Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Metafore terapeutice’ Category

Viața e simpla și  frumoasă dacă nu o complicam !

IMG-20180608-WA0031

Azi am primit de la o prietena acest mesaj:

„Bagajul vietii…

Atunci cand iti incepi viata ai in mana o valijoara.Pe masura ce trec anii bagajul tau insa se mareste.
Pentru ca sunt multe lucruri pe care le aduni pe parcursul drumului tau crezand ca sunt importante.
La un moment dat al drumului tau intelegi ca este insuportabil sa cari atatea lucruri.
Cantaresc prea mult.

Atunci poti alege:

* sa te asezi pe marginea drumului asteptand ca cineva sa te ajute:ceea ce e destul de dificil.Pentru ca toti cei care vor trece vor avea propriul lor bagaj.Risti astfel sa-ti petreci tot restul vietii asteptand
* sau poti diminua greutatea, eliminand ceea ce nu-ti foloseste.
Dar ce ar trebui aruncat? Incepe in primul rand sa scoti afara tot ca sa poti vedea ce se ascunde acolo ,inauntru. PRIETENIE-IUBIRE-BUNAVOINTA- TANDRETE-GENERIOZITATE-BUCURIE- SIMPATIE-SPERATA.
Foarte bine!!!
E suficient, dar e ciudat faptul ca… nu sunt deloc grele!!!
Insa, ai si altceva care cantareste destul de greu….
Forteaza-te sa le scoti afara…

Of, e mania: vai, cat cantareste!
Continua sa scoti afara TEAMA, NEINTELEGERILE, PESIMISMUL.

Descurajarea aproape ca te trage in jos si te inabusa in aceasta parte a valizei.

Acum scoate afara cu toata puterea ceva e era ascuns in bagaj: este un zambet care ramasese pe fundul valizei.
Mai scoate un zambet, si inac unul si, iata ca la urma iese FERICIREA…
Pune din nou mana in valiza si arunca tristetea.

Acum ar trebui sa-ti pui in bagaj RABDAREA, caci se va arata destul de necesara.
Fa in asa fel incat sa pui: PUTERE- SPERANTA- CURAJ- ENTUZIASM- ECHILIBRU- RESPONSABILITATE- TOLERANTA- BUNADISPOZITIE.

Scoate si orice fel de grija si preocupare, si lasa-le la o parte.
Te vei gandi dupa aceea ce vrei sa faci cu ele.
Bine.
Acum, bagajul tau e gata, il poti folosi din nou.
Nu uita sa faci actiunea aceasta de mai multe ori in viata ta pentru ca drumul e lung!!!”

Mereu trebuie sa găsim calea de mijloc, echilibrul în toate deciziile vieții și în toate acțiunile noastre pentru a păstra o lume frumoasă  și bine echilibrată în  suflet bucurându-ne de timpul petrecut cu oamenii dragi nouă.

Reclame

Read Full Post »

În viața de zi cu zi avem nevoie de răbdare. Știm că noi putem fi fericiți din lucruri minore în fiecare zi. Dar pentru a putea aprecia aceste lucruri și a ne bucura de ele trebuie să avem răbdare, altfel nici nu le vedem.

received_1693929880690866

Confucius spunea că o persoană care nu are răbdare în ceea ce privește problemele mărunte ale vieții, va fi paralizat și nu va ști cum să acționeze atunci când se confruntă cu dificultăți majore. Răbdarea este o virtute pe care nu toți oamenii știu cum să o gestioneze sau să o cultive. 

Tăcerea este, la rândul său, o „abilitate” care merge mână în mână cu răbdarea. Este important să știi când să taci, să îi asculți pe ceilalți și să găsești acel spațiu interior în care să comunici în liniște cu tine însuți.

DI1ALOG CU DUMNEZEU. O conversatie extraordinara despre cum sa nu renunti niciodata!

Chiar daca uneori nu vedem acest lucru, in ciuda diferentelor dintre noi, divinitatea ne iubeste pe toti in mod egal. Nu renuntati niciodata… acesta este mesajul acestei superbe povestiri!

Inarmati-va in schimb cu
rabdare si incredere in viata, in creatie si in scopul fiecaruia dintre noi pe pamant. Restul… va veni pentru fiecare la momentul si timpul potrivit.

Intr-o zi am decis sa renunt…

Am decis sa renunt la jobul meu, la relatia mea, la spiritualitatea mea… Am vrut sa renunt la viata mea.

M-am dus in padure pentru a avea o ultima conversatie cu Dumnezeu.

“Doamne”, am intrebat. “Poti sa-mi dau un motiv bun ca sa nu renunt?” Raspunsul lui Dumnezeu m-a luat prin surprindere…

“Uita-te in jur”, a spus. Vezi feriga si bambusul?
„Da”, am raspuns.

Cand am plantat semintele de feriga si de bambus, am avut mare grija de ele. Le-am dat lumina, le-am dat apa. Feriga a crescut repede din pamant. Verdele ei stralucitor a acoperit pamantul. Cu toate acestea, din semintele de bambus nu a iesit nimic. Insa nu am abandonat bambusul.

In cel de-al doilea an, feriga a crescut si mai mare, si mai bogata… Din nou, din samanta de bambus nu a iesit nimic. Insa nu am abandonat bambusul, a spus.
In cel de-al treilea an, tot nu iesea nimic din seminta de bambus. Insa nu am abandonat bambusul.

In cel de-a patrulea an, iarasi, din samanta de bambus nu iesea nimic. Dar nu am vrut sa renunt, a spus.

“Apoi, in cel de-al cincilea an, o mladita a iesit din pamant. Comparativ cu feriga, era in mod evident mica si insignifianta… Insa dupa numai 6 luni, bambusul s-a inaltat pana la 30 de metri inaltime.

In toti acesti cinci ani, bambusul si-a dezvoltat radacinile. Radacinile sale au crescut. Aceste radacini l-au facut puternic si i-au oferit lucrurile de care avea nevoie pentru a supravietui. Nu as da niciuneia dintre creatiile mele o provocare careia nu ar putea sa-i faca fata.”

 

Read Full Post »

„Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Dragostea le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.”
– (Sfântul Apostol Pavel, Epistola I către Corinteni, cap. 13, 1-8)

– Discrepanța dintre Sfânta Evanghelie şi realitate!?!

– Oamenii se resping între ei şi îşi fac rău unii altora, se calomniază, se urmăresc, se duşmănesc, se trimit în puşcărie, se duc la judecăți prin procuratură, se toarnă poliţiei, sub pretextul că cei curaţi atacă pe cei murdari!

– Uitând că cei păruți curaţi sunt mai murdari ca cei pe care-i atacă! Dar de ce lucrul ăsta?

– Ca să vedem că suntem în contradicţie cu Evanghelia! Creştinismul lui Hristos, fără dragostea pe care o cere Dumnezeu de la noi, în Sfânta Evanghelie este o credinţă searbădă și o lucrare infantilă.

-O să ne osândim toți şi o să mergem în iad cu grămada, călcând nepăsatori ,,Legea Iubirii și Evanghelia Harului!

PILDA părintelui ARSENIE BOCA

Cea mai cunoscută povestire relatată de părintele Arsenie Boca are menirea să le aducă alinare celor aflaţi în suferinţă. Este vorba de pilda ceşcuţei de ceai.
O familie a plecat într-o excursie în Anglia pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichități, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversări de la căsătorie. Și soției și soțului le plăceau antichitățile și produsele din argilă, obiecte ceramice, în special ceştile de ceai.
Au observat o ceașcă excepțională și au întrebat: „Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos!”.

În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească:

‒ Voi nu puteți să înțelegeți. Nu am fost de la început o ceșcuță de ceai. Cândva, am fost doar un bulgăre de argilă roșie. Stăpânul m-a luat și m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”,„Nu-mi place!”, „Lasă-mă în pace!”, dar El a zâmbit doar și a spus cu blândețe: „Încă nu!”.

Apoi, ah! Am fost așezată pe o roată și am fost învârtită, învârtită, învârtită. „Oprește! Amețesc! O să-mi fie rău!”, am strigat. Dar Stăpânul doar a dat din cap și a spus, liniștit: „Încă nu”. M-a învârtit, m-a frământat și m-a lovit și m-a modelat, până a obținut forma care i-a convenit, iar apoi m-a băgat în cuptor.

Niciodată nu am simțit atâta căldură! Am strigat, am bătut și am izbit ușa… „Ajutor! Scoate-mă de-aici!” Puteam să-L văd printr-o deschizătură și puteam citi pe buzele Sale, în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: „Încă nu”. Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, ușa s-a deschis. Cu atenție, m-a scos afară și m-a pus pe raft… am început să mă răcoresc. O, mă simțeam atât de bine! „Ei, așa este mult mai bine”, m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat și m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. „O, te rog, încetează, încetează!”, am strigat. El doar a dat din cap și a spus: „Încă nu!”
Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte și simțeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plâns… eram convinsă că nu voi scăpa! Eram gata să renunț. Chiar atunci, ușa s-a deschis și El m-a scos afară și, din nou, m-a așezat pe raft, unde m-am răcorit și am așteptat și am așteptat, întrebându-mă: „Oare ce are de gând să-mi mai facă?”.

O oră mai târziu, mi-a dat o oglindă și a spus: „Acum uită-te la tine!”. Și m-am uitat. „Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu… Este frumoasă. Sunt frumoasă!”

El mi-a vorbit blând: „Vreau să ții minte, știu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aș fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Știu că ai amețit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aș fi oprit, te-ai fi desfăcut bucățele, te-ai fi fărâmițat. Știu că a durut și că a fost foarte cald și neplăcut în cuptor, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Știu că mirosurile nu ți-au făcut bine când te-am periat și te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aș fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viață. Dacă nu te-aș fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supraviețuit prea mult, fiindcă acea întărire nu ar fi ținut. Acum ești un produs finit. Acum ești ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine”.

Morala este aceasta: Dumnezeu știe ce face cu fiecare dintre noi. EL este Olarul, iar noi suntem argila Lui. El ne va modela, ne va face și ne va expune la presiunile necesare, pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta și sfânta Sa voie.

Dacă viața pare grea și ești lovit, bătut și împins aproape fără milă; când lumea îți pare că se învârtește necontrolat; când simți că ești într-o suferință îngrozitoare, când viața pare cumplită, fă-ți un ceai și bea-l din cea mai drăguță ceașcă, așază-te și gândește-te la cele citite aici și apoi discută puțin cu Olarul.

Read Full Post »

Sunt născută în dimineața zilei de 27 martie 1970, o zi superba de primăvară plină de energia reînnoirii. Consider că insusi primăvara mi-a dat impulsul de a descoperi lucruri noi și de a mă reinventa atunci când simțeam că viața mea trebuia să mai urce o treaptă. Anul acesta am primit multe cadouri frumoase, urari si ganduri pozitive de la cei dragi. Un cadou special l-am primit de la fetița mea Diana, care mi-a pictat acest tablou de primavera special pentru mine. Acesta este „Copacul din vis”, in copac cu flori asa cum simt ca este sufletul meu si a multor oameni cu care m-am intalnit pana acum:

IMG-20170327-WA0002

 

Si anul acesta au fost alături de mine: toată familia mea, prietenii dragi, precum și noii mei colegi de la cursurile de reflexoterapie și masaj terapeutic.

IMG-20170327-WA0001

Exista un timp când trebuie sa te nasti
Si un timp când trebuie sa dai nastere altor oameni, 
Un timp când abia astepti sa devii tânar
Si un timp când ai mai vrea sa fii tânar…

Un timp când vrei sa stii cât mai multe
Si un timp când ai vrea sa nu fi stiut prea multe, 
Un timp când abia astepti sa descoperi lumea
Si un timp când astepti ca lumea sa te descopere pe tine, 

Un timp cand trebuie sa traiesti cu întelepciune
Si un timp când trebuie sa mori cu demnitate, 
Un timp când tainele Universului erau povesti
Si un timp când tu devii o poveste din tainele Universului…

Este timp pentru toate, numai noi oamenii
Nu mai reusim sa descoperim tainica iesire din goana lui…

Simina Silvia Scladan 

Mulțumesc Doamne că mi-ai dat sănătate să traiesc in bunastare in toate zilele de până acum, iți mulțumesc că ești lângă mine și-mi dai puterea sa calatoresc cu incredere si speranta pe drumul vietii mele in toate zilele ce vor urma, asa cum numai Tu stii sa o faci!

Read Full Post »

DSC04445Candva citeam acest mesaj important scris cu mii de ani în urmă și lăsată lumii de oamenii înțelepți:

„Nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor.” – Isaia 41:10

 

Astăzi am primit acest mesaj deosebit de frumos care mi-a readus zâmbetul pe buze:

PUNE PAHARUL JOS!

​​ Un psiholog îi învață pe cursanții săi despre “managementul stresului“. A luat un pahar de apa și s-a plimbat prin sală…în liniște. Toată lumea aștepta o întrebare de genul – este pe jumătate plin sau pe jumătate gol. La un moment dat s-a oprit, a ridicat paharul și și-a întrebat auditorii: – Cât de greu este acest pahar cu apa?

Mirați, cursanții au dat răspunsuri între 250 și 500 ml. Răspunsul psihologului a fost următorul :

– Greutatea absolută nu contează. Contează cât timp îl vei ține ridicat.

Un minut – nici o problemă.

O oră – o durere de braț.

O zi – îți paralizează brațul.

 În fiecare din aceste 3 cazuri greutatea paharului nu se schimbă. Se schimbă doar durata, timpul… și cu cât e mai lung, cu atât mai greu este paharul. Stresul și grijile din viață sunt asemenea paharului cu apă. Dacă te gândești puțin la ele… nu se întâmplă mare lucru. Dacă te gândești mai mult la ele… începe să te doară sufletul. Dacă te gândești tot timpul la ele – îți paralizează mintea, nu mai poți să faci nimic. De aceea este important să te eliberezi de stres.

Când ajungi acasă pe seară… lasă-ți grijile deoparte.

Nu le purta cu tine în noapte. Pune paharul jos!

Parabola aceasta îmi aduce aminte de o poezie superbă a lui Tudor Arghezi: ”Inscripție pe o ușă”.

  Când pleci, să te-nsoțească piaza bună,

Ca un inel sticlind în dreapta ta,

Nu șovăi, nu te-ndoi, nu te-ntrista.

Purcede drept și biruie-n furtună.

 

 Când vii, pășește slobod, râzi și cântă.

Necazul tău îl uită-ntreg pe prag.

Căci neamul trebuie să-ți fie drag

Și casa ta să-ți fie zilnic sfântă!  

Dacă atâția oameni ne fac aceste recomandări de mii de ani, de sute de ani, de zeci de ani… cred că și noi ar trebui să  învățăm să ne debarasăm de stres și să îi ajutăm și pe alții să o facă!

Read Full Post »


Partea a doua:

Sa ne fie spre folos!

Read Full Post »

REMEMBER

”Cândva, un călugar era mereu irascibil. Se supăra foarte repede,  aproape din orice. Deşi se ruga neîncetat la Dumnezeu să îl scape de supărare,  de fiecare dată când se ridica de la rugăciune,  se mânia pe unul dintre fraţi. La un moment a îndrăznit să-I spună lui Dumnezeu:

„Doamne,  nu Te-am rugat eu să mă scapi de supărare? De ce mă laşi să mă cert cu fraţii aşa des?”. Dumnezeu i-a răspuns:

“Cum vrei tu să exersezi refuzul supărării fără materie primă? Nu Mi-ai spus tu să te scap de supărare? De aceea îţi trimit mereu pe cineva,  ca să ai ocazie să nu te superi chiar dacă îţi dă motiv. Tu poţi să înveţi să înoţi într-un bazin fără apă? Tot aşa este şi cu răspunsul Meu la rugăciunile tale! Numai tu eşti stăpân pe reacţiile tale”.

Călugărul s-a luminat şi de atunci îşi spunea mereu: „Mă supăr doar când vreau eu”. Şi aşa a scăpat călugărul de supărare. ”

AJUTA MA DOAMNE!

Mulțumesc doamnei careia i-au plăcut versurile mele și le-a alăturat acestei imagini!

Vă mulțumesc tuturor celor care transmiteți versurile mele mai departe!

Doamne ajută!

Simina Silvia Șcladan

Read Full Post »

Older Posts »