Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘BIBLIOTECA VIRTUALĂ’ Category

Căutătorul de diamante

Deschizând volumul de versuri ”Adevărate diamante” descoperi o lume de gânduri bine conturate, descoperi un poet sensibil, realist, echilibrat, sentimental, cu o vastă experiență de viață care dorește să dăruiască urmașilor săi versuri pline de înțelepciune (”Doctore, mă doare viaţa!”, ” Visăm prea mult la clipele de mâine”, ” Când viața e nedreaptă” sau ” Tot mai cărunți sunt tinerii de azi”) pentru a-și putea croi o viață mult mai bogată și mai frumoasă.
Mă bucur nespus să descopăr oameni care ştiu să şlefuiască cu delicateţe în cuvintele vieţii şi îi admir sincer pentru modul inedit de a capta atenţia cititorului şi de a sensibiliza totodată societatea:
”Degeaba ai aur și palate
Dacă în suflet ești murdar,
Adevărate diamante
Sunt cei săraci, dar plini de har.”
(Adevărate diamante)
E minunat să găsești în tine puterea să spui o vorba bună, puterea să faci oamenii să se bucure, chiar dacă numai pentru o clipă, pentru că știi că acea clipă va găsi ecou peste ani și va aduce multă lumină și iubire în sufletele lor. Cu gesturi mici și gânduri mărețe, citind, scriind și dăruind din bucuria creației noastre, vom inceta să ne mai simțim singuri pe lume, reușind să ne îndeplinim destinul:
”Mai spune-mi despre tine… ce planuri mai nutreşti?
Ce vise? Ce speranţe? Pe cine mai iubeşti?
Ce amintiri mai ai? Și, pentru viitor,
La care dintre culmi mai poţi să îndrăzneşti?”
(Dragă Domnule Destin)
Atent observator al vieții contemporane, autorul presară în versurile sale patriotismul, mândria de a fi român și îndemnul către tinerii acestui neam de a duce mai departe limba noastră, obiceiurile și tradițiile acestui neam, indiferent de greutățile prin care trecem:
”Pe atât de multe stele îşi sting lumina-n zori
Şi atât de multe nopţi ascunde viitorul,
Pe toate eu le văd… şi mă trec fiori
Când simt cât rău îndură ţara şi poporul.”
(Fără de cuvinte)
În volumul ” ”Adevărate diamante””, poetul Claudiu Văduva reușește să își configureze în felul general de a fi al poeziei, o poezie proprie, individuală, iar în poetica generală modernă propria poetică
Autorul ne atrage atenția că fiecare persoană vede un anumit lucru la tine, și de asemenea fiecare persoana te va percepe diferit, dar toate aceste păreri și opinii sunt ca un puzzle care formează un tablou ce ilustrează felul in care acțiunile tale influențează lumea înconjurătoare. Tinerii de azi se luptă să devină perfecți intr-o lume imperfectă și această luptă aduce cu ea stresul, boala care ne îmbătrânește prematur:
”Prea multe fire albe apar de nicăieri
Şi nimănui nu-i pasă de fericirea ta,
Timpul trece-ntruna şi uiţi ce ai fost ieri
Sperând mereu să ai… putere de-a spera.”
_Tot mai cărunți sunt tinerii de azi)
Când tot ce faci in cursul zilei este dupa voia lui Dumnezeu ești un om fericit, un om împlinit, plin de pace, iar noaptea somnul îți este liniștit și fără griji. Autorul ne îndeamnă să ne trăim viața cu înțelepciune:
”Gândeşte pozitiv şi-n cea mai neagră clipă
Şi-ai să culegi, tot timpul, binele din rău,
La fiecare pas te-aşteaptă o ispită
Dar, priveşte drept şi mergi spre Dumnezeu.”
(Trăieşte-ţi viaţa!)
Respingând uneori ordinea clasica a lumii autorul se încumetă să surprindă realitatea, existența, viața cea mare a lumii sau propria viață, având capacitatea de a restitui ființei fundamentale, problematică, umanitatea, trăirile intense, viața lui și a lumii, poeticul, stranietatea, miraculosul:
”S-a dus demult dreptatea… s-a dus şi se va duce,
Ca o lumina lină a stelelor din zori,
Minciuna şi trădarea ne făuresc o cruce,
Ce o vei purta, române, până ai să mori.”
(La ce să mă aştept?)
Citind poeziile scrise de Claudiu Văduva simți că în spatele cuvintelor se află un om puternic, un spirit nobil, plin de har, ce merită, prin lectura dezlănţuitului său spirit, în mod paradoxal cuprins în forme laice, tainice sau înaripate, să fie cunoscut:
”Ştiu! Sunt multe diamante ce încă nu-s comori
Şi-a căror strălucire nicicând nu s-a aflat,
Pe-atât de multe stele se pierd încă din zori
Neîmplinind nicicând visul mult visat.”
(Nu toate diamantele-s comori)
Ar trebui ca oamenii să își curețe păienjenișul iluziilor deșarte din fața ochilor și să privească spre orizonturi mai largi, să cuprindă cu totul imaginea vieții lor, și apoi să observe cum aceasta se răsfrânge și în micile detalii descătușând marile speranțe:
”Clipe de speranţă ne biciuiesc fiinţa
Şi caii-s tot mai verzi către apusul vieţii,
Onoarea şi mândria ne amăgesc dorinţa
De-a mai trăi o clipă în anii dimineţii.”
(Toate se vor trece…)
De la prima poezie şi până la ultima, versurile stau mărturie neclintită a unei sensibilităţi deosebite, confruntată neîncetat cu sentimentul profund al iubirii care apare ca o tainică incursiune în universal interior. Mânuind cu dexteritate cuvântul şi potenţialul expresiv al acestuia, cartea poetului Claudiu Văduva încântă mintea, sufletul şi auzul cititorului. Creaţia sa este o poezie exclusivă cu resurse interioare, mărginită de domeniul emoţiei sentimentale, culminând cu o declarație de iubire pentru întreaga lume:
”Cu sufletul îţi scriu poeme
Să-ţi facă clipa prea aleasă,
Tu mă înalţi mereu spre stele
Şi te ador, lume frumoasă!!!”
(Te ador, lume frumoasă!!!)
Un debut convingător, un moment important pentru autor şi în acelaşi timp pentru Literatura Română. Adevăratele cărţi încep când cuvintele se termină, când slovele sunt înlocuite de sentimentele cititorului, creionând noi imagini în mintea sa. Am deplina convingere că această carte nu va rămâne neobservată. “Adevărate diamante” este cartea pe care pot să o recomand cu căldură tuturor românilor care ştiu să preţuiască omul şi sufletul frumos de român, indiferent de colțul de pământ unde se află la un moment dat.
Prof. Ing. Simina Silvia Şcladan

Anunțuri

Read Full Post »

Succesul din inima

de Camelia Patrascanu
http://www.horoscoptv. ro

Nu cred ca exista om care sa nu-si doreasca prosperitate, succes – indiferent ce forma iau acestea. Unii doresc succes social, altii in tratamentul urmat, altii in iubire sau afaceri, iar unii vor sa aiba succes in… efortul de a fi lasati in pace. Pentru unii succes inseamna sa traverseze situatii neobisnuite, ca niste zei olimpieni. Altii traiesc succesul daca li se sustine adevarul si li se da dreptate. Unii isi reprezinta succesul in premii, altii in aplauze, unii intr-o cina romantica sau o masa copioasa, altii cunosc succesul cand isi permit o pereche de pantofi noi. Dar fie ca e vorba de recunoastere sociala sau de propria satisfactie, cu totii ne dorim reusita in directia in care ne depunem eforturile.
Dar ….desi ne dorim succesul – unii dintre noi chiar cu disperare – totusi cei mai multi nu facem altceva dacat sa-l alungam de langa noi, zi de zi. Pentru ca nu stim sa ne relationam cu SUCCESUL suntem sabotorii propriului nostru succes.
A te relationa cu tot ce inseamna PROSPERITATE, REUSITA, REALIZARE, inseamna sa le recunosti prezenta oriunde si la oricine le intalnesti.
Profetirea propriului succes
Cand cineva ne impartaseste vestea succesului sau, cel mai frumos dar pe care i-l putem face este sa ne bucuram sincer pentru succesul sau. Dar momentul este o ocazie formidabila si pentru noi de a ne conecta sufleteste la forta universala ce a permis materializarea acelei reusite. Prin bucuria pe care o simtim pentru realizarea celuilalt, vom atrage o energie a succesului in viata noastra. Aceasta deschidere a sufletului, acceptare si empatie, ne pune in rezonanta cu intreg Belsugul Universului.  Virtutea de a ne bucura sincer pentru altii ne profeteste viitoarea reusita, ne deschide caile vietii, ne arata solutiile sau greselile de evitat. Bucuria ne pregateste inima sa intre in rezonanta cu tot ceea ce noi numim Succes  si sa aduca in viata noastra reusita pe care ne-o dorim. Iar daca ceea ce ne dorim nu este potrivit sau benefic pentru noi (pentru ca, poate, inca nu stim ce este cu adevarat benefic pentru noi), sentimentul sincer si inocent de
bucurie va atrage ceva mai bun decat ceea ce ne dorim.
Cu alte cuvinte, bunatatea inimii noastre se va cupla la Succesul rezervat pentru noi si nu la cel inchipuit de noi.
Dar ca lucrurile sa functioneze, trebuie sa ne scoatem din minte orice rationare contabiliceasca si sa facem lucrurile din inima. Cand ne bucuram sincer de orice realizare a unui semen, ne punem in rezonanta cu bucuria succesului in sine, cu esenta a tot ce numim realizare si implinire. Si ne apropiem un pic mai mult de ele.
Am putea considera ca un semn bun, fiecare ocazie cand cineva ne alege pentru a se lauda cu reusita sa.
Invidia – deconectarea de la prosperitate si succes
Inividia nu face decat sa ne indeparteze de prosperitate. Ea dovedeste incapacitatea noastra de a recunoaste bogatia si succesul, acolo unde apar. Incapacitatea de le primi cu bucurie, in realitatea in care traim, chiar daca nu sunt in posesia noastra. Chiar daca nu le avem noi, direct, faptul ca auzim despre ele este un semnal ca materializarea lor se apropie de noi. Trebuie doar sa nu le alungam prin invidii, competitie, neincredere, lacomie sau circumspectie.
Cand atragem invidiosi, desi nu ne dam seama pentru ce ne-ar putea invidia unii, este semn ca avem o relatie defectuoasa cu ceea ce numim reusita. Fie ca am atins-o sau nu, superioritatea pe care o afisam atrage atentia asupra putinului sau multului nostru.
Asadar, relatia noastra cu succesul nu se stabileste corect atunci cand:
– fie in secret ne dorim si ravnim mai mult decat avem si nu ne simtim bogati cu ce avem
– fie ne consideram superiori celorlalti pe care ii consideram lipsiti de succes.
In ambele cazuri, ideea de lipsa si neajuns se strecoara in inima si mintea noastra (nu avem noi sau nu au altii destul). Iar acest gol poate atrage (prin invidia trezita in altii) o paguba sau o nereusita viitoare. Orice gand sau emotie legate de neajunsuri, nemultumiri sau lipsa vor atrage mai departe noi motive de a fi nemultumiti si nefericiti.
Pizma arata neputinta de a te relationa cu propria prosperitate, cu propria abundenta si cu propriul succes – acelea rezervate pentru tine in aceasta existenta. Si atunci le ravnesti pe ale altuia. E de doua ori sarac, cel ce face asta – o data pentru ca se considera lipsit si a doua oara pentru credinta ca nici in viitor nu poate atinge propria ABUNDENTA.
Saracia sufleteasca atrage saracie materiala, prin pierderi de tot felul si lipsa de spor.
Critica adusa succesului altora – cimitirul propriei noastre reusite
Este foarte adevarat, nu toate succesele sunt onorante. Unii obtin banii tradand, altii intorcand spatele prietenilor, altii imbrancind, altora li se intampla sa reuseasca, aparent fara sa merite. Sunt tot felul de reusite, unele admirabile, altele explicabile, unele condamnabile, altele absurde. Explicatia este simpla: au succes, chiar si prin metode ilicite, oamenii centrati pe dorinta lor, care pastreaza o anumita inocenta in suflet sau nu isi dau seama de dimensiunea reala a faptelor lor. In momentul in care realizeaza ce au facut (regret, cainta, blamare, dezgust etc.), succesul dispare.
Altii sunt de-a dreptul malefici si tot inregistreaza succes – nu cred ca cineva vrea cu adevarat un astfel de succes. Energia negativa degajata de astfel de acumulari se intoarce asupra individului, asupra neamului sau, chiar pe generatii (plata vine, indiscutabil, pe o cale sau alta).
Cand ne intalnim cu succesul/bogatia altuia, trebuie sa le onoram (mai putin ultima categorie amintita, unde e bine sa ne abtinem de la orice fel de sentimente sau reactii). Nu pe „posesorul” lor, neaparat. A condamna bogatia din viata altui om ne trezeste invidia, inacceptarea, bucuria de a condamna si de a minimaliza o persoana, de a anihila o stradanie.
Discutabile sunt metodele inavutirii, dar ABUNDENTA in sine nu este decat energie materializata, ce are un caracter impersonal.
Cand condamnam succesul cuiva (popularitatea sa, averea sa, vitalitatea, fizicul etc.) nu vedem omul in profunzime. Iar reusita lui suntem tentati sa o percepem ca fiind obtinuta in detrimentul nostru. Dar nimeni nu poate fura succesul altcuiva. Asa cum nimeni nu moare in locul altcuiva. Fiecare are propriul sau destin si propriul sau culoar de afirmare si reusita.
Fiecare are propriul tezaur, propria abundenta si propriul succes de descoperit. Ni s-au pus in leagan. Pe acestea le vrem materializate. Cum?
a) Invingandu-ne frica de esec. Aceasta poate fi de multe ori atat de coplesitoare, incat nici nu mai initiem vreo actiune, pur si simplu renuntam inainte de a incepe, sau ne dezumflam pe parcurs, ne lasam coplesiti, spunandu-ne „oricum, n-ar fi iesit nimic”.
b) Apoi, chiar daca suna straniu, invingandu-ne frica de succes – aceasta apare cand intelegem/intuim ca un succes viitor ne-ar scoate din comoditatea noastra zilnica si ne-ar  obliga sa ne asumam un statut care presupune responsabilitati mai mari.
Succesul obtinut ilicit de catre altii ne creaza iluzia ca ni se fura accesul la propria avere. Dar nimeni nu poate sa obtina ceva de la noi, decat daca ne dam cumva la o parte, daca cedam din dreptul nostru sau daca nu ne recunoastem puterea de a posea ce avem. Pierdem sau ni se fura abundeta daca ne intretinem frica, invidia, furia, ura, dusmania, lacomia, zgarcenia, posedare vlaguita, neasumarea bogatiei.
Chiar daca in viata unii par sa ia averile/drepturile altora, in plan energetic lucrurile stau altfel. Acele averi fie nu sunt corect detinute, fie nu apartin de drept divin posesorului, fie nu sunt onorate si pastrate cu putere si demnitate, de catre posesor. Ati intalnit vreodata persoane care se simteau vinovate pentru prosperitatea lor, cand intalneau oameni suferinzi sau nevoiasi? Ei bine, acestia incepeau sa-si slabeasca legaturile cu propria sanatate, cu propriul confort, cu propria iubire, cu propriile relatii, cu propriul succes social.
A ajuta si a simti compasiune este absolut onorant. Dar cainarea altora si mila pot genera o usoara jena vizavi de posesiuni, apoi chiar vinovatie, ca in final sa se creeze subconstient, o nevoie imperioasa de echilibrare, atragand astfel o pierdere compensatorie. Moralitatea este salvata, vinovatia este vindecata! A nu se intelege de aici ca trebuie sa fim superiori, insensibili, sfidatori, indiferenti, condescendeti sau jignitori cu situatia altora. Asta ar insemna sa judecam si sa respingem lipsurile altora, adica sa ne relationam cu lipsurile (prin dezgust sau teama) si deci sa le atragem mai tarziu in propria viata – conform legii rezonantei: rezonezi cu lucrul la care te gandesti, indiferent daca termenii sunt pozitivi sau negativi.
Lucrurile apar in viata noastra daca le strigam pe nume, daca le pomenim. Nu conteaza ca o facem cu dragoste sau dezaprobare. Numele este rostit – legatura a fost creata! De aceea e bine sa pomenim mai putin esecurile si aspectele care ne displac in viata si sa pomenim mai des succesele. Sa ne fixam atentia si iubirea mai mult pe ce vrem sa obtinem ori sa crestem in viata noastra si mai putin pe ce vrem sa respingem.
Ganditi-va la un lucru: de fiecare data cand respingem ceva sau folosim o negatie este pentru ca vrem contrariul. Nu e mai bine atunci sa ne dorim direct acel lucru si sa folosim afirmatii si fraze constructive?
Inima stie unde este succesul!

Pentru a obtine in viata noastra lucrul dorit, trebuie sa ne cream o legatura intima, energetica, chiar spirituala, cu lucrul pe care vrem sa-l atragem. Trebuie sa-i cream loc, sa-i dam un spatiu in viata noastra. Sa ne pregatim inima sa-l primeasca deschis. Intr-un fel, sa ii cream o matrice energetica, pentru a se putea materializa. Succesul si Abundenta trebuie sa existe mai intai in inima noastra, pentru a se putea materializa in viata noastra. Si cand ele exista in inima, ne vom putea bucura pentru oricine care deja le are in viata sa.
Daca ne dorim sanatate, va trebui sa o simtim mai intai peste tot pe unde ne duc pasii si viata. Sa o indentificam si sa relationam cu ea. Sa ne bucuram de fiecare data cand o recunoastem in viata cuiva si sa o invocam cand vedem stradania unui semen de a o atinge. Sa o recunoastem in fiecare aliment pe care il consumam – gandindu-ne la ea si multumind hranei pentru energia vitala pe care o contine (in masura in care contine – depinde de noi ce hrana alegem sa ne punem pe masa).
Daca ne dorim bani, sa ne bucuram de fiecare data cand ii vedem sau ii atingem, de fiecare data cand cineva ne pomeneste de prosperitatea sa. Nu ca si cand ar fi a noastra, sau am tanji-o pentru noi. E imposibil sa ai bunul altuia, cand Universul ti-a rezervat propria ta bogatie (cei care isi insusesc cu adevarat bunul altuia, cedeaza fara sa stie ceva dintr-un bun al lor: sanatate, iubire, apreciere, familie etc.).
Daca ne dorim prietenie sincera, o vom recunoaste si ne vom bucura pentru ea, de fiecare data cand o vom intalni in viata cuiva. O vom cultiva in jurul nostru, pregatindu-ne sufletul pentru ea.
Daca ne dorim iubire, ne vom bucura pentru dragostea unor apropiati. Nu vom tanji dupa iubirea altora, nici nu vom judeca felul in care altii au obtinut-o, ci vom cauta sa-i cerem vietii propria noastra iubire, aceea pentru care inima noastra e pregatita.
Daca ne dorim copii, ne vom bucura sa-i intalnim oriunde viata ne va aduce in preajma lor. Bucurandu-ne pentru cei care ii au, incurajandu- i pe cei care se pregatesc sa fie parinti, felicitandu- i pe cei care i-au crescut.
Daca ne dorim succes profesional, ne vom bucura pentru succesul altora si le vom dori succes celor ce vor sa se afirme, insotindu-i cu gandurile noastre bune, dandu-le incredere, energie si curaj.
Daca ne dorim abundenta, atunci sa o recunoastem si sa o onoram cu bucurie, oriunde si la oricine o intalnim.
Concluzie
Orice ne dorim sa obtinem, trebuie sa traim mai intai in inima.
Sa relationam cu ceea ce dorim sa avem, intrand in rezonanta oricand si cu orice prilej cu acel lucru.
Sa ne bucuram cand altii au ceea ce noi ne dorim – e semn ca se apropie si de noi propria noastra realizare si implinire.
Sa-i multumim Vietii pentru nesfarsita sa ABUNDENTA din care ne putem servi oricand.

de Camelia Patrascanu

Read Full Post »

AMETISTE MOLDAVE Cândva scriam: ”Trecem timpul prin noi si peste noi oricum, dar noi nu putem trece oricum prin timp!” și acum realizez că  mereu există oameni puternici lângă noi care nu ne lasă să trecem oricum prin timp… Vineri am avut onoarea să particip la deschiderea Bibliotecii ”Mihai Leonte” din Petia și la festivitatea de lansarea a volumuli ”Ametiste moldave” volum în care am avut onoarea de a publica alături de scriitorii români contemporani aleși cu grijă de poetul Mihai Leonte pentru a-i fi alături în această nouă provocare.  Nu știam cum și dacă voi ajunge la timp la acest eveniment de suflet, dar miracolul din viața mea și-a făct din nou apariția și  Dumnezeu și-a trimis îngerii săi păzitori care m-au ajutat să călătoresc cu bine prin ținuturile unde însuși Mihail Sadoveanu a descoperit cândva ”Dumbrava minunată”.  Recunosc că aici am descoperit o lume a sufletelor blânde, o lume a sufletelor pline de lumină caldă, o lume a inimilor mari care m-a învăluit în aura ei miraculoasă. Am petrecut clipe unice, clipe minunate și de accea o să-mi reamintesc mereu cu drag de aceste locuri spunând că aproape de Dumbrava minunată există un sat unic care pentru copilul Mihai Leonte era cândva (și așa trebuie să rămână)  Petia minunată .

Bucuria plutea în aer și se citea pe chipurile oamenilor pentru că maestrul Mihai Leonte s-a reîntors în Moldova reușind din nou să reunească oameni puternici, oameni destoinici, oameni iubitori de frumos, oameni cu credință în divinitate pentru a dărui satului natal Petia din com. Bunești, jud.Suceava,  un nou centru de cultură și înțelepciune. M-au răscolit cuvintele scrise de domnul Todirel Călugărița: ”Şi chiar dacă neiniţiaţilor li s-ar părea că în ultima vreme s-a retras din hărmălaia cotidiană, aşezându-se deoparte, în colţul liniştit al bibliotecii,  unde, vorba poetului, s-ar regăsi pe sine, fără a băga ”nici chiar de seamă”,din cărarea sa afară, putem fi lesne convinşi (extrapolând ce-am aflat despre această iubitoare de înţelepciune şi, desigur, viitoare cetăţeană de onoare a comunei Calafindeşti) că multe alte fapte de-ale sale vor urma… ”- See more at: http://www.ziaruldepenet.ro/2014/08/31/ametiste-moldave-viii-simina-silvia-scladan-si-modul-sau-de-trece-prin-timp/#sthash.RBzsh389.dpuf Poetul Mihai Leonte demonstreaza din nou că puterea creației unește oamenii în a redescoperi frumusețea vieții  și răscolește speranța omenirii pentru a depăși și cea mai grea perioadă a ”crizei economice”. Vă mulțumesc maestre Mihai Leonte pentru tot!

Read Full Post »

cele_cinci_rani_care_ne_impiedica_sa_fim_noi_insine
Recent am descoperit o carte foarte interesanta in care se prezinta legatura dintre fizionomia omului,  problemele sale reale ,  sanatatea sa dar si  caracterul sau. Am invatat multe, am inteles multe…iar la sfarsitul cartii sunt prezentate si modalitatile de vindecare.Prezentarea acestei carti se face aproape singura:

„Corpul este atat de inteligent, incat găseste intotdeauna un mijloc de a ne arăta ce anume avem de rezolvat. In realitate, DUMNEZEUL nostru interior este cel care il foloseste pentru a ne vorbi.
In aceasta carte veţi descoperi cum puteţi să vă recunoasteţi propriile măsti, precum si pe cele ale celorlalţi. In ultimul capitol se vorbeste despre comportamentele noi pe care le putem adopta pentru a vindeca aceste răni neglijate pană acum si astfel, să incetăm să mai suferim iar schimbarea măstilor ce ascund aceste răni se va face astfel, in mod natural.
Aceste măsti sunt în număr de cinci si corespund celor cinci răni
importante, trăite de fiinţa umană:
RĂNI                                                            MĂSTI

RESPINGERE…………………………………FUGAR
ABANDON……………………………………DEPENDENT
UMILIRE……………………………………MASOCHIST
TRĂDARE……………………………………DOMINATOR
NEDREPTATE…………………………………RIGID

In plus, este important să nu ne agăţăm de cuvintele folosite pentru a exprima rănile sau măstile. Cineva poate fi respins si să trăiască o nedreptate, altcineva poate fi trădat si trăieste acest lucru ca pe o respingere, altcineva poate fi abandonat si se simte umilit etc.
Cand veţi cunoaste descrierea fiecărei răni in parte si caracteristicile ei, va fi mult mai clar pentru voi.
Cele cinci caractere descrise in această carte pot avea asemănări cu cele descrise in alte studii de caractere.”
Trebuie doar sa citesti ca sa intelegi multe lucruri despre caracterul oamenilor:

http://www.soulharmony.eu/files/Cele%20cinci%20rani%20care%20ne%20impiedica%20sa%20fim%20noi%20insine.pdf

 

Read Full Post »

Prinţesa Florilor

 

          A fost odată ca niciodată un prinţ frumos şi bun care locuia într-un castel pe vârful munţilor, aproape de cer. Încă de mic îi plăcea să meargă la vânătoare cu tatăl său, împăratul, şi într-una din zile, ajunse până la poala muntelui, unde se întindea o vale plină de flori. Rămase tare uimit cănd văzu un castel înconjurat de flori, dar ce-l uimi şi mai mult fu o tânără prinţesă, ca o zână de frumoasă, care-i întâmpină cu bucurie.

          – Bine-aţi venit în împărăţia florilor mele ! Odihniţi-vă şi răcoriţi-vă, se vede că sunteţi obosiţi !

          – Bine te-am găsit, Prinţesă a Florilor! Îţi mulţumesc de omenia cu care ne primeşti, zise prinţul cel chipeş.

 

          De atunci, prinţul cobora în fiecare zi muntele s-o întâlnească pe Prinţesa Florilor. Erau fericiţi împreună şi vremea trecea pe nesimţite.

          Numai că, în codrul întunecat trăia şi o vrăjitoare, care era tot tânără şi frumoasă, dar care, de multă vreme pusese ochii pe prinţ. Visa să ajungă prinţesă în castelul de lângă cer. Când a văzut că că cei doi se iubesc atât de mult, într-o noapte cu furtună, cu tunete şi fulgere, le-a furat inimile celor doi îndrăgostiţi şi le-a ferecat într-o închisoare  aflată sub pământ de care niciun pământean nu aflase. Ca paznic, vrăjitoarea a pus un balaur cu şapte capete, căruia i-a zis:

          – Să păzeşti cu străşnicie inimile furate, altfel, toate cele şapte capete îţi vor putrezi în adâncul pământului!

          În tot acest timp, şi prinţul şi prinţesa deveniseră trişti, încât nimic nu-i mai interesa din jurul lor. Într-o noapte însă, prinţul avu un vis: se făcea că venise la el zâna cea bună care-i spuse că, dacă vrea să fie fericit, trebuie să plece deîndată să caute inimile furate ce se aflau în închisoarea din adâncul pământului. Îi mai spuse că balaurul cu şapte capete poate fi adormit doar dacă îi cântă din fluier o melodie din tot sufletul lui.

          A doua zi prinţul plecă la drum, şi merse, merse, până ajunse pe tărâmul balaurului. Acolo scoase fluierul din sân şi începu să cânte cu atâta foc, încât rând pe rând, cele şapte capete ale balaurului căzură într-un somn adânc.   Atunci prinţul deschise poarta castelului şi o lumină îl călăuzi să urce în turnul cel mare, unde  într-o cutie neagră şi prăfuită se aflau cele două inimi. Pe dată le luă şi plecă spre prinţesă. Aceasta îl aştepta la fereastră, mai frumoasă ca nicicând.

          -Azi noapte te-am văzut în vis, de-atunci te aştept!  zise cu glas duios şi drăgăstos, Prinţesa Florilor.

          -Nimic nu ne mai poate despărţi de-acum, prinţesa mea!  adăugă cu multă bucurie prinţul.

          Un vuiet însă coborî pe pământ, cerul se întunecă pe dată şi fulgere şi trăsnete brăzdau furioase întunericul. Era vrăjitoarea cea rea, dar prinţul deja îi înapoiase prinţesei inima salvată. De ciudă, vrăjitoarea îmbătrâni pe loc cu o sută de ani şi puterile ei dispărură pe veci.

          Prinţul castelului de lângă cer s-a căsătorit cu Prinţesa Florilor  din castelul de la  poalele munţilor. Ei au făcut o nuntă ca-n poveşti şi cu timpul au adus pe lume doi prinţişori și o prințesă, care alergau nestingheriţi şi fericiţi din vârf de munte până la poalele lui, în împărăţia florilor.

De Diana Ștefana Șcladan

Poveste premiată în cadrul concursului de povești ”Universul poveștilor”

Read Full Post »

A fost odată o Rază de Soare. Era chiar fata cea mai mică şi răsfăţata a astrului luminos. Şi tocmai pentru că era cea mai mică şi mai răsfăţată, tatăl ei o lasa să zburde pe unde îi dorea inima. Şi iată că într-o bună zi, Rază de soare a hotărât să se plimbe într-o grădină. Acolo era Raiul pe pământ, nu altceva: flori care mai de care mai colorate şi mai parfumate se unduiau sub adierea blândă a vânticelului cald de primăvară!

– Ce-ar fi să aleg eu o floare frumoasă pe care să mi-o prind în păr? A spus raza de soare. Şi, repezita cum era, s-a năpustit asupra grădinii, a cules o floare şi s-a înălţat din nou în văzduh. Toate florile din grădina au privit mirate către cer şi au început să murmure:

– Aţi văzut-o? Era frumoasă? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales prinţesa?

– Cu siguranţă că a cules un trandafir, a spus un trandafir mare, catifelat şi roşu, pe care boabele de rouă străluceau ca diamantele în soare.

– Ba eu cred că a fost una dintre noi, a murmurat o lalea galbenă, iar suratele ei dădeau din capete încântate.

– Nici vorbă de aşa ceva! le-a retezat-o un crin mândru. A fost unul dintre fraţi mei. Nu vedeţi ce frumoşi şi parfumaţi suntem?

Până şi o violetă mică, dar într-adevăr splendidă, a susţinut că Rază de Soare culesese o violetă, şi nu altceva.

Numai într-un colţ cineva plângea. Era un ghiocel mic şi firav, a cărui codiţă fusese ruptă de trena rochiei de aur a prinţesei.

Cum Rază de Soare nu era departe, l-a auzit şi i-a părut tare rău. Şi a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrimă ca o perlă, care a căzut pe codiţa cea ruptă a ghiocelului, vindecând-o pe dată.

Dar nu a fost numai atât. Prinţesa Rază de Soare a venit lângă ghiocel şi i-a spus aşa:

-Biata floricică firavă, îmi pare tare rău că te-am făcut să suferi! Ce dorinţă vrei să-ţi îndeplinesc pentru a-mi repara greşeală?

– Nu vreau nimic, a răspuns ghiocelul, lăsându-şi frumosul capusor în jos.

– Nu vrei frumuseţea trandafirului, parfumul crinului, strălucirea lalelei? A insistat Raza de Soare.
– Bine, a încuviinţat ghiocelul. Dacă vrei într-adevăr să-mi faci un dar, dă-mi voie să răsar primul dintre toate florile, de sub zăpadă rece, iar parfumul meu abia simţit să-i facă pe oameni să se bucure şi să ştie că a venit primăvara!

Şi chiar aşa a fost. Raza de Soare l-a sărutat pe Ghiocel şi vraja a fost făcută. Apoi a dispărut în înaltul cerului, de unde venise.

De atunci, Ghiocelul este prima floare care ne zâmbeşte dintre peticele de zăpadă în fiecare primăvară, şi toată lumea ştie că vremea cea urâtă este pe sfârşite.

Read Full Post »

Pentru cei care doresc să citească există nenumărate Biblioteci virtuale.

Se pot găsi multe cărţi pe SCRIBD.RO

BIBLIOTECA GRATUITĂ ON-LINE Aceasta biblioteca on-line face parte dintr-un program al Asociatiei Romane pentru Patrimoniu, intitulat “Cartea la distanta, gratuita, pentru romanii din toata lumea”.
De la aceasta pagina web se pot descarca gratuit carti de literatura romana prezentate virtual , donate de autorii lor pentru cititori romani din toata lumea . Indrumari de utilizare primiti aici >>>> Autorii care doresc sa doneze carti pentru BIBLIOTECA ON-LINE le pot trimite la adresa de e-mail: cartealadistanta@gmail.com

AICI este un site cu multe cărţi interesante.

Cartile administrate sunt resurse gratuite gasite pe internet de catre algoritmi speciali sau de la alţi  utilizatori.

AICI am găsit şi cărţi pentru copii

CĂRŢI VECHI

Am intrat pe World Digital library AICI

Am găsit multe cărţi bune dar nu am găsit încă Gromovnicul din bătrâni reeditat în 1993…

Read Full Post »

Older Posts »