Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iunie 2010

Viaţa surprinsă între mireasma florilor si culorile curcubeului

 FLACARILEGANDULUIBOMBONICACURELCIUC.jpg FLACARILE GANDULUI-BOMBONICA CURELCIUC picture by simina2

Invitaţia de a deschide acestă carte vine ca mare provocare învăluită în curiozitate. “Flăcările gândului” sunt misterioase, te cuceresc şi dau scântei divine în suflet.

Din versurile scrise cu încredere pe aripile timpului poeta Curelciuc Bombonica reuşeşete să îşi  exprime cele mai sincere trăiri prin intermediul cuvântului, pentru că poezia însăşi este un zbor spre eternitate.

În acest volum am găsit o poezie proaspătă ca o zi de primăvară, în care poţi colinda cu gândul  printre florile  sufletului.

Din curcubeu am evadat

            Şi mi-am întins culoarea fină

            În toporaşul parfumat

            Ce invadează-a ta grădină.”(Violet…)

De o deosebită atenţie se bucură prezentarea întregului buchet de flori  specific e  primăverii: viorele, toporaşi, brânduşe, mâţişori.

            Pe trena-i verde – gingaşi toporaşi,

Brânduşe firave şi mâţişori,

Crenguţe fragede cu muguraşi

Se leagănă spre dalbii aişori.”( Zvon de primăvară)

Printre aceste flori magice iubirea poetei este presărată cu parfumul florilor şi  delicateţea clipelor aflate într-o veşnică transformare.

“Cămaşă ţi-am cusut din flori albastre,
Să-ţi liniştească inima arzând,
Credeam că toate dorurile noastre
Vor înflori-n buchete, rând pe rând.”
(Flori de nu-mă-uita…)

răzbate dorinta poetei de a schimba totul în bine si-n frumos, în lume şi-n viata personală. Aici poezia devine o rugă de fericire în care toate florile devin ofrandă spre implinirea visului!

Minunate cuvinte, minunate versuri, minunate dorinţe se găsesc presărate în fiecare poezie. Printre miile de gânduri adunate de-a lungul clipelor, apar flăcări interioare care se transmit umanităţii aflate în căutarea fericirii.

În acest sens reflecţia:

 “Să nu-mi mai judec semenii atât de strâmb,

 Să-nvăţ că fiecare are-un loc sub soare…” (Dorinţă insolită…)

este ca o esenţă de luat în seamă.

De la prima poezie şi până la ultima, versurile  stau mărturie neclintită a unei sensibilităţi deosebite, confruntată neîncetat cu sentimentul profund al iubirii care apare ca o tainică incursiune în universal interior:

“Caută-mă, dacă nu mă găseşti,

În zarea albastră spre care priveşti,

În licărirea Carului Mare,

Far universal de căutare…” (Caută-mă…)

 Creaţia sa este o poezie exclusiv cu resurse interioare, mărginită de domeniul emoţiei sentimentale. Etalând o pasiune sinceră faţă de limba şi literatura română, probând competenţe pedagogice reale şi productive, mânuind cu dexteritate cuvântul şi potenţialul expresiv al acestuia, cartea poetei Curelciuc Bombonica încântă mintea, sufletul şi… auzul cititorului.

O carte aş fi vrut să-ţi dăruiesc

Din biblioteca inimii misterioase,

Cu ilustraţii să te-mpodobesc

Şi-apoi, prin vaste labirinturi unduioase

Spre rafturi-vise să te însoţesc,

În timp ce clipele se scurg prin noi, frumoase.” (Biblioteca inimii)

Flăcările Gândului” ne invită să-i desluşim taina cuvintelor pentru a dărui  zborului nostru, noi petale din lumina creaţiei, pentru că poezia autoarei Curelciuc Bombonica se aseamănă uneori cu susurul apei din izvoarele cristaline de munte, alteori cu zborul unui fluture pe un câmp înflorat ajungând până la cugetari care pot fi de folos cititorului indiferent de vârstă, cultură sau profesie.

Prof. Ing.Simina Silvia Şcladan

Anunțuri

Read Full Post »

Constientizarea blocajelor emotionale

Bolile au cauze mult mai
profunde si de cele mai multe ori de natura emotionala. Aparenta vindecare
determina migrarea bolii catre alt segment, daca nu este inteleasa problema si
constientizata. Corpul acumuleaza toxine din cauza miscarilor gresite, a mancarii
nepotrivite, a unei conditii fizice, emotionale si mentale proaste. Aceste
toxine sunt depozitate in anumite locuri din corp, dar mai ales in
incheieturile mari, sistemul limfatic, organele interne si cap.
Daca trupul, mintea si ceea ce ne inconjoara traiesc si lucreaza bine,
corpul isi elimina toxinele. Calea interna de eliminare este tractul
intestinal, ficatul, rinichii, vezica urinara si lichidele corporale. Unele
toxine sunt eliminate prin glandele sudoripare si, insa daca ceva nu merge
aici, corpul le elimina tot asa de bine prin piele. Daca, din anumite motive,
toxinele nu pot fi eliminate toxicitatea creste in balanta corpului pana cand
acesta ajunge la boala. Primul pas catre boala poate fi tensiunea…la toate
nivelele! Daca trupul nu iese corect din tensiune, atunci organele interne
devin intoxicate si….bolnave.
Iata cum si unde sunt stocate blocajele emotionale:
INIMA:Este pompa vasculară a
sistemului sanguin, ea are 4 camere, cele două din dreapta sunt în legătură cu
plămânii, cele două din stânga sunt în legătură cu restul corpului. Inima
primeşte sângele neoxigenat prin partea dreaptă şi-l pompează în plămâni. Sângele
oxigenat de la plămâni se întoarce în partea stângă şi de acolo este trimis în
restul corpului. În trupul emoţional (în dublu vital) se stochează în dreptul
inimii anumite blocaje emoţionale: regrete, dezolare, tristeţe profundă,
pierderea unui obiect sau a unei persoane iubite, frica, tristeţea cauzată de
respingerea de către alţii, jignirea şi orice te răneşte, când cineva se
fereşte şi ascunde ceva de frică (de a muri sau de a trăi), blocaje din cauza
iubirii, precum şi dezechilibru dintre a da sau a primi.
PLĂMÂNII: Aduc aer pentru a fi
absorbit în sânge şi descarcă sângele de gazele toxice. La nivelul lor în dublu
vital, se stochează blocaje emoţionale: furia, frica şi lipsa de vitalitate.
Acestea stau la baza astmului bronşic. Tusea este un reflex care încearcă să
elimine durerea provocată de trauma emoţională.
STOMACUL: Primeşte mâncare şi începe
procesul de digestie, pregăteşte mâncarea pentru a fi luată de intestinul
subţire. Blocajele depozitate în dublul vital în dreptul stomacului sunt vechi
norme, idei, provenite din familie, colegi de şcoală, muncă, profesori, preoţi,
doctori etc.
ULCERUL este materializarea furiei, care muşcă din stomac. TREPIDAŢII ÎN STOMAC
provin de la frică, anxietate. INDIGESTIA provine de la gânduri, sentimente
învechite, idei, care nu-şi mai au loc în viaţa individului, frica de schimbare
precum şi frica şi de a fi dezaprobat se stochează tot aici.
INTESTINUL SUBŢIRE: Umple cavitatea
abdominală şi este mărginit de intestinul gros, primeşte hrana digerată din
stomac şi foloseşte secreţiile din pancreas şi ficat pentru a digera mâncarea.
El este responsabil pentru digerarea substanţelor digestive, inclusiv a
vitaminelor.
INTESTINUL GROS: Absoarbe apa,
vitaminele şi mineralele. Include şi apendicele. Intestinul gros ascendent este
în dreapta, transvers şi descendent în stânga. Stochează blocaje emoţionale la
nivelul abdomenului, în dreptul centrului Hara, un centru energetic. Se
stochează: sentimente neexprimate de frică şi furie şi nevinovăţie. Creierul
dacă nu poate şterge sau rezolva unele probleme, le depozitează în zona
energetică a abdomenului.
FICATUL: este cel mai mare organ şi
este responsail pentru o multitudine de substanţe chimice şi de transformări.
Săngele aduce substanţe nutritive în ficat care converteşte hidrocarbonatele în
grăsimi şi proteine. Ficatul face colesterol, depozitează vit. A, B12 şi
fierul. Scoate substanţele toxice din sânge. La nivelul lui, sunt depozitate
blocajele emoţionale, furie şi frică, care au fost stocate aici timp
îndelungat.
VEZICA BILIARĂ: se află chiar
sub ficat. Ea colectează bila secretată de ficat. Bila ajută la digestia
grăsimilor, făcându-le solubile în apă, putând astfel ca enzimele să le
descompună. Depozitarea blocajelor emoţionale în zona vezicii biliare sunt
furia, transformată în dezgust, desconsiderarea.
PANCREASUL: secretă enzime care
intrate în intestinul subţire ajută la digestia glucidelor, grăsimilor şi
proteinelor. El produce şi insulina. Este considerat o glandă cu secreţie
internă, funcţia lui influenţează alţi hormoni. La nivelul lui, sunt stocate
blocaje emoţionale ca: sentimentul că ceva lipseşte din viaţă, nemulţumirea
faţă de viaţă, că nu-ţi oferă ceea ce ai fi dorit, lipsa sării şi piperului din
viaţă, a strălucirii ei. Sunt de asemeni oameni care stochează aici excesele de
amabilitate şi de bunătate.
SPLINA: este un organ limfatic,
filtrează sângele şi acţionează în sistemul imunitar. La nivelul său sunt
stocate blocaje emoţionale ca: emoţii datorate unor probleme nefinalizate,
datorate unor relaţii cu alte persoane din trecut, moartea unei persoane,
pierderea unui loc de muncă sau al unui stil de viaţă care te ţin legat de
trecut.
RINICHII: menţin echilibrul
electrolitic, chimic, al tuturor fluidelor din organism, menţin nivelul de apă
din organism şi procesează plasma din sânge. Menţin echilibrul între acizi şi
baze în organism. Aici, la nivelul lor, se stochează blocaje emoţionale
(rinichi şi suprarenale) . În dreptul lor, se află centrul energetic şoc-traumă
care poate crea supraactivitate a sistemului nervos vegetativ simpatic, care
duce la declanşări mari de adrenalină. Suprarenala şi rinichiul au rol şi în
vindecarea sistemului de autoimunitate. Se tratează această regiune a corpului
în caz de şoc, traumă, boală, intervenţii chirurgicale, dezechilibre emoţionale,
stres de orice fel, alergii, lipsă de
vitalitate, precum şi reacţiile automate de frică.

ALTE LOCURI UNDE SE DEPOZITEAZĂ
EMOŢIILE
CAPUL:este locul unde se află centrul
de comandă al corpului. El este locul unde ne proiectăm viaţa. Echilibrul în această
zonă este important pentru echilibrare generală: psihică, emoţională, fizică şi
mentală.
N.B. durerile de cap sau migrenele sunt de cele mai multe ori sentimente
refulate care cauzează dezechilibre, în timp ce partea conştientă încearcă să
găsească cauza pentru care lucrurile nu merg sau nu sunt cum ar trebui să fie.
OCHII: sunt în legătură cu vederea
interioară, sentimentele şi auzul (în legătură cu al treilea ochi sau centrul
clarviziunii) . A nu fi luat în seamă de alţii, a nu vedea dorinţele altora, a
nu vrea să vezi chiar ce este sub nasul tău (miopie) sau a nu vedea ceea ce
este în alte locuri îndepărtate (vedere scurtă) sunt sentimente care se
stochează la nivelul ochilor. Ochii sunt legaţi de canale cu sinusurile unde
sunt depozitate lacrimile. Ochii sunt de asemeni în conexiune cu ovarele,
uterul, testicolele şi prostata.
URECHILE: „Ascultă pe alţii şi de a
fi asculta”. La nivelul lor se produc blocaje provenite din sentimente: ceea ce
nu vrem sau n-am vrut să auzim. Ele sunt legate de tensiunea arterială, de
echilibru în sens general şi de claritate.
GÂTUL(laringele) este sediul vorbirii,
expresii verbale personale. La nivelul gâtlejului sunt blocaje emoţionale
cauzate de înăbuşirea cuvintelor sau ideilor, gândurilor sau credinţelor. Se
produc aceste blocaje atunci când omul nu spune ceea ce trebuia să fie spus,
vorbeşte prea mult, face să tacă sensibilitatea. GÂTUL: verbalizează şi
exprimă. Blocajele din zona gâtului sunt cauzate de idei sau cuvinte sau
gânduri sau credinţe, care îţi rămân fixate în gât şi cu care te îneci. De
asemeni, blocajele pot proveni din a nu spune ceea ce trebuie spus sau de a
vorbi prea mult şi de a-ţi fi închisă gura. Blocajele în această zonă sunt în
legătură cu greutăţile şi responsabilităţile pe care le duci în spate, şi care
te apasă prea greu. Blocajele sunt, de asemenea, în legătură cu oamenii cu
vederi de cal (nu vede nimic nici în dreapta, nici în
stânga), când îţi lipseşte ajutorul celor din jur sau când ai o gândire
neflexibiliă.
TRACTUL INTESTINAL:constipaţ ia se
datorează refulării unor sentimente de obicei de furie, de frică sau vinovăţie.
Colita (diareea) este datorată eliminării unor sentimente vechi, gânduri, idei,
pe care nu le-ai înfruntat sau rezolvat.
OVARELE ŞI UTERUL: la nivelul lor se
stochează ura împotriva bărbaţilor şi probleme generale legate de naştere,
avort, avort provocat, viol, frica, vinovăţia şi furia în legătură cu
sexualitatea.
VEZICA URINARĂ: stochează sentimente
de furie, vinovăţie, legate de sexualitate.
PROSTATA: aici se stochează
vinovăţie legată de sex, furie împotriva femeilor, sentimentul de neputinţă,
lipsa ajutorului.
COAPSELE: sunt un sistem de
suport al trupului, la nivelul lor de obicei se acumulează sentimentele de
furie şi frică (se manifestă ca depozite lipidice), sentimentul de
vulnerabilitate şi lipsa protecţiei (lipsa de depuneri la nivelul coapselor).
GENUNCHII:sunt răspunzători de flexibilitatea în gândire şi de siguranţă (suportul) în
viaţă. Genunchiul stâng este resposabil de suportul emoţional intern.
Genunchiul drept ţine de suportul emoţional extern pe care ţi-l produce slujba,
banii, prietenii. Suportul de la mamă se depozitează în genunchiul stâng,
suportul de la tată în genunchiul drept. Părinţii care şi-au inversat rolurile
vor avea simptomatologie reversă în genunchi (dreptul se va comporta ca
stângul).
GLEZNA:legătura ei este cu gândirea, analiza, înţelegerea şi întrebarea „De ce?”.
LABELE PICIOARELOR: au legătură cu atitudinea (ce reprezentăm noi prin atitudinea
noastră). Aici sunt stocate sentimentele: dacă suntem în stare să luăm
atitudine pentru noi şi pentru alţii, dacă suntem în stare să dăm exemplu de
comportament altora, dacă te simţi împlint sufleteşte. Talpa piciorului conţine
proiecţii ale tuturor organelor din corp. De asemeni, este în legătură cu
simţul realităţii practicului în viaţă.
UMERII:
Umărul drept poartă greutăţile şi responsabilităţile datorate familiei,
meseriei, lumii sau altora. Umărul stâng poartă emoţiile interne precum şi
responsabilităţile pentru propria viaţă fizică, spirituală, emoţională,
mentală, precum şi responsabilitatea creşterii (evoluţiei) în aceste domenii. Aici
sunt stocate de asemeni sentimentele de vinovăţie
REGIUNEA DIN PARTEA DE SUS A SPATELUI:
Partea dreaptă stochează furie, dezechilibre datorate excesivei dărnicii,
stochează supărări banale, iritaţii, atunci când din cauza acestor mici
tulburări răbufneşti sau ţii în tine, când ascunzi sau exteriorizezi aceste
mici supărări, atunci când te dezvinovăţeşti în legătură cu dezechilibrul pe
care îl creează datul sau primitul (fie dai prea mult, fie primeşti prea mult).
Partea stângă stochează sentimentele de tristeţe la pierderea unei persoane
dragi, părerile de rău, pierderea unor lucruri, vinovăţia. De cele mai multe
ori, partea stângă rezonează la primitul excesiv, fără a da în schimb suficient
de mult.
REGIUNEA DORSO-LOMBARĂ: stochează furia, sentimente neverbalizate, stres
legat de sex, bariere care te despart de sexul opus.
REGIUNEA COCSO-SACRATĂ: are de-a
face cu supravieţuirea, activarea lui kundalini , frica de succes, frica de a
trăi, frica de a acţiona.

bibliografie John Armitage

Read Full Post »

Totul trece

Totul trece

Toate vin şi toate trec,

Timpul astfel mi-l petrec

Uni vin iar alţii pleacă

Fruntea-n faţa lor se-apleacă

Unii vin ca să îmbine

Aştii vor doar să dezbine

Toate vin şi toate trec

Eu prin viaţă mă petrec

Ca o salcie pustie

Ca un dor de poezie.

Toate-n viaţă-s trecătoare

Numai sufletul nu moare

Stă ascuns în trup de foc

Căutând al său noroc

Toate cele le învaţă

Călător prin astă viaţă

Până şi-o găsi norocul

Până i-o veni sorocul…

 Simna Silvia Şcladan

Read Full Post »

 In sfarsit a venit si ziua mult asteptata,ziua excursiei. Multumim lui Dumnezeu  pentru vremea buna ce ne-a insotit in frumoasa noastra excursie.Recunoastem ca am pornit cu teama in suflet,teama de ploaie,teama de furtuna,dar a fost cum nu se poate mai bine.

Cu mic cu mare am ajuns la Depoul CFR-Suceava Nord unde ne-am anuntat sosirea agatand baloane colorate pe care scria 1Iunie pe poarta depoului,pe locomotivele cu care mai apoi ne-am plimbat. Gazdele s-au dovedit foarte primitoare explicandu-ne multe din aspectele muncii lor.Eram micuti si nenea Vasile ne-a ajutat sa urcam in locomotive,sa coboram.

Domnii ingineri ne-au vorbit despre macaraua rulanta care margea longitudinal,despre motoare uriase,despre sasiuri de locomotiva… Am plecat tare impresionati.Multumim tuturor.


       La Tipografia ,,Lidana” am fost primiti din nou cu multa caldura.Alaturi de noi a fost de asta data si poeta Simina Silvia Scladan care si-a facut timp in programul incarcat din acea zi dorind sa ne insoteasca prin tipografie.

Am putut vedea toate etapele realizarii unei carti si le multumim tuturor foarte mult.Am vazut cat de mult se munceste la o carte si promitem sa nu mai facem nici ,,avioane”,nici,, pocnitori” din foile caietelor noastre.


     Ce-a mai mare bucurie am avut-o in sala in care am vazut cum se lucra chiar la cartea noastra ,,Zambet de copil pe plai bucovinean” carte realizata cu sprijinul d-nei prof. ing. Simina Silvia Scladan.

Am facut poze,am luat autografe si ne-am simtit foarte importanti cu carticelele noastre in maini.Am multumit din nou si am plecat mai departe.
    La Scoala nr. 6 ,,Ioan Ciurea”-Falticeni ne-a intampinat d-na invatatoare Lenuta Lamasanu
si chiar d-na director Zaharia Aurora care ne-au aratat scoala,ne-au vorbit depre frumoasele lor realizari,atat pe plan national , cat si international.

 Desi era zi de greva generala copiii clasei a doua ,,step by step” ne-au intampinat cu multa bucurie,cu o clasa impodobita ca de sarbatoare.  Era doar 1Iunie. Ne-au prins in piept ecusoane sub forma de floricele,am schimbat desene, colajesi am cantat ,,Daca vesel se traieste”, ,,O lume minunata…”.
    Am plecat apoi spre ,,Dumbrava minunata” unde am descoperit rachita in care Lizuca si Patrocle si-au gasit adapost.

 Manastirea Buciumeni veghea asupra noastra ,iar Alex,baiatul cu ochii mari care pe 1 Iunie 2010 a implinit 10 ani ne-a servit cu bomboane de ciocolata pe toti cei 70. Noi i-am cantat ,,La multi ani”,iar doamna Profira i-a picurat pentru ultima data apa pe crestet pentru a creste mare si sanatos.Am mancat apoi cirese si iar bomboane  ca doar era Ziua Internationala a Copilului,nu?
       Prietenii din Falticeni ne-au insotit mai apoi la Muzeul Apelor unde nu ni se dezlipeau ochii de vitrinele cu exponate.Era extraordinar,dar …Nica ne astepta la Humulesti asa ca am pornit-o mai departe.
      Ramas bun, prieteni din Falticeni si va asteptam la Calafindesti!


       La Humulesti,puzderie de copii,de autocare. Casa Memoriala ,,Ion Creanga”si curtea se dovedeau neincapatoare pentru multimea de copii.Cu emotie am vazut masuta si scaunelele mici de lemn ,patul ,cuptiorul,hornul unde lega mama lui Nica sfara cu motocei,scoartele vechi,ceaslovul     si multe alte lucruri care aminteau de Nica si de copilaria lui.Ne-am fotografiat apoi in curtea Casei Memoriale a iubitului povestitor,dar si langa personajele din povesti care erau in apropiere(capra cu trei iezi,cumatrul lup,fata babei si fata mosneagului, vulpea cea sireata, ursul suparat si chiar matusa Mariuca si Nica.


   Cu regrete ne-am luat ramas bun si am pornit-o spre munti.

      Dupa un drum destul de lung pe care l-am facut extrem de placut cantand cantece vesele sau citind din carticica noastra la microfonul autocarului am ajuns la Bicaz.

Am admirat uimiti Barajul de la Bicaz si apoi ne-am urcat in vaporas pentru a pluti lin pe lacul Izvorul Muntelui.Aparatele de fotografiat,  telefoanele nu mai conteneau fotografiind sau trimitand mesaje pline de incantare celor de acasa. Cu mare suparare am coborat din vaporas.


  Cheile Bicazului ne asteptau ,iar frumusetea muntilor,crestele lor abrupte, serpentinele ametitoare, apele involburate care se rostogoleau in vale ne-au lasat fara cuvinte.
Sus in munte am descoperit un alt loc minunat ,loc incarcat de legenda,loc ce ne-a fermecat:
Lacul Rosu.Din nou poze,veselie,dar o ploaie marunta incerca sa ne spuna ca e timpul sa ne pornim spre casa.Nu ne-am lasat pana ce nu am investit si ultimii banuti in amintiri,vederi
jucarii pentru cei dragi de acasa.


     Cu multe regrete ne-am urcat in autocar si am pornit-o la drum lung spre satul nostru drag
care era departe,departe.Tarziu in noapte am ajuns acasa,Parintii ne-au asteptat si chiar daca eram foarte obositi multi nu s-au culcat pana nu au povestit macar ceva din cele vazute, pana nu au fost oferite cadourile aduse celor dragi,pana nu s-au laudat cu carticica lor.
     De atunci tot povestim ,ne amintim  si asteptam excursia de anul viitor.
               Ne asteapta Enescu, Eminescu …
                                                         Veniti cu noi,
                                                                        clasa a III-a A si inv.Profira Caciur

Read Full Post »

Mere
Într-o dimineaţă, stăpânitorul unei cetăţi fu trezit de nişte strigăte care se auzeau din piaţă: „Hai la mere! Mere dulci cum n-aţi mai gustat!”.
Ridicându-se indispus din pat şi privind pe fereastră, văzu un târgoveţ ce vindea, într-adevăr, mere, înconjurat de o mulţime de muşterii.
„Trebuie să fie tare bune merele alea”, îşi spuse mai-marele cetăţii şi, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic şi îi porunci: „Ia cinci galbeni şi mergi în piaţă să cumperi mere de la târgoveţul acela”.
Primul sfetnic îl chemă pe paharnic şi îi spuse: „Uite patru galbeni, du-te şi cumpără mere”.
Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului: „Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgoveţul acela”.
Stolnicul îl chemă pe primul străjer îi dădu doi galbeni şi îl trimise în piaţă.
Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveţ şi îi luă la rost: „Hei, ce tot strigi aşa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetăţii, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ţi confisc căruţa asta cu mere”.
Zis şi făcut.
Întors la şeful său, străjerul se lăudă: „Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben am cumpărat o jumătate din căruţa cu mere a tărgoveţului”.
Primul străjer merse la stolnic: „M-am târguit şi, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reuşit să cumpăr un sac cu mere!”. Stolnicul – repede la paharnic: „Cu trei galbeni am luat o tolbă întreagă cu mere”.
Paharnicul dosi jumătate din cantitate şi apoi merse la primul sfetnic: „Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumătate de tolbă cu mere”.
Iar primul sfetnic se înfăţişă dinaintea stăpînitorului cetăţii şi glăsui: „Măria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că de acei cinci galbeni n-am reuşit să târguiesc decât cinci mere”.
Mai-marele cetăţii muşcă dintr-un măr şi cugetă: „Hmmm… Cinci mere pentru cinci galbeni… scump, foarte scump! Şi, cu toate astea, târgoveţul acela avea o mulţime de cumpărători. Înseamnă că lumea o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!”  
MESAJ PRIMIT PRIN E-MAIL
Multumesc celor care l-au dat mai departe pentru a ne aduce un zambet pe cerul umbrit de fiscalitate!

Read Full Post »

 

O data un om a semanat cele mai bune seminte, dupa ce a pregatit pamântul arat, si toate astea el le-a facut in mod curat si constiincios. Insa o buna bucata din recolta s-a distrus din cauze inexplicabile.
Ramasitele nesemnificative, pe care a izbutit sa le culeaga, l-au ajutat sa supravietuiasca iarna. Dar daca nu erau facute rezerve mai devreme, familia lui ar fi putut sa moara.

Anul urmator el a ingrijit recolta noua cu straruinta si mai mare. Timpul a fost de partea lui si recolta a fost splendida. Dar cand mai ramasesera cateva saptamani pana la culegerea spicelor, cerul s-a umplut de nori, tuna si fulgera. Iar dupa aceea grindina de marime incredeibila s-a abatut asupra pamantului lui si a distrus toata recolta.
Si din nou, tot ceea ce a reusit sa culeaga agricultorul, i-a ajuns numai pentru a supravietui.
Dar el trebuia sa traiasca si sa ingrijeasca de cei dragi, trebuia sa salveze cel putin restul granelor si sa se pregateasca pentru anul viitor.

Si iata ca primavera urmatoare el iarasi a iesit la camp. A imprumutat boabe de semanat si in toamna urma sa obtina recolta mare, caci altfel familia lui ar fi putut sa piara. Pana la semanat ramasese o saptamana. El trebuia sa stranga toate fortele, sa-si ia ca ajutoare pe cei doi fii ai sai si sa inceapa cu administrarea viitorului pentru prezent.
Dimineata urmatoare el s-a ridicat din pat, si o durere brusca i-a sagetat corpul. A inteles ca s-a imbolnavit si ca nu va mai fi in stare sa-si ajute familia. Dar aceasta nu era tot, cei doi fii ai lui de asemenea s-au imbolnavit.

Omul s-a intins pe pat si a inceput sa priveasca tavanul. Destinul lui era ruinat si toate incercarile erau zadarnice. La inceput avea dificultati, acum au napadit nenorocirile. Acum ele erau nu numai pe dinafara ci si in el insusi. Si deodata constiinta omului a fost luminata de urmatoarea deductie: bolile si necazurile lui reprezinta si ele recolta.
Da, noi putem sa dirijam viitorul, schimband lumea inconjuratoare: alegand semintele cele mai bune, pregatind pamântul, selectand mai bine terenurile de pamant. Dar se dovedeste ca nu aceasta este cel mai important.

Se dovedeste ca mult mai important pentru viitor este conditia launtrica, si ca semintele cele mai semnificative se afla in suflet. Asa cum este sufletul nostru, si destinul va fi corespunzator. Daca vecinul are sufletul corupt, el va cadea in patima betiei si va risipi recolta. Si chiar daca isi da seama si, imitandu-i pe ceilalti, incepe sa semene si sa aiba grija de pamanturile lui, totusi recolta lui se va distruge.

Omul a zacut in pat o zi si o noapte. Dupa aceea alta zi si alta noapte. El nu se mai gandea la lucrurile materiale si la bucata de paine. Banuiala lui vaga, ca sufletul nostru e legat de destin, devenea treptat mai clara. Omul s-a uitat imprejurul lui si a observat ca incepuse sa perceapa altfel lumea inconjuratoare.
Si dintr-o data a vazut langa el Bibila, careia mai devreme nu ii acorda prea multa atentie.

Cu maini tremuratoare a luat-o, a deschis-o la intamplare si a citit: De veti umbla dupa legile Mele si de veti pazi si implini poruncile Mele, Va voi da ploaie la timp, pamântul si pomii isi vor da roadele lor. Treieratul vostru va ajunge pana la culesul viilor, culesul viilor va ajunge pana la semanat; veti manca painea voastra cu multumire si veti trai in pamântul vostru fara primejdie…(Levitic 26: 3-6)
Si din nou omul bolnav si slabit a avut o revelatie. El tot timpul l-a vorbit de rau si l-a judecat pe vecinul lui frivol. El tot timpul era nemultumit de sine si de destinul lui, socotind ca recolta nu e destul de mare. Era jignit de atitudinea gresita a oamenilor fata de el. In loc de a-si spune sincer opinia, ca sa evite greseala, el se supara si judeca.

Agricultorul a lasat Biblia si s-a lasat furat de ganduri. A simti ca incepuse o schimbare inauntru. Si din nou a deschis Bibila si a inceput sa citeasca la intamplare.
Si socat, cu lacrima in ochi, a citit: Sa nu furati, sa nu spuneti minciuna si sa nu insele nimeni pe aproapele sau….Sa nu nederptatesti pe aproape si sa nu-l jefuiesti. Plata simbriasului sa nu ramana la tine pana a doua zi. Sa nu graiesti de rau pe surd si inaintea orbului sa nu pui piedica…. Sa nu dusmanesti pe fratele tau in mintea ta, dar sa mustri pe aproapele tau, ca sa nu poti pacatul lui. Sa nu te razbuni cu mana ta si sa nu ai ura asupra fiilor poporului tau, sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru…(Levitic 19:11, 13-14, 17-18).

Se dovedeste ca legile legaturii spirituale sunt tot atat de importante, ca si legatura dintre fenomenele fizice. Se dovedeste ca corpul fizic si corpul spiritual sunt starns legate intre ele. Latura fizica poate sa o influenteze pe cea spirituala si s-o formeze. Iar latura spirituala o influenteaza pe cea fizice si poate s-o conduca. Dar spiritul, precum s-a dovedit, joaca un rol crucial. Iar fizicul de fapt este numai o completare a spiritului si este unealta pentru dezvoltarea lui.

Agricultorul s-a uitat inca o data cu uimire in jur si a constat ca lumea devenise minunata. El a inteles ca isi iubreste sotia, desi mai devreme ii facea reprosuri tot timpul si ii cerea supunere. El si-a dat seama cat isi iubeste copii, pe care inainte nici nu-i bagase in seama. Deodata a priceput ca isi trateaza vecinul irational ca pe un copil prostut, care nu trebuie judecat, dar nici sprijinit mereu. In primul rand sufletul lui avea nevoie de ajutor, nu corpul. Deci asistenta cea mai utila era educarea omului. Iar ca sa ajutam sufletul, uneori trebuie sa rasfatam corpul, iar alteori sa-l supunem la privatiuni.

Si in ziua aceea omul a adormit fericit, cu toate ca nu avea viitor. El n-o sa aiba sansa sa semene boabele pentru recolta cea noua, putin probabil sa se insanatoseasca complet. Dar acum, bucata de paine nu mai era criteriul lui principal de fericire. Acum el a priceput cum gandurile sale zilnice inchinate bunastarii materiale i-au otravit sufletul. A inteles ca in ultimii cativa ani a fost necajit.

Sufletul lui nu mai canta, iar lumea isi pierduse limpezimea si profunzimea culorilor. El mereu avea convingerea ca surele umplute cu grau se afla la baza fericirii. Dar acum, bolnav si pe patul de moarte, a priceput ca si sufletul de asemenea a cules recolta, dar in schimb in ultimii ani aceasta recolta s-a constituit din ignoranta, jigniri sporite si zgarcenie.

Dar cand sufletul sufera, exista un mod usor si indiscutabil de a micsora aceste suferinte: omul se indreapta spre tot ceea ce tine de viata materiala, se convinge ca fericirea inseamna bani, bunuri materiale, placeri sexuale. Daca uitam de suflet, pagubele lui devin imperceptibile.

Si acum, bolnav si pe patul de moarte, agricultorul isi adusese aminte de vechiul proverb: “Pagubele cele mai cumplite sunt cele pe care nu le observam.” Acum el a inteles ca cea mai mare fericire vine o data cu fericirea sufletului. Si in ciuda condamnarii lui, el a adormit fericit. In acea noapte el a dormit linistit si calm, iar dimineata urmatoare a observat ca se simte mult mai rau. Toata ziua a respirat greu si durerea ii paraliza tot corpul. Dar in acest timp ceva se schimbase. Necazurile si pierderile, si chiar durerea fizica nu provocau tristete sau agitatie sau nemultumire fata de destin. Durerea l-a facut mai bun si mai indulgent. Durerea l-a facut sa uite de corp si a inspirit un avant catre suflet.

Si daca pentru salvarea si supravietuirea corpului e nevoie de paine, pentru salvarea sufletului e necesara dragostea. Si aceste boabe daruite de Creator intotdeauna sunt clare si mantuitoare. Cu cat mai mult suferea omul, cu atat mai mult iubirea lui fata de Dumnezeu crestea.

A suferit inca cateva zile, dar deja se simtea mai bine, nu numai din punct de vedere sufletesc, ci si din punct de vedere fizic. A vazut ca copii lui s-au facut bine, si a inteles ca atitudinea lui fata de lume il omora si pe el, si pe copii lui. Dupa o saptamani a iesit pe camp, si impreuna cu fiii a semanat boabele. S-au lasat brume, a plouat mult, si totusi recolta era imbelsugata, spicele erau minunate, seminte putrede nu erau.

Lecţii de viaţă-Lazarev

Read Full Post »

LA MULŢI ANI!

Copilul cu ochi plini de lumină

Dragă copile cu ochi de lumină,

Ce-ai reuşit să ne faci viaţa senină,

Ne bucurăm pentru fiecare clipă trăită alături de tine.

Pentru noi eşti bucuria de zi cu zi.

 Tu copile care te trezeşti cu prima rază de soare,

Tu copile care descoperi lumea din jurul tău

şi te bucuri de fiecare petală şi  parfum de floare,

Numai tu copile care ştii să preţuieşti fiecare clipă

 şi să găseşti desfătare în tot ce Dumnezeu ne-a dăruit

 şi ne dăruieşte zilnic prin căi numai de El ştiute,

Poţi descoperii tainele ascunse ale viitorului

Pentru a deschide porţile universului din tine,

Ca să redai Pământului lumina gândului bun.

Cu drag a ta mamă,

Simina Silvia Şcladan

Read Full Post »

Older Posts »