caselor, la ferestrele și ușile caselor și grajdurilor, în grădini și pe mormintele din cimitire.
Se crede că astfel, oamenii, vitele și semănăturile sunt protejate de forțele răului, ce devin extrem de active în aceste momente de început a anului pastoral.
Se face și focul de Sfântul Gheorghe:
Azi nimeni nu doarme, ca să nu fie somnoroși tot anul! Soțul meu spunea că ne urzică pe furiș ca să fim harnici! Am vorbit cu socrii mei la Vicov de Jos și ei încă păstrează aceste obiceiuri, mai ales cel cu urzicatul: „Urzicatul era un alt obicei de Sfântul Gheorghe, practicat de tinerii din comunitatile traditionale bucovinene. Intrucat sarbatoarea deschidea o perioada solicitantă in derularea tuturor activitatilor economice, tinerii se atingeau, pe furiș, peste părțile neacoperite ale corpului, cu tulpini de urzică, nutrind convingerea că în felul acesta vor fi mai ageri, mai harnici și mai sănătoși de-a lungul întregii veri care urma să înceapă.”
Căldărușe sau laleaua pestriță
Când eram mici, la Calafindești, mergeam cu toate fetele pe un deal numit Găvan, de unde culegeam căldărușe, mărgeluțe albastre, bulbuci și ciubotica cucului. În joaca noastră ne dădeam de-a tăvălugul …de-a dura la vale, printre flori sau dacă aveam saci de naylon ne dădeam cu saniuța ca pe tobogan prin iarba verde și plină de flori. Băieții nu aveau voie să vină după noi. Drumul era păzit de femei și până nu ne întorceam din găvan la Botosenița, nimeni nu avea voie să meargă acolo. Ne întorceam înainte de prânz, obosite de atâta drum și joacă, cu buchete de flori în mână, dar fericite și pline de energia primăverii în priviri.
Va doresc tuturor să aveți o zi superbă și o primăvară minunată!
Azi e o zi de miercuri superbă. Este Ziua Pământului.
Cred ca anul acesta răsuflă ușurat că nu l-am supradolicitat și agasat cu mofturile noastre. Toată această pandemie și carantină are și părțile ei bune.
♥️♥️♥️♥️♥️ Acum trăim niște vremuri în care am avut timp să ne dăm seama ce este important în lume în general și în viața noastră în particular. Întrebare:
Care este primul lucru pe care vrei să-l faci când ieși din carantină?
Care este al doilea lucru pe care l-ai face?
Care este ultimul lucru pe care l-ai face? ♥️♥️♥️♥️♥️
Primul lucru care l-aș face ar fi să ies cu copiii la un tur cu mașina prin oraș și apoi să pot intra intr-o biserică sa-i multumesc lui Dumnezeu ca ne-a păstrat in viață.
Apoi as urca pe munte, undeva în Bucegi la Cota 2000 …Sinaia sau Babele Busteni e aproape de nori…. și as respira aerul nepoluat. M-as conecta la energiile de acolo mulțumindu-i Bunului Dumnezeu pt TOT ce ne dă, cu bune și rele….cu speranța că am mai evoluat un pic spiritual…și sperând ca am învățat lecțiile pe care le avem de învățat în această viață!!!
… Ultimul lucru: să mă apropii de vreun spital! ♥️♥️♥️♥️♥️
A doua zi de Paști poartă numele de Lunea Albă sau Lunea Luminată. Fiind prima zi după Duminica Paștilor, este considerată ziua în care se deschid porţile Raiului şi ale iertării şi rămân deschise de la Înviere până la Duminica Tomei (prima duminica după Paști).
Parfumul florilor așternute la picioare se contopeste cu zefirul florilor de cireș pentru a ne dărui bucurie. Stăm în case, închiși în curțile noastre și vorbim peste gard cu vecinii. Ne dăruim încurajări fără strângeri de mână, ne povestim de amintiri de altădată și uităm parcă să ne plângem de carantină.
Azi am primit această melodie extraordinară:
Extraordinar mesaj! Bucovina este un tărâm al vieții trăită cu sfințenie, demnitate și noblețe! Bucovina este un loc sfânt! Poți să crezi că-i Raiul pe Pământ!
Vă doresc tuturor multă sănătate, bucurii și o primăvară superbă!
Azi este o zi minunată de primăvară. Toți pomii sunt în floare iar prin iarba verde florile se răsfață din nou la Soare. Azi e prima zi de Paști și în toată Bucovina e Mare sărbătoare.
Am pregatit de ieri bucatele pentru masa de Paști. Diana a pictat ouăle cu flori an acesta.
Ouă pictate manual
Pe o parte cu flori și pe cealaltă parte cu semnul Crucii pascale.
Am urmărit on-line slujba de Înviere de la prietenii noștri care sunt preoți. Am aprins candelele, am iesit la geam și ne-am salutat vecinii cu: HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVĂRAT A ÎNVIAT! Afară se auzea slujba de Paști în difuzoarele de la biserica din vecinătate. Se poate face Paștele și în carantină. Nimic nu ne poate opri să ne rugăm împreună, să cântăm împreună și să ne bucurăm împreună de tot ce ne dăruiește Dumnezeu frumos în fiecare zi și noapte. Mulțumim, Doamne pentru tot!🙏♥️
Dimineata in ziua de Paști, pregătim farfuria cu agheazma, ou rosu, bănuți și busuioc. Când se trezeste toată lumea să se spele pe față și să faca semnul sfintei cruci cu busuioc cu ou roșu și bănuț ca să fim sănătoși, curați sufletește și trupește, și bogați spiritual și material tot anul. Pregătim și masa de Paști unde o să mâncăm toată familia dintr-un singur ou ca să fim uniți, bucuroși și sănătoși tot anul.
Azi această poezie mi-a părut cea mai frumoasă:
Vă doresc tuturor o zi de Paști plină de bucurii!🙏♥️
Azi e o zi superbă in Suceava. Soarele strălucește pe cer și florile de cireș, de păr, de zarzăr se răsfață in lumina lui. Albinele roiesc in jurul lor si adună miere. Polenizarea e bună, deci o sa avem fructe frumoase.
E o liniște monumentală in jur. Păsările ne încântă cu trilul lor.
Toti asteptam Noaptea de Înviere noaptea in care fiecare creștin ortodox aduce lumină sfântă în sufletul său și în casă. Copiii mă întreabă cum o să sărbătorim Învierea in acest an?
Primesc o poezie scrisa de călugărul Zaharia:
Singurătate…
„În noaptea plină de lumină, Hristos e singur, rătăcit între-ai Lui, Doar pregătise totul pentru Cină, Dar cui s-o-mpartă, oare cui ?
E răstignit a nu știu câta oară, Însă e viu, mai viu ca orișicând, Și nu-i nimic mai rău care să-L doară: I-e dor cumplit de-al Său popor flămând !
Iar Maica Sfântă singură-L veghează, La pieptul ei Îl ține tare strîns, Din ochii mari ea sânge lacrimează, Iar El nu poate o opri din plîns !
Unde-s creștinii-aceia pentru care Atât de mult și greu a suferit, Primind în mâini și-n suflet cuie-amare, Oare cu toții ei L-au părăsit ?
Dar nu…! Ei stau goniți in case, Căci toți sunt triști și nu au bucurii, Trăiesc acum din amintirile frumoase, Cu Învieri și sfinte liturghii!” Pr. Zaharia
Vinerea Mare-2020
Dureros adevăr! Suntem blocați în case de un pericol nevăzut. Cat v-om mai rezista? Ce-i de făcut?!
Mama noastra și bunica ne spuneau că în vinerea mare totul se face în liniște.
Muncim în liniște în semn de respect față de Isus Hristos care a murit pentru noi. Era o liniște monumentală în tot satul. Părinții și bătrânii țineau post negru iar la copiii le dădeau mâncare de post.
Din bătrâni, în Vinerea Mare nu se coace și nu se vopsesc ouăle. Toate la timpul lor!🙏♥️
Ce vremuri frumoase am trăit atunci!
Dacă continuă mult această perioadă care „îmi da cu , „…chiar o sa ajunga toată planeta liniștită …nu numai România.
Ieri multă lume s-a simțit foarte rău aici…tensiunea mare chiar și la copiii…vecina a căzut pe jos… multă lume obosită și bulversată.
Azi parcă nici păsările nu mai fac gălăgie printre ramuri.
Să avem o Vinere mare liniștită și în acest an!🙏♥️
În această perioada nu avem voie să mergem la biserică și copiii mă întreabă cum o să luăm lumină și cum o să sfințim coșul de Paște dacă nu putem merge in noaptea de Înviere la biserică?!
Azi am primit un răspuns trimis de la o doamna profesoară de departe, tare dragă nouă.
„Un mesaj de la Gherondisa Tecla
Intrând în a patra săptămână de carantină, și având în vedere apropierea Sfintelor Paști, fiind apăsați de stresul și teama care ne copleșește, cu apăsarea ce decurge din încercarea de a conduce mănăstirea în asemenea împrejurări, și cu adâncă mâhnire ce îmi umple inima din pricina durerii și a tristeții oamenilor din jurul nostru, pricinuite de lipsa celor necesare, însă mai ales de lipsirea mângâierii și a puterii oferite de Biserică și de lipsirea de cel mai puternic leac, Sfânta Împărtășanie, m-a determinat să mă retrag în zăvorâre și rugăciune. Îl rog neîncetat pe Dumnezeu să trimită lumii mila Sa cea negrăită, să-i tămăduiască pe cei bolnavi și să-i întărească, să-i mângâie pe cei bătrâni și pe cei loviți de singurătate și care se află în grele încercări.
M-am simțit cumva vinovată pentru că noi la mănăstire, în aceste vremuri avem mângâierea vieții liturgice, în vreme ce fraților noștri le lipsește, și am căutat o cale de a-i mângâia. Atunci am auzit un glas lăuntric spunându-mi: „Îți amintești cum era odată?” Atunci, ca și cum mi s-ar fi deschis mintea, am văzut, și credeți-mă, am retrăit simțământul acelor clipe unice.
Când am intrat în monahism în 1975 (acum 45 de ani), în acea vreme Sfânta Mănăstire Philotheou din Muntele Athos nu număra mulți monahi, iar preoți erau foarte puțini. Prin urmare nu erau destui preoți pentru a sluji și la metoc. Mănăstirea noastră era un metoc al Mănăstirii Philotheou, așa că vreme de mulți ani nu am avut preot care să slujească trebuințelor noastre. Cineva venea foarte rar de-a lungul anului, însă niciodată de Marile Praznice: de Nașterea Domnului, Înviere, Buna Vestire, Cincizecime… Eram întotdeauna fără preot în aceste sfinte zile.
Dacă o astfel de situație ar fi avut loc într-o parohie, enoriașii s-ar fi plâns, ar fi țipat, ar fi folosit cuvinte necuviincioase, poate chiar ar fi înjurat, iar singurul fericit din toate acestea ar fi fost ispititorul cu îngerii săi.
Pentru noi a fost din contră. Posteam ca și cum ne-am fi pregătit pentru Sfânta Împărtășanie, ne adunam împreună în paraclisul nostru, care era o prelungire a unui coridor, de 4 ori mai mic decât biserica mănăstirii noastre de aici. Citeam slujbele, iar la sfârșit, Sfânta noastră Stareță Makrina ne „împărtășea” cu aghiasmă mare și anafura. Ea ne spunea întotdeauna că „Dacă am fi duhovnicește așa cum ar trebui, atunci ar fi cu putință să primim Sfânta Împărtășanie de la Sfinții Îngeri, așa cum am citit de multe ori în viețile Sfinților.”
Credeți-mă, pe atunci am trăit multe clipe cerești pe care nu le-am mai întâlnit mai apoi, atunci când am avut un preot permanent și când slujeam liturghii patruzeci de zile la rând. Acum îmi dau seama că din pricina acelei lipse, însă și a marii râvne și răbdări pe care am avut-o, Domnul ne-a binecuvântat cu harul care însoțește mucenicia.
Paraclisul era plin de bună mireasmă, ca și cum cineva ar fi stropit cu mir. Din ochii noștri curgeau lacrimi fără încetare. Inima noastră sălta de bucuria pricinuită de Harul lui Dumnezeu. În zilele în care ar fi trebuit să ne „împărtășim”, chiar fără să ne dăm seama, vorbeam blând, pentru că ne simțeam ca și cum am fi fost părtașe unui ritual sfânt. Spunând rugăciunea, gura noastră răspândea o mireasmă de parcă am fi luat o bomboană foarte aromată. Simțeam prezența Sfintei Împărtășanii, chiar dacă nu o primiserăm, iar de-a lungul întregii zile eram atente să nu scuipăm sau să mestecăm gumă și s-o aruncăm apoi afară. Atât de mare era simțământul prezenței Sfintei Împărtășanii. Indiferent ce aș scrie, nu este cu putință să descriu simțământul harului lui Hristos pe care l-am trăit în acele zile de lipsă, pentru că nu există cuvinte ca să exprime aceasta. Câțiva ani mai târziu, la Sfânta Mănăstire Philotheou, numărul preoților a crescut și am avut și noi un preot; totul și-a aflat locul în mănăstirea noastră.
După 19 ani atunci când ascultarea m-a adus împreună cu maica Efremia aici în Canada, am întâmpinat iarăși aceeași problemă; liosa preoților. Vreme de șapte ani, mănăstirea noastră nu a avut preot. Însă acum nu a mai fost atât de rău pentru că aici preoții erau rânduiți de Arhiepiscop să vină în timpul săptămânii și să slujească Dumnezeiasca Liturghie, așa că ne-am împărtășit. Însă iarăși, în sâmbete și duminici și în zile de sărbătoare nu aveam preot. Preoții trebuiau să slujească în propriile lor parohii și obști. Așa că citeam slujbele singure, împodobeam icoanele, Crucea pentru Înălțarea Sfintei Cruci și pentru Duminica Crucii din timpul Postului Mare. Scoteam afară Crucea Domnului în Joia Mare, și încercam să le încurajăm pe tinerele începătoare, lipsite cu totul de experiența unor asemenea situații.
Acestea, alături de atâtea altele sunt acum o bogăție de experiențe care există înlăuntrul nostru, și ori de câte ori este nevoie, deschide vistieria experiențelor și alegem ceea ce este de trebuință în funcție de împrejurare.
Atunci deodată, ca și cum mi s-ar fi deschis mintea și retrăind toată această stare duhovnicească foarte intens, am luat totul ca fiind un răspuns la rugăciunea mea; mesajul a fost acela că oricine se pregătește cu smerenie, fără a cârti și a se împotrivi, însă cu multă rugăciune și credință în Pronia lui Dumnezeu, și primește aghiasma și anafura în locul Sfintei Împărtășanii și cugetă că „Dumnezeu nu-mi îngăduie să primesc Sfânta Împărtășanie pentru că sunt nevrednic și nepregătit”, atunci această persoană va primi de la Dumnezeu harul răbdării muceniciei, de care vorbea Sfântul Luca, doctorul: „Am iubit pătimirea, pentru că minunat curățește sufletul.”
Ispititorul a voit să închidă bisericile; să ne prefacem casele în biserici. El a închis 11 biserici; să deschidem 11.000. Fiecare casă să devină o biserică; fie ca rugăciunea să se înalțe ca o flacără spre cer; mirosul de tămâie să cuprindă toată împrejurimile; lumânarea și candela să ardă necontenit. Să participăm la slujbe pe alte căi acum, rugându-ne, și nu zăcând sau mâncând sau fumând. Dacă facem aceasta, în loc ca bisericile să se închidă, ele vor crește și se vor răspândi, iar orașe întregi vor deveni biserici. Atunci Dumnezeu va trimite binecuvântarea Sa, și văzând pocăința și credința noastră, va alunga această molimă rea și ne va da libertate împreună cu bisericile noastre ca să viețuim mulți ani slujindu-L.
Vă doresc o Săptămână Mare binecuvântată, urcuș duhovnicesc, îndoită sănătate sufletească și duhovnicească, răbdare și încredere neclintită în Pronia lui Dumnezeu, pentru ca lumina Învierii să strălucească în inimile noastre și să ne umple cu darurile Preasfântului Duh. Amin.
„Înviere binecuvântată și plină de lumină!”
Cu nesfârșită dragoste în Hristos
Cea mai de pe urmă întru Hristos,
Stareța Tecla împreună cu surorile”
🙏♥️ Mi-ați atins sufletul însetat de atâta căutare. Am citit pe nerăsuflate și mi-am adaptat sufletul cu aceste cuvinte izvorăște din înțelepciunea vieții spirituale. Mulțumesc din suflet ca v-ați gândit și la mine!🙏♥️
Ne întărim unii pe alții până ne va învrednici din nou Dumnezeu să ne împărtăşim în sfânta biserică!
Ieri a nins și zăpada a rămas peste noapte. Florile de cireș se luptă să păstreze rodul!
Azi Soarele strălucește pe cer din nou…deci e bine!👍
E o liniște divină în aer, liniște care nu lasă durerea din sufletele sucevenilor să se facă auzită. Oamenii sunt triști că nu au voie să meargă la Biserică să se bucure de Sărbătorile Pascale și să ia Lumină de Înviere cum se face de mii de ani.
Bucovinenii sunt oameni blânzi și buni la suflet. O să trecem cu fruntea sus prin toate, cu înțelepciune și multe rugăciuni înălțate spre cer.
Acum de Paști e cel mai greu în spital…pentru toată lumea. Acolo Dumnezeu și doctorii sunt Lumina învierii pentru bolnavi. Am stat de Paști la Maternitate cu 19 ani în urmă când l-am născut pe Andrei. Eram operată, aveam cezariană…dar tot am găsit o lumânare și am primit lumină de Înviere la geamul salonului. Personalul medical era la Înviere la Biserica din curtea Spitalului Cuza Vodă din Iași. A fost un Paști de neuitat… Mă durea și trupul și sufletul…!♥️
Timpul a trecut, copiii au crescut și bucuriile s-au revărsat asupra noastră. Va trece și această perioadă cu Paștele făcut în carantină, cu biserici păzite să nu intre credincioșii și cu Lumina Sfântă adusă sub pază. Știm că „Tot Răul e înspre Bine!” și Dumnezeu ne ocrotește mereu.
Anul acesta am făcut pâine împreună cu fetița mea Diana și ne-am bucurat de aroma de pâine făcută în casă.
Mâine de Joia Mare se vopsesc și închistresc ouăle de Paști. Acum chiar mă uit în urmă și mă gândesc că sunt o norocoasă că anul acesta sunt de Paști acasă 🙏♥️
Va doresc multa sănătate, înțelepciune și bucurii sufletești!
Azi este o zi importantă pentru toți creștinii ortodocși din lume. Duminica florilor ne readuce aminte de lecția importantă învățată de la Isus Hristos când a intrat umil, călare pe un măgar in Ierusalim. Așa și noi trebuie să trecem umili prin această perioadă de pandemie în care trebuie să facem ascultare și nici la biserică nu mai avem voie să mergem.
Mă bucur totuși că li se permite preoților și călugărilor să se roage. Ne rugam și noi odată cu ei și o să scăpăm cu bine și din această încercare!🙏♥️.
La multi ani tuturor ce poartă numele de floare precum și celor cărora le-au înflorit tâmplele cu înțelepciune!
Viața merge mai departe. In maternități femeile continuă să nască, natura înflorește și fiecare om se bucură de căldură Soarelui. Înțelepciunea acestui popor iubit de Dumnezeu ne ajută să supraviețuim tuturor încercărilor!
Relaxare's Weblog 