Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘A MAI CAZUT O STEA’ Category

Azi am descoperit acest articol care mi-a rascolit amintirile:

Nu-ți fie frică nu ține decât o clipă!

Rosman Hugo si Sonia-Nu-ti-fie-frica-nu-tine-decit-o-clipa

”Cândva i-am spus profesorului meu din facultate Hugo Rosman:

– ”LA MULȚI ANI!”

Profesorul m-a privit lung și mi-a răspuns:

  • Mulțumesc dragă, dar dupa 70 de ani sunt grele zilele omului, de acum urarea potrivita ar fi: ”SĂ VĂ DEA DUMNEZEU SĂNĂTATE, BĂTRÂNEȚI UȘOARE ȘI LINIȘTITE!” .
  • L-am intrebat:
  • – Cum a fost viața dumneavoastră până acum, cum ați simțit că au trecut anii?
  • Mi-a raspuns:
  • – Anii au trecut foarte repede…pentru noi bătrânii anii au trecut foarte repede dar acum…zilele trec foarte greu… zilele dupa 80 de ani sunt foarte lungi…pentru noi zilele trec foarte greu…!
  • Anul acesta în ianuarie, privind la sicriul acestui mare om, sicriu învelit în pânză alba cu o mare stea pe ea, am înțeles sintagma: ”Să fii un domn până în pânzele albe!!!”
  • Alături, doamna Sonia, soția lui, îndurerată, trăia cu disperare despărțirea de omul iubit și prietenul ei de-o viață. După jumătate de an, acum in 27 august 2015 s-a stins din viață și doamna Sonia. Dumnezeu să-i odihneasca în pace!
  • Vă doresc tuturor bătrâneți liniștite și zile frumoase!
  • Să vă întărească Bunul Dumnezeu să treceți prin viață mereu cu fruntea sus și să rămâneți UN DOMN PÂNĂ ÎN PÂNZELE ALBE!
  • Cu aleasă prețuire,
  • Simina Silvia Șcladan
Anunțuri

Read Full Post »

Afară ninge în plină primăvară. Este sâmbătă, la biserică e slujbă de pomenire, deşi ar trebui să plouă…afară ninge… Ninge şi în sufletul meu… ninge peste flori de zarzăr crud:

NINGE PE FLORI DE ZARZAR CRUD

Astăzi am citit aceste gânduri lăsate pe un site literar de un om cu un suflet mare, un scriitor, un poet, un dascăl adevărat:

„Aveam să ne întâlnim privirile în Bucovina, pentru că m-a fericit cu vizita ei! Apoi… o lansare de carte căreia a dorit să-i dea o importanţă atât de mare (mult prea mare, chiar…) premergător, dar mai ales prin prezenţa ei la eveniment, încât a trebuit să mă fâstâcesc!
Dacă în acea zi de 3 octombrie 2009 „Dumnezeu a fost bucovinean”, cum avea să o spună după eveniment poeta însăşi, totul s-a datorat grijii pe care a purtat-o cuvântului de mine lăsat în placheta ce avea să se nască.
Odată ce ai fi întâlnit spiritul şi fiinţa acestei minunate poete, nu aveai cum să le uiţi! Sufletul ei, în preajma ta, călca pe vârfuri! Şi ce suflet…  „. ( http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=123210)
Cuvintele mi-au răscolit amintirile, ochii mi s-au umplut de lacrimi, nu puteam să-mi limpezesc privirile. Spun mereu că suntem trecători prin viaţă ca firul ierbii, ca floarea de mac…dar mereu Dumnezeu îmi reaminteşte că suntem veşnici şi prin veşnicia sufletului…rămâi OM…

Simina Silvia Sladan Elena Munteanu FLorentin

Dumnezeu să te odihnească în pace, dragă poetă Elena Munteanu!

PLECATĂ-I ÎN LUMINĂ!

Găsesc târziu un zbucium de poveste,
Scris pentr-un om ce astăzi nu mai este…
A fost în Bucovina, lumina-mi aminteşte
Cum gândul de iubire ne preamăreşte…

Plecată-i în lumină, de-acolo ne priveşte,
Ne picură în gânduri iubire de poveste
Lumină din lumină, s-a dus şi nu mai este
Doar o privighetoare de ea ne aminteşte…

Simina Silvia Şcladan

Read Full Post »

Cel mai frumos discurs – Steve Jobs

Aceasta este transcrierea textului citit de Steve Jobs, CEO al Apple Computer, la 12 iunie 2005, la ceremonia de absolvire a studentilor Universitatii Stanford.

Steve_JobsSunt onorat sa fiu cu voi astazi, in ziua plecarii voastre de la una dintre cele mai bune universitati din lume. Eu n-am absolvit niciodata facultatea. Adevarul fie spus, acum e momentul in care m-am apropiat cel mai mult de o absolvire. Si vreau sa va spun astazi trei povesti din viata mea. Atat. Nu cuvinte mari. Doar trei povesti.

 
Prima poveste este despre unirea unor puncte.
Am renuntat la Facultatea Reed dupa doar 6 luni, dar am stat aproape de facultate pentru inca 18 luni inainte sa o parasesc definitiv. De ce am renuntat?
Totul a inceput inainte ca eu sa ma fi nascut. Mama mea biologica era tanara, absolventa necasatorita de liceu, asa ca s-a hotarat sa ma dea spre adoptie. Si a simtit foarte tare nevoia sa ma incredinteze unor absolventi de facultate, asa incat lucrurile pareau stabilite dinainte pentru mine sa fiu adoptat la nastere de un avocat si sotia lui. Numai ca atunci cand am aparut pe lume, ei s-au razgandit si au considerat ca-si doresc o fetita.

Asa ca parintii mei, care erau pe o lista de asteptare, au primit un telefon in mijlocul noptii prin care erau intrebati: „Avem un baietel care poate fi adoptat. Il doriti?”. Au spus „Bineinteles!”. Mama mea biologica a aflat mai tarziu ca mama adoptiva nu absolvise niciodata facultatea si ca tatal meu adoptiv nu absolvise liceul. Asa ca a refuzat sa semneze actele de adoptie. S-a razgandit doar cateva luni mai tarziu, cand parintii mei adoptivi i-au promis ca o sa ma trimita la facultate.

Si, 17 ani mai tarziu, chiar m-au trimis. Dar am ales in mod naiv o facultate care era aproape la fel de scumpa ca si Stanford si toate economiile parintilor mei s-au evaporat pe plata studiilor mele. Dupa 6 luni, n-am mai vazut valoare in acele studii. N-aveam nicio idee despre ce sa fac cu viata mea si nicio idee despre cum m-ar putea ajuta facultatea in viata. Si m-am vazut la facultate, cheltuind toti banii pe care parintii mei ii stransesera in toata viata lor. Asa ca m-am hotarat sa renunt si sa am incredere ca pana la urma toate lucrurile se vor dovedi a fi ok. Eram cam speriat la acea vreme, dar privind inapoi imi dau seama ca a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat in toata viata mea. Minutul in care am renuntat m-a ajutat sa nu mai merg la cursurile care nu ma interesau si sa merg la cele care mi se pareau utile.

N-a fost chiar totul romantic. N-aveam o camera in care sa dorm, asa ca dormeam pe podeaua camerelor prietenilor. Am returnat sticle de Cola pentru cei 5 centi pe care ii primeai inapoi pentru returnarea unei sticle. Si am mers in fiecare duminica seara cei 7 kilometri pana in partea cealalta a orasului, doar pentru a beneficia de o masa gratuita la Templul Hare Krishna. Mi-a placut la nebunie. Si toate lucrurile acelea care mi-au starnit curiozitatea si intuitia s-au dovedit a fi nepretuite in viitor. Sa va dau un exemplu.

Facultatea Reed avea la acea vreme cel mai bun curs de caligrafie din SUA. In tot campusul, orice poster, orice titlu si orice indicator erau superb caligrafiate. Pentru ca renuntasem si nu mai eram obligat sa merg la cursurile normale, am decis sa merg la cursul de caligrafie si sa invat cum sa scriu frumos. Am invatat despre tipurile de fonturi, despre varierea cantitatii de spatiu dintre mai multe combinatii de litere, despre ce face caligrafia sa fie o arta. Era frumos, demn de tinut minte, subtil artistic intr-un mod in care stiinta nu poate explica. Si am gasit acest lucru fascinant.

Bineinteles ca, la acea vreme, cursul in sine nu avea niciun fel de aplicatie practica in viata mea. Dar 10 ani mai tarziu, cand am dezvoltat primul Machintosh, mi-am amintit toate acele lucruri. Si le-am integrat in Mac. A fost primul computer care a folosit fonturi extraordinare. Daca n-as fi renuntat la celelalte cursuri si daca nu as fi avut astfel timp sa merg la cursul de caligrafie, Mac-ul n-ar fi avut niciodata mai multe tipuri de fonturi si un scris atat de bine proportionat. Si din moment ce Windows doar a copiat Mac-ul, e foarte probabil ca niciun fel de computer sa nu fi avut astfel de fonturi. Daca n-as fi renuntat, n-as fi facut niciodata cursul de caligrafie, poate computerele personale n-ar fi avut fonturi atat de frumoase ca acum. Bineinteles ca la acel moment, tanar fiind, era imposibil sa unesc punctele. Dar cativa ani mai tarziu, imaginea a fost cu mult mai clara.
Asa ca, nu poti uni punctele daca privesti in viitor. Poti sa le unesti doar daca te uiti inapoi in viata ta. Asa ca trebuie doar sa ai incredere ca punctele se vor uni cumva in viitor. Trebuie sa ai incredere in ceva – instinctul tau, destinul tau, viata ta, karma, orice altceva. Abordarea asta nu m-a lasat niciodata balta si a facut diferenta in toata viata mea.

A doua poveste este despre dragoste si pierderi.
Am fost norocos sa aflu ce imi place sa fac tanar fiind. Woz (Steve Wozniak) si cu mine am inceput povestea Apple in garajul parintilor mei cand aveam 20 de ani. Am muncit din greu si in 10 ani Apple a ajuns sa creasca de la un garaj in care munceam noi doi la o companie care valora 2 miliarde de dolari si avea 4.000 de angajati. Tocmai ne lansasem cea mai noua creatie (computerul Machintosh), iar eu tocmai implineam 30 de ani. Apoi am fost concediat. Cum poti fi concediat de la o companie pe care tu ai infiintat-o? Ei bine, pe masura ce Apple a crescut, am angajat pe cineva, despre care credeam ca are talentul sa conduca Apple alaturi de mine, iar pentru primul an lucrurile au mers bine. Apoi viziunile noastre despre viitor au inceput sa fi divergente, asa ca el a pus piciorul in prag. Si atunci cand a facut-o, Consiliul nostru Director a stat alaturi de el. Asa ca, la 30 de ani, am fost dat afara de la Apple. Si a fost o poveste publica. Singurul lucru care contase in toata viata mea de adult se dusese pe apa sambetei. Si eu eram devastat.

Cateva luni n-am stiut ce sa fac. Am aflat ca dezamagisem o intreaga generatie de antreprenori, ca scapasem bastonul de maresal tocmai atunci cand eram foarte aproape sa-l primesc. M-am intalnit cu David Packard si Bob Noycesi, am incercat sa ma scuz pentru ca o dadusem in bara atat de urat. Eram un esec public si toate gandurile mele imi spuneam sa fug din Vale (Sillicon Valley). Dar, incet-incet, a inceput sa ma cuprinda un nou gand. Inca imi placea ce fac. Si intamplarea de la Apple nu schimbase lucrurile foarte mult. Eram respins, dar eram inca indragostit. Asa ca am decis sa o iau de la capat.

N-am vazut atunci, dar s-a dovedit ca a fi concediat de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Povara pe care o porti atunci cand ai succes a fost inlocuita cu usurarea pe care o simti cand o iei din nou de la capat, mai putin sigur de ce o sa ti se intample. M-am eliberat de stres si am avut astfel sansa sa intru intr-una dintre cele mai creative perioade din viata mea.

In timpul urmatorilor cinci ani, am pornit o companie numita NeXT, o alta companie numita Pixar si m-am indragostit de o femeie extraordinara, care a devenit sotia mea. Pixar a creat Toy Story si este astazi (in 2005) una dintre cele mai de succes intreprinderi de animatie din lume. Intr-o schimbare remarcabila a sortii, Apple a cumparat NeXT, eu m-am intors la Apple si tehnologia pe care o dezvoltasem la NeXT a stat la baza renasterii Apple. Iar Laurene si cu mine avem o familie frumoasa impreuna.

Sunt foarte sigur ca nimic din toate aceste lucruri nu s-ar fi intamplat, daca n-as fi fost concediat de la Apple. A fost un medicament greu de inghitit, dar cred ca pacientul avea nevoie de el. Uneori viata te loveste in cap cu o caramida. Nu-ti pierde increderea. Sunt convins ca singurul lucru care m-a ajutat sa-mi pastrez directia a fost faptul ca imi placea ce fac.
Trebuie sa gasesti lucrurile care-ti plac. Si asta e valabil atat pentru munca ta, cat si pentru partenerul tau de viata. Munca ta o sa-ti umple o parte insemnata din viata si singurul mod in care vei fi cu adevarat satisfacut este sa crezi ca faci o munca extraordinara. Si singurul mod in care poti face o munca extraordinara este sa-ti placa ce faci. Daca n-ai reusit inca, continua cautarea. Nu te multumi cu putin. Asa cum e si cu partenerul de viata, vei sti atunci cand l-ai intalnit. Si, la fel ca in orice alta relatie extraordinara, lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pe masura ce trec anii. Asa ca nu te opri din cautare. Nu te multumi cu putin.

A treia poveste este despre moarte.
Cand aveam 17 ani, am citit un text care spunea ceva de genul: „Daca traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima din viata ta, la un moment dat vei avea dreptate”. Citatul m-a impresionat si de atunci, pentru cei 33 de ani care au trecut, m-am uitat in oglinda in fiecare dimineata si m-am intrebat: „Daca astazi ar fi ultima zi din viata mea, as vrea sa fac ce fac astazi?”. Si atunci cand raspunsul a fost „Nu” pentru mai multe zile la rand, am stiut ca trebuie sa schimb ceva.

Ideea ca in curand o sa mor a fost cea care m-a ajutat sa fac cele mai importante alegeri in viata. Pentru ca aproape orice – toate asteptarile noastre, tot orgoliul, toate fricile referitoare la esec – toate aceste lucruri palesc in fata mortii, lasand afara singurul lucru care este cu adevarat important. Ideea ca o sa mori este cel mai bun mod in care poti evita capcana fricii ca ai ceva de pierdut. Esti deja dezbracat. Si nu exista niciun motiv pentru care sa nu-ti urmezi inima.

Cu aproape un an un urma, am fost diagnosticat cu cancer. Am facut un CT la 7.30 dimineata si a aratat in mod clar o tumora in pancreasul meu. Habar n-aveam ce e un pancreas la acea vreme. Doctorii mi-au spus ca acest tip de cancer e aproape sigur incurabil si ca n-ar trebui sa ma astept la mai mult de 3 pana la 6 luni de viata. Doctorii mei m-au sfatuit sa merg acasa si sa-mi pun lucrurile in ordine, un fel de a spune ca ar trebui sa ma pregatesc pentru moarte. Si esti pus in situatia in care incerci sa le spui copiilor tai, in doar cateva luni, toate lucrurile pe care ai fi vrut sa le spui in ultimii 10 ani. Si esti fortat sa te asiguri ca toate lucrurile sunt puse in ordine astfel incat sa fie cat de simplu se poate pentru familia ta in viitor. Esti fortat sa-ti iei ramas bun.

Am trait cu acel diagnostic toata ziua. Mai tarziu, am facut o biopsie, mi-au bagat un endoscop pe gat pana in stomac si intestine, mi-au facut o punctie in pancreas si mi-au luat cateva celule din tumora. Am fost sedat, dar sotia mea, care era acolo, mi-a spus ca, atunci cand s-au uitat la celule sub microscop, doctorii s-au intristat pentru ca se dovedea a fi o forma foarte rara de cancer pancreatic, incurabila cu chirurgia clasica. Am facut acea operatie si acum sunt bine.

Acest moment a fost cel care m-a apropiat cel mai tare de moarte si sper sa fie la fel si pentru urmatorii ani. Faptul ca am supravietuit ma face sa va spun cuvintele urmatoare cu ceva mai multa experienta decat atunci cand credeam ca moartea e un concept pur intelectual.

Nimeni nu vrea sa moara. Chiar si oamenii care vor sa mearga in Rai nu vor sa moara pentru a ajunge acolo. Si, totusi, moartea este singura directie clara spre care ne indreptam cu totii. Nimeni nu poate scapa de moarte. Si asa trebuie sa fie, pentru ca Moartea este in mod sigur cea mai buna inventie a vietii. Este agentul de schimbare al vietii. Elimina vechiul pentru a face loc noului. Chiar acum, voi sunteti noul, dar peste o vreme, nu departe de acest moment, veti deveni incet-incet vechiul. Si veti fi eliminati. Scuze ca sunt atat de dramatic, dar e adevarat.

Timpul vostru e limitat, asa ca nu va pierdeti vremea traind viata altcuiva. Nu va inglobati in dogme – traind cu rezultatul gandirii altor oameni. Nu lasati zgomotul opiniilor altora sa va ascunda vocea voastra interioara. Si cel mai important, trebuie sa aveti curajul sa va urmati inima si intuitia. Ele stiu deja ce va doriti cu adevarat sa deveniti. Toate celelalte lucruri sunt secundare.

Cand eram tanar, exista o publicatie uimitoare care se numea Catalogul Intregii Lumi. Un soi de biblie a generatiei mele. A fost creata de un om pe nume Stewart Brand, nu departe de locul unde ne aflam acum, si el a adus-o la viata punandu-i un strop de atingere poetica. Asta se intampla la inceputul anilor 1960, inainte de aparitia computerelor si a publishing-ului digital, asa ca revista era construita cu masini de scris, foarfeci si camere polaroid. Era un soi de Google in forma printata, cu 35 de ani inainte sa apara Google. Era idealist si mustea de notiuni extraordinare si instrumente utile.

Stewart si echipa lui au scos mai multe editii ale Catalogului, dupa care lucrurile au inceput sa nu mai mearga bine, asa ca au fost nevoiti sa scoata ultimul numar. Era la mijlocul anilor 70, iar eu aveam varsta voastra. Pe ultima coperta a ultimului numar era o fotografie a unui drum de tara in zori, genul de drum pe care te gasesti atunci cand pornesti intr-o aventura extraordinara. Sub poza erau cuvintele „Ramai flamand. Ramai naiv”. Asta era mesajul lor de adio. Ramai Flamand. Ramai Naiv. Si eu mi-am dorit intotdeauna sa raman asa. Iar astazi, cand voi absolviti si incepeti o viata noua, va doresc asta si voua.

Ramaneti flamanzi. Ramaneti naivi.
Multumesc mult.

ULTIMILE CUVINTE INAINTE DE MOARTE AU FOST:
„Love is like a puzzle, hard to piece together, but beautiful when all the right pieces are put together”
– Dragostea este ca un puzzle: greu de asamblat, însă minunat atunci când toate piesele sunt aşezate cum trebuie”.
http://www.dtconsulting.ro/index.php/blog-dtc/180-cel-mai-frumos-di…

Read Full Post »

Poetul şi politicianul Adrian Păunescu a încetat din viaţă pe 5 noiembrie, la vârsta de 67 de ani.

Despre Adrian Păunescu

Adrian Păunescu s-a născut în 20 iulie 1943 în localitatea Copăceni din Basarabia.

A absolvit Colegiul Naţional Carol I din Craiova, după care a studiat filologia la Universitatea Bucureşti.

La începutul anilor 1960 s-a remarcat ca poet şi începând cu 1973 a înfiinţat şi a coordonat activitatea Cenaclului Flacăra. Orientarea sa politică în perioada comunistă era ambiguă. Deşi nu se declara un activist de partid, închina adesea ode patriotice Partidului şi conducătorilor acestuia.

După 1989 s-a implicat activ în politică, fiind membru al Partidului Socialist al Muncii, între 1992-1998, când formaţiunea a fost absorbită de Partidul Social Democrat.

A deţinut două mandate de senator de Dolj, între 1992-1996 şi 2000-2004.

 Iti multumim pentru tot binele adus sufletului romanesc. Ne-ai parasit prea devreme, tu, lumina spiritului romanesc. Dumnezeu sa te odihneasca-n pace.

LA MOARTEA POETULUI

Când moare un poet rămâne-n ochi uimirea,
O lume de cuvinte ce nu-şi găsesc menirea.
Când moare un poet el ia cu dânsul zarea,
Lumini şi umbre-şi lasă în urma lui visarea.

Când moare un poet, rămâne-n piept durerea,
Cuvintelor ce nu-şi mai regăsesc tăcerea .
Când moare un poet, el ia cu dânsul cheia,
Ideilor ce şi-au găsit prin vers scânteia.

Când moare un poet rămâne-n urmă versul,
Cuvintele zglobii ce-şi poartă-n taină sensul.
Când moare-un poet el ia cu dânsul visul
Poemelor nescrise ce şi-au găsit abisul.

PS: Mestecenii străjuiesc asfinţitul

Simina Silvia Şcladan

Read Full Post »

Mihai Eminescu

Al saptelea copil dintre cei 11 ai familiei Gheorghe si Raluca Eminovici, Mihai Eminescu s-a nascut pe 15 ianuarie 1850. Atat data cat si locul nasterii Botosani sau Ipotesti sunt controversate. Scoala o face la Cernauti, intre 1858 si 1863 cand paraseste definitv cursurile.

In 1866 debuteaza in revista lui Iosif Vulcan, Familia, cu poezia « De-as avea ». Acesta ii schimba numele de Eminovici in Eminescu. A fost sufleur si copist de roluri in trupa lui Iorgu Caragiale, a lui Mihai Pascaly si la recomandarea acestuia sufleur si copist la Teatrul National unde il cunoaste pe Ion Luca Caragiale.

Intre 1869 si 1872 urmeaza la Viena cursurile Facultatii de Filozofie si Drept si se imprieteneste cu Ioan Slavici. Junimea ii acorda o bursa cu conditia sa-si ia doctoratul in filozofie la Berlin. A urmat cu regularitate doua semestre dar nu s-a prezentat la examene. In 1872 o cunoaste pe Veronica Micle.

 La 1 septembrie 1874 Eminescu este numit director al Bibliotecii Centrale din Iasi iar intre cei doi incepe o relatie tumultuoasa. Perioada aceasta pana in 1877, Perpessicius o numeste « perioada veroniana » cand Eminescu scrie cele mai frumoase poezii de dragoste. Departe de a fi o poveste fericita, relatia dintre cei doi este tensionata si pasionala, asa cum reiese din corespondenta. Veronica nu supravietuieste mortii lui Eminescu, decat 50 de zile. Se sinucide in 1889 la 39 de ani.

 „39 de gânduri frumoase închinate frumosului EMINESCU“
1 * «Pentru mine Eminescu este de multă vreme un sfânt, şi nu numai el. La vremea cuvenită, se va arăta de la Dumnezeu şi aceasta!» Calinic Argeşeanu- Episcopul Argeşului şi Muscelului

2 * «Eminescu era darul Providenţei, dăruit nouă Românilor» Mitropolit Antonie Plămădeală

3 * «Eminescu este evanghelistul nostru.» Tudor Arghezi

4 * «Eminescu-Sumă lirică de Voievozi » Petre Tuţea

5 * «…marele nostru poet, a fost un creştin autentic, ceea ce rezultă din viaţa, ca şi din opera sa.» Mitropolit Nicolae Corneanu

6.* «Mihai Eminescu era o fumuseţe, avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o Icoană veche.» I.L. Caragiale

7 * «Eminescu mi se părea un zeu tânăr, frumos şi blând.» Alexandru Vlahuţă

8 * «Eminescu s-a ridicat pe aripi proprii până la contemplarea lui Dumnezeu » Nichifor Crainic

9 * «Eminescu nu este un idol, el nu este un zeu;El este tot ceea ce este: Noi în noi.» Nichita Stănescu

10* «Eminescu este conştiinţa noastră cea mai bună. » Constantin Noica

11*«E unul care cântă mai dulce decât mine?/ Cu atât mai bine ţării, şi lui cu-atât mai bine./ Apuce înainte s-ajungă cât mai sus,/ La răsăritu-i falnic se-nchină-al meu apus.» Vasile Alecsandri

12* «Doina lui Eminescu-cea mai categorică evanghelie politică a românismului.» Octavian Goga

13* «Eminescu este provocarea continuă pe care Dumnezeu a binevoit s-o rânduiască.» Răzvan Codrescu

14* «Eminescu este o revelaţie ce mângâie.» Rosa Del Conte

15* «Dragostea este pentru Eminescu raţiunea de a fi, raţiunea însăşi a vieţii.» Nicolae Tudor

16* «Eminescu ilustrează paşii dialectici ai materiei în univers.» Gabriel Ţepelea

17* «Eminescu a avut în toate o concepţie europeană şi referitor la Biserica Ortodoxă în general, la structura ei, care favorizează apropierea şi cunoaşterea şi deschiderea faţă de toată lumea.» Patriarhul Teoctist

18* «Eminescu era frumos, de-o frumuseţe angelică. » Tudor Vianu

19* «Pasiunea pentru Eminescu este pasiunea tuturor.» Mitropolit Antonie Plămădeală

20* «Eminescu este afirmarea unităţii româneşti eterne.» Nicolae Iorga

21* «Dor real Poetul geniu un Luceafăr va rămâne,/ cât în veşnicie fi-va, scumpe inime române.» Ioan Miclău

22* «Icoană de iubire la care să mă închin eu.» Veronica Micle

23* «Moldova este sfântă îmi spuneau Stefan şi Eminescu împreună.» Ioan Alexandru

24* «Intr-adevăr, la aceeaşi scară a perfecţiunii în poezia sa se află totul. Gama sa lirică este imensă. Intr-însa coexistă intuiţia viitorului, ansamblul tuturor ecourilor mitice, istoria şi peisajul românesc, cele mai vaste ingerinţe folclorice, asimilarea filosofiei, a ştiinţei, a vechilor “întelepciuni”. Se găsesc toate dispoziţiile lăuntrice » Edgar Papu

25* «Eminescu, adorator al trecutului-pare a sintagmă atât de cunoscută, de des repetată de toată lumea, încât n-ar mai fi nevoie s-o reamintim» Miron Scorobete

26* «Naţiunile îşi caută întăriri prin marile lor spirite. Uniunea Europeana l-a asumat pe Beethoven, cu Oda Bucuriei. Noi pe Eminescu, drept sfânt protector.

Românule, apropie-te de Mihail Eminescu şi vei fi puternic. Mihail Eminescu voivodează ca un sfânt. Are eficienţa de arhanghel. Este Sfântul Naţiunii Române.» Copil Gheorghe Gavrilă

27* «Egalitatea, aşadar este totuna cu entropia maximă, este forma echilibrului mort. De aceea Eminescu o asimilează întunericului.Este opusă vieţii şi viului, care este mişcare, ierarhie şi deci ordine,sens sau direcţie de mişcare şi deci lumină.» Ilie Bădescu

28* «A vorbi despre Eminescu înseamnă pentru un român a se cerceta pe sine, a se închipui şi ipostazia la puterea maximă a virtualităţii Neamului său şi a-şi schiţa fără pic de pudoare portretul ideal.» Nicolae Steinhard

29*

30* «Doina lui Eminescu este expresia integrală a sufletului românesc.» Nicolae Iorga

31* «E cel dântâi român al cărui creştet primeşte binecuvântarea din cer, dar ale cărui picioare sunt înfipte până la glezne în pământul strămoşesc.» Octavian Goga

32* «Eminescu nu este,aşadar, pentru noi, un romantic întârziat, ci un scriitor care a creat un discurs liric etern, un creator sincronizat cu marea literatura a epocii sale, un contemporan al tuturor timpurilor.»Romulus Munteanu

33*

34* «Pe acest pământ, aşa a fost să fie/ Un dar pentru mulţimile-nşelate,/ Un Eminescu, imn şi poezie.» Dumitru Oniga

35* « Umbră care trepte-nalte suie, / dăruind azur din mâini subţiri,/sfânt, bătut, pe veacul tău, în cuie,/scânteind, înalt, din răstigniri.» Radu Gyr

36* «Eminescu nu cântă incidentele unei iubiri, ci iubirea; nu cântă farmecele unei femei, ci femeia; nu ne dă crâmpeie separate din natură, colţuri de peisaje, ci ceea ce este mai general în natură. Ca pentru a reda generalul, utilizează culori ale particularului,aceasta se înţelege de la sine. De aceea ce vrea să ne dea e generalul, iubirea , femeia, natura.» Garabet Ibrăileanu

37* «Niciodată în trecut nu am fost mai pregătiţi, ca astăzi, să preţuim scrisul lui Eminescu, expresie a demnităţii naţionale, conştiinţei profesionale şi a talentului de excepţie, fără egal în cultura română la acest sfârşit de mileniu.»

D. Vatamaniuc

38* «EMINESCU este numele acestei ţări. ROMÂNIA este numele lui EMINESCU » Nichita Stănescu

39* «Mihail Eminescu este Oda Patriei, Psalmul Neamului şi Doina Naţiunii Daco-Române.» Gh. C. Nistoroiu

adunate şi dăruite de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU

Read Full Post »

Nu am moarte cu tine nimic

de Grigore Vieru

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

Doina

de Grigore Vieru

Ceva se-ntampla azi cu noi:
Azi lacrimile sunt gunoi.
Eu mor pe cruce pentru ea,
Iar lumea hohoteste rea.
Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
De-am mai trait!
Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
Ca am murit!
Din paine iau, sa pot zbura,
Cat de pe flori albina ia.
Dar tot eu sunt si judecat
Ca, trandavind, m-am imbuibat.
Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
De-am mai trait!
Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
Ca am murit!
Ajuns-am a umbla mereu
In brate cu mormantul meu.
Si nu stiu unde sa-l mai pun
Sa am un somn mai lin, mai bun.
Nici nu stiu, iata, in chinul meu,
De-am mai trait!
Vesteste-L, mama, pe Dumnezeu
Ca am murit!

DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!

Read Full Post »