Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘BUCOVINA’ Category

Astăzi se împlinesc 105 ani de la Unirea Bucovinei cu România!
La mulți ani, Bucovina!❤
La mulți ani, bucovineni!❤️
La multi ani tuturor celor ce vorbesc și gândesc românește!❤️

BUCOVINA

De ce iubim Bucovina?
Iubesc Bucovina pentru că aici în Bucovina m-am născut, am crescut și m-am format ca om. Spun cu bucurie oricui mă întreabă că mai întâi am fost Silvia Vouciuc, născută în Bucovina, în localitatea Calafindesti, județul Suceava, localitate aflată la granița ținutului Bucovinei chiar dacă acum (după căsătorie) majoritatea oamenilor mă știu sub numele de Simina Silvia Șcladan.

Prin pădurea din Calafindești încă poate fi văzut șanțul adânc care era cândva hotarul săpat de austroungari pe post de graniță. Bunica și străbunica mea mi-au povestit multe întâmplări legate de lupta dintre soldații care păzeau granița și dorința locuitorilor din Calafindești de a comunica cu rudele aflate dincolo de graniță. Acum noi ne bucurăm că putem comunica la rândul nostru cu frații noștri bucovineni din Ucraina și descoperim cu uimire că obiceiurile, tradițiile și limba noastră veche bucovineană sunt păstrate de copiii românilor din această țară. În Ucraina, în Cernăuți, poți găsi Catedrala Bucovinei și Parcul Bucovinei dar și multe alte locuri cu nume de Bucovina.
Bucovinenii din ambele țări muncesc din zori și până seara, păstrează tradițiile, sunt veseli, ospitalieri și nu-i auzi prea des să se plângă de ceva.  Bucovina este un loc binecuvântat de Dumnezeu cu munți împăduriți, pajiști cu iarbă grasă, gospodării înstărite, biserici și mănăstiri vechi de secole și oameni frumoși. În Bucovina casele sunt mari și frumos ornamentate, cu curți primitoare și livezi roditoare. De cum pășești aici în ”Ținutul mănăstirilor” parcă intri într-o altă Romanie, un Colț de Rai care îți atinge cu lumina lui sufletul.

Portul popular din localitatea mea natală Calafindești, jud. Suceava


Mie personal îmi place să trăiesc în Bucovina.  Îmi place  pentru că bătrânii bucovineni mai ştiu să se mire, iar copiii noștri încă știu să se ruşineze cînd fac o poznă. Pentru că primăvara e plină de florile pomilor roditori, vara e parfumată cu iz de fân proaspăt cosit de tinerii din sat, toamna are miros de gutui, de mere, de pere, de prune și struguri care se rasfață la soare de sub streșinile caselor, iar iarna zăpada scânteiază peste troienele de pe munți și dealuri .
”Dumnezeu m-o binecuvântat când m-o lăsat în locul ăsta, în Bucovina, în Țara Fagilor!” e vorba multor oameni din zona de nord a țării, din Bucovina.
Așa spun și eu pentru că aici simt ca iarba este mai verde, florile mai parfumate iar cerul este mai aproape de Pământ, mai aproape de oameni. Aici, în Bucovina, natura parcă ocrotește oamenii, iar ei, la rândul lor, bucovinenii ocrotesc cu sfintenie tot ce le-a dat Dumnezeu. Noi am crescut cu mîndria că suntem bucovineni. Părinții, bunicii și străbunicii noștri ne-au transmis obiceiurile și tradițiile bucovinenilor și noi la rândul nostru le transmitem mai departe copiilor noștri. Pentru noi bucovinenii este o normalitate să ținem toate posturile și sărbătorile de peste an, să mergem cu coșul (blidul) cu mâncare la biserică pentru a fi sfințite de Sfintele Sărbători de Paști, să mergem la Hram și la Hora satului în costume naționale bucovinene, să împodobim bradul de Crăciun, să așteptăm preotul să ne sfințească casele de Crăciun, să mergem cu colinda, cu uratul și cu semănatul iar de Boboteaza să primim preotul cu lumina în mâini și cu bucuria în suflete. Copiii noștri învață încă din grădiniță dansurile bucovinenilor și înghistritul ouălelor, învață cum să-și coasă singuri cămășile tradiționale sau să țeasă în stative catrințele, ștergarele și covoarele. Ei muncesc cot la cot cu părinții lor și cunosc încă de mici tainele lucrului bine făcut. Mă bucur că și acum în Calafindești, satul meu natal, ca în întreaga Bucovină, tradițiile sunt păstrate cu strășnicie.  Corul de femei ”Copchilele din Calafindești”, Fanfara ”Trandafirul” și Ansamblul de dansuri ”Trandafirul” sunt cunoscute în întreaga lume prin numeroasele lor participări la diferite festivaluri naționale și internaționale.
Datorită acestei educații alese, bucovinenii rămân bucovineni indiferent unde s-ar afla în lumea asta la un moment dat.                                                           
     Simina Silvia Șcladan

Poezii Simina Silvia Șcladan

Read Full Post »

Diana și mama mea Zamfira

Bunica Zamfira, mama noastră este născută de Sfânta Paraschiva în zi de sărbătoare creștină.
Știți ce se spune despre oamenii născuți în zi de Sărbătoare?
Oamenii născuți în zi de sărbătoare vin cu un har special și cu un suflet deosebit, că vor suferi mult, dar se vor înălța prin credință și iubire.

Poezie de Simina Silvia Șcladan publicata în volumul „Izvoarele vieții „

În ultimul ani cred că am înțeles mai bine felul în care iubesc mamele.

Mamele ne iubesc dincolo de orice lucru real sau imaginar. Am înțeles acest lucru nu din experiența mea de a da viață ci dintr-o descoperire personală la care am fost toți copiii ei martori.
Mama nu ne dă numai viață, asta e o legătură ce face parte din anatomie dar dacă vrem să vorbim strict în termeni medicali:

Mama ne dă iubire nemărginită și necondiționată, iar asta ține de magie, de suflet, de un tipar emoțional pe care nu orice “mamă” care a dat viață îl are.
Un copil trebuie să crească în sufletul mamei sale cu mult mai mult decât a crescut în pântecul ei. Legatura, iubirea, ajutorul și colaborarea între mamă și copil este o muncă bilaterala pentru toată viața mamei și pentru toată viața copilului și această legătură sufletească trebuie să-i lege pe copil și pe mamă mai mult decât cordonul ombilical.
Mama e mamă de la conceperea și până la moartea copiilor săi.
Același lucru este valabil și pentru tată.
Să ne bucurăm de aceste clipe unice cu mama noastră cât mai mult timp posibil și să transmitem mai departe copiilor și urmașilor noștri acest secret al iubirii materne.

Te iubim, mamă!

Cu aleasă prețuire, fiica ta,

Simina Silvia Șcladan

Read Full Post »

Din cele mai vechi timpuri ziua de Sânziene e prolej de bucurie pentru creștini. La noi in Suceava aceasta zi este specială și au loc multe evenimente culturale.

Sânzienele sau Drăgaica sunt sărbătorite în fiecare an, pe data de 24 iunie, atunci când în calendarul ortodox este marcată și Nașterea Sf. Ioan Botezătorul. Tot azi este Ziua iei naționale.

În această zi de sărbătoare la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava se adună mulți creștini pentru a se închina la racla făcătoare de minuni.

În ziua de Sânziene, buchetele și cununile împletite din aceste flori se așază la porți, la ușă sau în ferestre spunându-se că apară de forțele malefice și aduc noroc, sănătate și belșug oamenilor, animalelor și semănaturilor (vor înflori că Sânzienele).

În medicina populară, sânzianele având proprietăți diuretice, sudorifice (plantele de sânziene au rol de reglare a glandelor sudoripare), cicatrizante, antiinflamatoare, calmante, antispastice și aromatizante, sunt folosite pentru foarte multe boli, dar trebuie culese în zorii zilei. Se spune că sânzienele puse în apa de baie întăresc copiii slabi şi sensibili, acest procedeu fiind folosit şi pentru tratarea frigurilor, iar roua căzută pe flori în noaptea de sânziene vindecă bolile de ochi şi piele.
Bunica mă trimitea de Sânziene să culeg apa( roua) de la rădăcina frunzei de Spin dulce. O punea în sticluțe închise la culoare și când aveam probleme la ochi ne picura in ochi cu acest leac ( un fel de Colir din zilele noastre).

Să ne bucurăm de această zi minunată și să aducem pace, bucurie și armonie în locurile pe unde trecem!

Simina Silvia Șcladan

Read Full Post »

Cu mult timp în urmă, când am fost la Casa memorială a doamnei Sofia Vicoveanca din Vicovu De Jos, jud. Suceava am stat mai mult timp de vorbă cu ea. Am aflat atunci că pe lângă faptul că a cules și interpretat un întreg palmares de cântece din Bucovina și din țară, a jucat în filme (a interpretat personajul Victoria Lipan), a scris mai multe cărți de poezii (am primit și noi câteva cărți), are o mare colecție de porturi populare românești din toate colțurile țării, dar cel mai important ne-am dat seama ca are un suflet extraordinar de frumos. Marea artistă ne spunea atunci că își dorește să aibă un Centru cultural în satul ei natal pentru a putea lăsa moștenire comunității toate operele ei.
Mă bucur sincer că dorința doamnei Sofia Vicoveanca s-a îndeplinit. (Simina Silvia Șcladan)

„N-aș vrea să dau sfaturi, dar anii m-au făcut să mă gândesc, totuși, la faptul că nu luăm nimic cu noi, pentru că goi venim pe lume, goi plecăm din lume…

OMULE, NU TE GÂNDEȘTI?

Omule, un’te grăbești?
Spre ce zări? Mereu tânjești
S-aduni averi împărătești,
Iar timpul zboară – cât clipești,
Și viața-n van ți-o risipești…
Omule, nu te gândești?

Sufletu-și are legea lui,
Mereu năuc, mereu hai-hui,
Nu are vârsta trupului…
Prins de fiorul dorului,
Scrumit în para focului,
Nu dă socoată nimănui…

Acestea-s clipe ‘nălțătoare…
OMULE, stai! Chiar dacă doare,
Gândește-te la mica floare,
Că ne-ncalzim l-același soare,
Că toate-n lume-s trecătoare,
Nici eu, nici tu, n-avem scăpare”, a scris Sofia Vicoveanca.

Read Full Post »

Sărbători luminoase și binecuvântate tuturor! Sănătate multă, liniște și pace interioară, bucurii împărtășite cu toți cei dragi!

Iată că am ajuns la momentul în care Hristos prăvălește piatra de la ușa mormântului și ne dăruiește nouă viață veșnică. ,,Aceasta este ziua pe care a făcut-O Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim!”

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „Credința în Înviere este adevărata noastră mângâiere în suferințe, în lupta cu ostenelile și cu greutățile vieții.”

Fie ca Învierea să vă aducă pace în casă, în suflet, înțelepciune, și mai ales, sănătate!!!

Paște binecuvântat!
Hristos a înviat!

Read Full Post »

La noi ninge ca în povești. Este o iarnă foarte frumoasă.

De Crăciun am fost cu Colinda la mama.

Crăciun 2021


Mama noastră la 73 de ani s-a apucat să coasă o nouă cămașa cu mărgele. Aseară mi-a spus că asta este cămașa ei de înmormântare…eu sper să mai trăiască mulți ani cu sănătate de acum înainte.

Diana noastră a rămas uimită de tăria de caracter pe care o au bucovinencele noastre atunci când pregătesc totul pentru propria moarte.

I-am spus că așa  s-au pregătit (cu haine și prosoape) bunicile noastre cu zeci de ani înainte de a muri.
Au trăit frumos și au murit cu demnitate, fiind adevărate exemple pentru urmașii lor.


Fetița noastră i-a dat mamei mele mărgeluțele și ace subțiri de cusut cu mărgele în această vară iar mama le-a adunat și cusut în încrețeala de la altiță.
Eu abia aseară am aflat povestea🤗
Mama și copii noștri ne uimesc mereu🤱❤️👩‍👧 Între ei este o legătură magică. 💞

Cadoul de Crăciun este tradițional. Poale cusute cu forme geometrice extraordinar de atent calculate și lucrate.

Când ești printre femei cu minte ageră și mâini harnice, viața si moartea sunt abordate și înțelese cu totul diferit.

Le-am povestit copiilor cum eu am cusut cămăși naționale de la vârsta de 10 ani. Croirea și coacerea unei cămăși naționale este o adevărată îmbinare a lecțiilor de matematică, de geometrie, de logica sau design vestimentar, deoarece toate trebuiau îmbinate pentru a creea o adevărată operă de artă… Prima cămașă era cu modelul „laba găștii ” cusută cu fir de bumbac pe culoarea vișiniu, o cămașă mai simplă creată pentru bunica Saveta, „bunica cu stele” cum o știu copii mei. Ea a purtat mulți ani această cămașă iar eu eram tare mândră de rodul muncii mele. 💞
Bunica și mama mă ajutau mereu să cos încrețeala, partea cea mai înflorată a cămășii, partea cea mai greu de cusut. În zilele noastre puțină lume mai înțelege ce înseamnă să coși pe bucăți si apoi să asamblezi prin coasere o cămașă tradițională. Se cos pe rând: mâneci, încrețeală, altiță, stanii din față și din spate…apoi după asamblarea cămășii se trece la făcutul bizarăului, a creților de la mâneci, a șnurului cu ciucurei…La urmă se împăturește cămașa pe dos, astfel încât să apară dungi la mijlocul mânecilor și pe lateralele stanilor. Totul se face după modele moștenite si transmise din generație în generație. De acest Crăciun, mama mi-a readus copilăria în suflet și cred că mă voi strădui să transmit aceste tradiții romanești mai departe pentru ca fac parte din rădăcinile neamului nostru.

Bunica și nepoții

Suntem un popor crestin cu oameni extraordinari care trăiesc frumos respectând cu sfințenie vechile tradiții și obiceiuri strămoșești.

Vă doresc tuturor să vă bucurați de oameni buni și dragi lângă voi, de o familie frumoasă și de multa iubire, speranță și credință.

Sărbători fericite!

Simina Silvia Șcladan

Read Full Post »

1 Decembrie 1918 este „Ziua cea mai mare a neamului românesc” Eugen Lovinescu. Ziua de 1 Decembrie 1918, este ziua in care s-a realizat Marea Unire.

Știm că Marea Unire s-a realizat după terminarea Primului Război Mondial, izbucnit în iulie 1914. România a semnat (după doi ani de neutralitate) o Convenție politică și o Convenție militară cu Antanta (Franța, Marea Britanie, Rusia și Italia) la 4-17 august 1916, prin care cele patru mari puteri recunoșteau dreptul țării noastre de a-și anexa teritoriile locuite de români din Austro-Ungaria, adică Transilvania, Banatul, Crișana, Maramureșul și Bucovina. Aceste țări, promiteau atunci ajutor si cooperare militară împotriva inamicului comun.

Azi doar Dumnezeu mai poate reuni acest popor dezbinat și la propriu și la figurat… Stau și mă gândesc la întrebarea biblică: ” Dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră?”

Read Full Post »

E zi de Paști cu Isus Hristos si Inviere. Ne dă speranță de mai bine și putere.Azi toată lumea e în strai de sărbătoare. Lumina e în noi din cap până-n picioare.

Cu mic cu mare primim și dăruim iubire. Ne salutăm cu „Hristos a Înviat!”și zâmbet în privire. Răspundem cu „Adevărat a Înviat!” visând la nemurire. Ce Mare-i Dumnezeu ce-nprăștie în Duh lumină și iubire.

Lumina e mereu în noi si ne-ntărește, Ne-aduce bucurie și ne smerește. Când omu-i luminos și chipu-i radios, Simți cum tot Universul e unic și frumos…

Mulțumesc Doamne că mi-ai dat sănătate să pot fi impreuna cu familia în această Sfânta zi de Pasti!

M-am bucurat ca un copil că ni s-a permis să mergem la biserică în noaptea de înviere. Afară era cald și pomii infloriți răspândeau parfumul lor prin aer. În timpul Slujbei a început să plouă dar oamenii au rămas neclintiți în fața bisericii. Cred că ploaia aceasta aduce belșug și bucurie…Cuvintele Preotului răsunau clar în liniștea nopții. Am cântat și ne-am rugat împreună pentru ajutor Divin și o lume mai bună. Am dus coșul de Paști cu bucate spre sfințire și am revenit acasă cu pace și iubire. Am adormit târziu în noapte dar ne-am trezit de dimineață, sa ne spălăm cu ou roșu și busuioc pe față.

Obicei străvechi: În această dimineață ne spălăm cu busuioc ( ca să fim smeriți si buni creștini), ou roșu (să fim sănătoși si întregi la minte și trup ca și oul) si bănuți ( ca să ducem un trai îmbelșugat).
Fiecare spune totodată o rugăciune sau măcar un „Doamne ajută!”

Vă doresc tuturor Sărbători pascale pline de lumină și bucurii sufletești!

Simina Silvia Șcladan

Read Full Post »

Înainte de Paști se face curățenie generală în curte, in casă și în suflete. Tot Pământul se înnoiește și se bucură de primăvară.

Sora mea mai mică mi-a trimis imagini cu ouă de Paști încondeiate in Bucovina de azi.

Mi-aduc aminte cum inchistrea mama ouă de Paști. Topea ceara de albine pe plită, lua chiștițele din Lada de zestre și încondeia ouăle proaspăt fierte. Avea mama un caiet cu desene vechi, ancestrale, păstrate din bătrâni. Fiecare ou primea câte un desen care ne aducea sănătate, belșug, liniște, spor în casă …si Crucea Paștelui era încununarea…încondeierea cea mai des folosită. Noi toți eram „numai ochi și urechi” Închistream toti câte un ou pe lângă mama…si ne scriam numele cu ceară pe acel ou.

Astazi încă se mai închistresc astfel de ouă dar e bine că se fac și ouă roșii.

Eu încă mi-aduc aminte că și bunica Elisaveta Vouciuc a lui Isac (bunica cu stelele …cum spune fetița mea Diana) închistrea ouă.
Am găsit cândva chiștițele în Lada de zestre a ei…(Mereu ne spunea bunica că Isac este nume de Sfânt și că noi ne tragem din neam de creștini, un neam vechi și respectat în sat. Să trăim frumos și să ducem mai departe cu demnitate această viță bună de neam de creștin. Mare dreptate avea!)
Dumnezeu să o odihnească în pace pe bunica!

Acum e rândul nostru sa facem pască, cozonaci și ouă roșii de Paști.

Nepoțelul de la fratele mai mare mi-a trimis imagini cu cozonacii de Paști. Poate de asta au revenit toate amintirile.

Și mama noastră, Zamfira, ne punea să o ajutăm sa frământăm cozonacii „până asudă grinda”…Din acest aluat făcea și Pasca cu branza dulce de Paști.

Făcea mama cei mai buni cozonaci cu nucă și rahat din sat.
De multe ori cocea mama, într-o singura zi, câte un cuptor de pâine, unul de cozonaci și spre seară băga la cuptor Oala (de lut) cu sarmale, Oala cu găină umplută și tăvile cu friptura de miel.
Tatăl nostru, Constantin, mereu ducea la bătrânii singuri din sat câte „o cute” de pâine, una de cozonac și o farfurie de sarmale, câteva ouă roșii…le punea pachet cu aceste bunătăți în tractor și mergea la poarta la ei sau intra în casă (la cei prea bătrâni sau bolnavi ca să poată ajunge la poarta casei) , ca să le aducă Paști…să fie și la ei sărbătoare. ..
Acum Primăria face acest lucru și mama povestea ieri că bătrânii și vădanele primesc alimente de Paști de la Primar.

Trece timpul…curge viața…se duce totul așa cum se duce cafeaua din ibric în ceașcă …Acum copiii noștri sunt ca „noi cei mici sau tineri de altădată „, noi cei de acum suntem de vârsta părinților noștri din copilărie…si cei mai norocoși vor prinde vârsta de acum a bunicilor…
Roata vieții se învârte si odată cu ea ne schimbăm și noi învățând mereu alte Lecții de viață și „Mersul lumii”☀️⛈️🌦️🌈🌎❄️☃️🌨️🌈⭐

Read Full Post »

Adio 2020!

Azi un An Nou apare-n Calendar,
Ne-aduce noi speranțe și trăiri în dar,
Suntem mai înțelepți, mai calzi, mai buni,
Nu ne mai speriem de cei nebuni.

Avem încredere în noi și-n Bunul Dumnezeu,
Că ne putem feri de tot ce-i Rău,
Chiar dacă unii au mai vrut să ne doboare,
Suntem echilibrați si veșnic în picioare.

După un an plin de pandemie,
Cu multe știri neclare si miciuni o mie,
Am ascultat, ne-am protejat, am respirat,
Dar la Tine Doamne nicicând n-am renunțat.

Și totuși mii de știri ne împresoară,
Ne-ndeamnă să nu trăim ca odinioară,
Să nu ne atingem, să nu ne îmbrățișăm,
Si pe cei dragi să nu-i mai vizităm.

Și totuși mai avem un loc sub Soare,
Și totuși există iubire și candoare,
Și totuși, chiar de uneori se moare,
Viața pe Pământ va fi nemuritoare.

Simina Silvia Șcladan

Read Full Post »

Older Posts »