Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iulie 2010

Mama Si Copilul - Nicolae Tonitza

Află ce moşteneşti din zodia mamei tale
Ştiai că nu doar zodia in care te-ai născut, ci şi cea a mamei tale iţi influenţează felul de-a fi? Anumite trăsături de caracter ale celei care te-a adus pe lume trec automat şi la tine şi se pare că la mijloc e “mâna” astrelor. Citeşte ca să vezi ce moşteneşti din zodia mamei tale.
Mama berbec – ocupată şi grăbită (21.03-20.04)
Este mereu activă, ocupată cu treburi urgente. Nu-i place să-şi răsfeţe copiii şi preferă să se joace cu ei în aer liber decât să le cumpere jucării scumpe. Vrea ca fiii şi fiicele ei să aibă succes în carieră.
Moşteneşti de la ea
: ambiţia de a duce la bun sfârşit totul, pasiunea pentru ordine şi curăţenie.
Mama taur – o fire ocrotitoare (21.04-21.05)
Va pune pe primul loc pacea familiei şi căldura căminului. Este protectoare şi încearcă să-şi ţină copiii departe de necazuri, chiar şi când aceştia sunt suficient de mari să se descurce singuri.
Moşteneşti de la ea:
sentimentul că trebuie să-i protejezi pe cei dragi, indiferent de preţul pe care-l plăteşti pentru asta.
Mama gemeni – cea mai bună prietenă (22.05-21.06)
Este sociabilă şi foarte plăcută. În relaţia cu copiii ei va pune accentul întotdeauna pe dialog, nu pe autoritate. Nu va încerca niciodată să le impună anumite reguli, dacă nu discută despre ele şi dacă nu află dinainte care sunt dorinţele copiilor ei.
Moşteneşti de la ea:
uşurinţa de a comunica şi de a-ţi face noi prieteni.
Mama rac – Ca o cloşcă (22.06-22.07)
Îşi adoră copiii şi îşi petrece tot timpul cu ei, nimic nu contează la fel de mult. Cel mai mic necaz care se abate asupra micuţilor stârneşte în sufletul mamei Rac panică. Va lupta mereu pentru liniştea şi pentru fericirea odraslelor sale.
Moşteneşti de la ea
: datoria de a fi alături de familie, indiferent de situaţie.
Mama leu – dură şi ambiţioasă (23.07-22.08)
Copiii ei sunt nişte minuni. E convinsă că sunt speciali şi va ţese visuri mari pentru ei. Fiind ambiţioasă şi exigentă cu sine însăşi, mama Leu le va cere odraslelor ei rezultate excelente în tot ceea ce fac.
Moşteneşti de la ea:
ambiţia de a încerca mereu să-ţi depăşeşti limitele, chiar dacă nu reuşeşti întotdeauna.
Mama fecioară – o inimă fragilă (23.08-22.09)
Face sacrificii, numai să-şi vadă copiii fericiţi. Nu reuşeşte să fie un sprijin moral puternic pentru ei, deoarece nu are încredere în forţele proprii. Îi învaţă, totuşi, să fie drepţi şi cinstiţi.
Moşteneşti de la ea:
precauţia cu care iei orice decizie şi tendinţa de a face totul singură, în gospodărie sau la serviciu.
Mama balanţă – partener echilibrat (23.09-22.10)
Este inteligentă, muncitoare şi independentă. De mici, copiii ei trebuie să înveţe să se descurce singuri, fără prea mare ajutor din partea părinţilor. Îi lasă să-şi aleagă singuri drumul în viaţă, fără să intervină şi să le impună ideile ei.
Moşteneşti de la ea:
spiritul paşnic şi răbdarea cu care despici firul în patru.
Mama scorpion – cel mai bun consilier (23.10-21.11)
Îşi iubeşte familia, dar simte nevoia să controleze totul, să conducă destinele celorlalţi. Va fi un sprijin puternic în adolescenţă, mai ales pentru copiii înzestraţi cu o inteligenţă vie sau cu un talent aparte.
Moşteneşti de la ea:
tendinţa de a fi posesiv şi uşurinţa cu care citeşti caracterul persoanelor din jur.
Mama săgetător – o soră mai mare (22.11-20.12)
Copiii o adoră… Ştie atât de bine să-i distreze şi să inventeze poveşti! Responsabilităţile mai grele din familie îi revin întotdeauna tatălui. Mama Săgetător preferă să se joace cu cei mai mici.
Moşteneşti de la ea:
optimismul şi bucuria de a profita până şi de cele mai simple întâmplări în viaţă.
Mama capricorn – un model în viaţă (21.12-20.01)
Rareori îşi alintă copiii, dar e devotată şi îi iubeşte cu ardoare. Când cumpără ceva pentru ei e în stare să cheltuiască tot salariul ca să le ia tot ce e mai bun. Fiind o fire mai conservatoare, copiii trebuie să-i respecte întru totul sfaturile.
Moşteneşti de la ea:
rigoarea în tot ceea ce faci şi ataşamentul faţă de familie.
Mama vărsător – un spirit îndrăzneţ (21.01-20.02)
Are simţul umorului şi îi învaţă pe copii să fie deschişi, să vorbească despre orice cu ea. Îi îndeamnă pe cei mici să aibă curaj să-şi urmărească visurile. La adolescenţă, îi lasă să se descurce singuri.
Moşteneşti de la ea:
curajul de a trece cu capul sus peste momentele dureroase şi îndrăzneala de a face lucruri inedite.
Mama peşti – sensibilă şi generoasă (21.02-20.03)
Vrea să le ofere micuţilor ei tot ceea ce ea nu a avut vreodată, dar aşteaptă o răsplată pe măsură. Copiii ei trebuie să fie cei mai buni, să câştige premii şi concursuri, iar mai târziu să-şi depăşească părinţii.
Moşteneşti de la ea
: puterea de muncă, hărnicia şi ambiţia de a-i întrece mereu pe ceilalţi.
Articol preluat din revista “Libertatea pentru femei”

Read Full Post »

La inceputul lunii iulie 2010, cărţile de poezii pentru copii „Universul bucuriei”au ajuns în Japonia.
Remarcabil este gestul poetei Floarea Cărbune de a trimite românilor din Japonia câteva exemplare din volumul antologic de poezie pentru copii „Universul bucuriei”.

Prin intermediul românilor din Japonia poeziile celor 18 scriitori de poezie pentru copii au putut fi citite şi copiilor japonezi iar grafica realizată de cei trei graficieni care au împodobit paginile cărţii a putut fi admirată de fiecare cititor care a deschis cartea.
Cărţile au fost citite cu lacrimi în ochi de către românii din Japonia, care prin intermediul imaginilor şi versurilor din carte  şi-au adus aminte de propria lor copilărie răspunzând micuţilor curioşi şi dornici să afle cât mai multe lucruri despre copiii din România.

Imagini cu doamna Mari Shibata, fetiţa ei Marina (Floare de iasomie) şi copiii din localitatea Nagoya-Japonia, citind versuri din „Universul bucuriei”:


Atunci când oamenii îşi dau mâna pentru a înfăptui frumosul, Dumnezeu are grijă ca distanţele dintre continente să nu fie un impediment şi parcă simţi cum o mână nevăzută te ajută să faci fapte măreţe, care vor deveni peste timp noi puncte de reper pentru fiecare copil de azi care mâine va scrie noi pagini în istoria planetei.

Şi pentru că astăzi este ziua de naştere a doamnei Mari Shibata, care pentru noi a devenit o adevărată ambasadoare a poeziei româneşti pentru copii în Japonia, noi autorii din volumul de poezii „Universul bucuriei” te îmbrăţişăm cu drag şi îţi spunem un sincer: 

„LA MULŢI ANI!” dragă Mari Shibata

Să ne trăieşti mulţi ani cu sănătate, bucurie şi putere să realizezi lucruri frumoase în continuare.

Cu deoasebită consideraţie,

Simina Silvia Şcladan

Read Full Post »

OGLINDA PRĂFUITĂ

Cu trei mii de ani m urmă, exista un om la fel ca noi toţi care trăia în
apropierea unui oraş înconjurat de munţi. Omul a studiat pentru a deveni doctor,
dar nu era complet de acord cu tot ceea ce învăţa. In inima sa simţea că trebuie
să existe ceva mai mult decât era scris în acele cărţi.
Într-o zi, când a adormit într-o peşteră, el a visat că şi-a văzut propriul corp
adormit. A ieşit din peşteră în noaptea cu lună nouă. Cerul era senin, iar el
putea vedea milioane de stele. Apoi ceva s-a petrecut în interiorul său, ceva
care i-a transformat viaţa pentru totdeauna. El şi-a privit mâinile, şi-a simţit
corpul, iar apoi şi-a auzit propria voce spunând: „Sunt făcut din lumină; sunt
făcut din stele”.
A privit din nou la stele şi a realizat că nu stelele sunt cele care creează
lumina,ci lumina creează stelele. „Totul este făcut din lumină; eu sunt făcut
din stele, a spus el, şi spaţiul dintre ele nu este gol”. Şi a ştiut că tot ceea
ce există este o fiinţă vie, iar lumina este mesagerul vieţii, deoarece este vie
şi conţine în ea toate informaţiile.
Apoi a conştientizat că şi el era făcut din stele, deşi nu părea una cu acele
stele. „Sunt în stele şi între ele”, a gândit el. Atunci, el s-a numit tonal,iar
lumina dintre stele nagual, şi a ştiut că tot ceea ce creează armonia şi spaţiul
dintre cele două este Viaţa sau Intenţia. Fără Viaţă, tonal-ul şi nagual-ulnu ar
putea exista. Viaţa este forţa Absolutului, a Supremului, a Celui care a creat
totul.
Iată deci ce a descoperit el: totul în existenţă este o manifestare a fiinţei
vii pe care o numim Dumnezeu. Totul este Dumnezeu. Şi a ajuns la concluzia că
percepţia umană este doar lumina ce percepe lumina. El a văzut că materia este o
oglindă – totul este o oglindă care reflectă lumina şi creează imaginile acelei
lumini – dând naştere lumii iluziei, Visul,care seamănă cu un fum ce nu ne
permite să vedem cine suntem cu adevărat. „Noi, cei adevăraţi, suntem iubire
pură, lumină pură”, a spus el.
Această realizare i-a transformat viaţa. Dintr-o dată, el a ştiut cine este cu
adevărat, s-a uitat în jur la ceilalţi oameni şi la restul naturii şi a rămas
uimit de ceea ce a văzut. El s-a regăsit pe el însuşi în tot ceea ce exista – în
fiecare fiinţă umană, în fiecare animal, în fiecare pom, în apă, în ploaie, în
nori, în pământ. Şi a văzut că viaţa amestecă tonal-ulcu nagual-ulîn diferite
moduri pentru a crea miriade de manifestări ale Vieţii.
În acele câteva momente el a înţeles totul. Era foarte emoţionat şi inima sa era
plină de pace. Cu greu putea să aştepte pentru a le spune şi prietenilor săi
ceea ce descoperise. Dar cum ar fi putut explica toate acestea în cuvinte? A
încercat să le spună ce a descoperit şi celorlalţi, dar ei nu-1 puteau înţelege.
Ei puteau vedea doar că se transformase, că din vocea şi din ochii săi radia
ceva extraordinar. Au observat că el nu mai judeca pe nimeni şi nimic. El
devenise altfel.
Putea înţelege pe oricine foarte bine, dar nimeni nu-1 putea înţelege pe el. Ei
credeau că el era o încarnare a lui Dumnezeu, dar el zâmbea când auzea aceasta
şi apoi spunea: „Este adevărat. Eu sunt Dumnezeu. Dar şi voi sunteţi Dumnezeu.
Suntem la fel, voi şi cu mine. Suntem imagini ale luminii.
Suntem una cu Dumnezeu”. Dar nici aşa oamenii nu-1 înţelegeau.
El a descoperit că el era o oglindă pentru restul persoanelor, o oglindă în care
el se putea vedea pe sine. „Oricine este o oglindă”, a spus el. El s-a văzut în
ceilalţi, dar nimeni nu 1-a văzut pe el. Şi astfel, a conştientizat că toată
lumea visa, dar fără a fi conştientă de acest lucru, fără a şti cine sunt ei cu
adevărat. Ei nu-1 puteau vedea pe el în ei înşişi deoarece exista un perete de
ceaţă sau de fum între oglinzi. Şi peretele de ceaţă era creat de interpretarea
imaginilor luminii – Visuloamenilor.
Apoi, a ştiut că va uita curând tot ceea ce învăţase. Dorind să-şi amintească
de-a pururi viziunea pe care a avut-o, s-a decis să-şi spună Oglinda Fumurie,
astfel încât întotdeauna să ştie că materia este o oglindă, iar fumul este cel
care ne împiedică să ştim cine suntem cu adevărat. El a spus: „Sunt o Oglindă
Fumurie, deoarece mă văd pe mine în fiecare dintre voi, dar noi nu ne
recunoaştem unul pe celălalt din cauza fumului dintre noi. Acel fum este Visul,
iar oglinda eşti tu, visătorul”.

extras din Cele Patru Legaminte – Miguel Ruiz

Read Full Post »

„Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi” – Augusto Cury

Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile
copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele
mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator.
Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca
învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este
excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile
cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în
care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere
decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă.

1. Blocarea inteligenţei
Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie, de cele mai
multe ori inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte
logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învaţă să rezolve
probleme de matematică, dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele
existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească, dar
viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate.
Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi
ne-am transformat în maşini de muncit, iar pe ei îi transformăm în
maşini de învăţat.

2. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei
Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată
într-un depozit de informaţie inutilă, iar excesul acesteia blochează
inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. Cea mai mare parte a
informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată.
Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă, însă
acestea nu produc persoane care gândesc, şi nu e de mirare că elevii
au pierdut plăcerea de a învăţa.
Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi,
gata preparaţi, care îi transportă pe tineri, fără ca ei să facă vreun
efort, în mijlocul diverselor aventuri – sportive, de război, politice
sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin
televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului, mărindu-le
nevoia de plăceri în viaţa reală. Astfel în timp ei nu mai găsesc
plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot
mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea
puţină plăcere. Toate acestea generează personalităţi fluctuante,
instabile şi nemulţumite.

3. Informăm şi nu formăm
Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai
mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea
lor interioară. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul
emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să
îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi.
Care este rezultatul?
O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta
din istoria umanităţii: copii depresivi, preadolescenţi şi adolescenţi
care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate, fobii sau
agresivitate. În plus, tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de
moment în consumul de tutun, alcool şi droguri.

CE ESTE DE FĂCUT?
Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi
buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne
vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie
transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. Iată prima dintre
ele:

Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă.
Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor
economice, dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le
cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii.
Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva
ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea
vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor.
Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi
în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le
dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de
neuitat.

Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează
personalitatea.
Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari
şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de
stres. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică
asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării
sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator.
Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un
consumator. Pregătiţi copilul pentru ” a fi”, căci lumea îl va pregăti
pentru ” a avea”.
Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor.
Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi
îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă
problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să
ne acceptăm limitele.

Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă
copiii cum să gândească.
Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când
deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din
subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin
critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt
inutile în influenţarea personalităţii tinerilor.
A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei
nu se aşteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se
aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea
şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în
felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc
şi te respect mult”. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească.
Părinţii buni spun: ” Greşeşti”; părinţii inteligenţi spun:
„Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să
reacţionezi”

Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii
inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri.
Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le
educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute
succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi
aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără
înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în
faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un
„nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici,
nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala.
Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile
intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a
avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor
lor: „Am greşit”, „Scuză-mă”, „Am nevoie de tine”. Părinţii care nu-şi
cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa.

Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni.
A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a
dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata
experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a
pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din părinţi
n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile,
pierderile şi frustrările personale.
Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten
foarte bun. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din
dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru
că aurul şi argintul n-o pot cumpăra.

Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare.
Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani
sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi
agreabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii
acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut
testul.
Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o
persoană simplă. Se simţea tristă şi respinsă. După ce am auzit
povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea
pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii
preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am
întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real. Atunci, am adăugat,
chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai
lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea.
Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina.
PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI
SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE.

Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată.
Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa
copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe
timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt
bune, vor încolţi.
Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau
autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă.
Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă „nu”
de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi
presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un
balansoar: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite
clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare
noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a
învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil.
Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi.
Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât
cucerirea planetei.

CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI
1. A corecta în public
2. A exprima autoritatea cu agresivitate
3. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat
4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii
5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie
6. A nu te ţine de cuvânt
7. A distruge speranţa şi visele

„Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi”- Augusto Cury
Am primit acest email, poate ca l-ati citit deja, dar pentru cei care nu l-au citit eu il gasesc foarte interesant…

Read Full Post »

Puţin mai mare decât o carte obişnuită, ficatul nostru minunat ştie totuşi să realizeze simultan mai multe operaţii şi reacţii chimice decât ar fi capabile cele mai moderne şi mai mari laboratoare, calculatoare sau uzine chimice. Acţiunile biologice ale ficatului, ca şi participarea sa la manifestările noastre vitale sunt ceva mai importante chiar decât cele ale inimii. În numai o zecime de secundă, el este capabil să efectueze fără greşeală câteva sute de transformări chimice simultan. De el depind în mod direct digestia noastră, calitatea sângelui, bogăţia memoriei şi forţa musculară. Ficatul are deci un rol foarte important în viaţa intimă- şi total necunoacută  de fiinţa umană obişnuită – a corpului nostru fizic care este un microcosmos în miniatură. De acţiunile sale complexe depind fără îndoială atât sănătatea cât şi viaţa noastră. 

Cele 9 proprietăţi ale ficatului: 
1. Ficatul secretă zilnic între 0,5 şi 1l de bilă. Acest lichid amar, de culoare galbenă, ne permite în primul rând să digerăm grăsimile ; pe de altă parte, el ne dezinfectează intestinele şi ne protejează împotriva diareei şi constipaţiei. 
Un ficat obosit nu secretă în cantitate suficientă acest lichid miracol. Consecinţe: digestia materiilor grase devine mai dificilă, insuficient evacuate, substanţele nocive stagnează în intestine, expunând organismul la pericolele rezultând din diaree şi constipaţie. 

2. Ficatul transformă şi „umanizează” toate substanţele care intră în corp (el este acela care le face perfect compatibile cu structura noastră, modificându-le prin trasmutaţie şi sublimare frecvenţa de vibraţie pentru ca aceasta să fie la unison cu aceea a aurei noastre, numai astfel aceste substanţe devenind parte integrantă din corpul nostru şi, într-o anumită măsură , din noi înşine), pentru ca ele să ne poată hrăni celulele fără a le agresa. 
Un ficat slab sau obosit lasă să treacă în întregul organism substanţe străine netransformate (prin transmutaţie şi sublimare) sau insuficient asimilate, care ne vor îmbâcsi în cel mai scurt timp cu toxine. 

3. Ficatul primeşte totalitatea materiilor digerate şi le controlează riguros el elimină excedentele şi reziduurile alimentare, tot el interceptează, neutralizează şi expulzează către intestin toate substanţele toxice, distruge bacteriile, aşteaptă ca elementele nutritive să fie transformate prin acţiunea fermenţilor şi enzimelor, pentru a le permite numai atunci să treacă în sânge. 
Un ficat obosit ne asigură imperfect apărarea şi imunitatea corpului. El lasă să treacă în sânge substanţe neverificate, încărcate încă de toxine şi bacterii nocive. Ca urmare a acestui fapt, apar în timp diverse maladii şi chiar otrăvirea corpului. 

4. Ficatul neutralizează la fel de eficient otrăvurile datorate activităţii celulare cât şi pe cele provenind din exterior: alcool, tutun, medicamente, carne etc. 
Un ficat slab sau obosit se află în incapacitate de a face eforturi suplimentare, tocmai de aceea atunci el va elimina insuficient aceste otrăvuri care ne intoxică. Pe de altă parte, un mare număr de celule hepatice sunt distruse în contact cu alcoolul, tutunul, cu anumite medicamente sau cu unele substanţe chimice. Dacă această distrugere este cotidiană, ficatul nostru se va micşora şi se va rigidiza  gradat, riscând să fie atins de ciroză. 

5. Ficatul normalizează circulaţia sanguină în acelaşi mod în care un baraj dirijează cursul unui fluviu. Asemenea unui burete, el reduce congestiile sanguine care ar putea stânjeni funcţionarea inimii, putând absorbi până la 1,5l de sânge pentru a restabili o ciculaţie normală. Atunci când congestia a fost eliminată, el restituie din nou acest sânge organismului. 
Unui ficat slab sau obosit îi lipseşte supleţea necesară „înghiţirii” temporare a unei asemenea  cantităţi de sânge. Din această cauză, atunci organismul pierde un preţios normalizator al circulaţiei lui sanguine. 

6.Ficatul dozează totodată armonios cantitatea de hormoni din sânge, metabolizează grăsimile şi proteinile, stochează vitaminele şi zahărul în aşa fel încât acestea să fie oricând gata să fie folosite. Printre altele, el fixează materialele de construcţie necesare reclădirii şi consolidării acelor părţi ale corpului care au fost victimile unor leziuni sau ale uzurii. De asemenea, tot el este acela care elimină excesul de colesterol. 
Un ficat slab  sau obosit ne va lăsa corpul să îmbătrânească repede fără a-i aduce hormonii care îi sunt indispensabili. El nu mai digeră atunci grăsimile şi proteinile de care avem nevoie. Vitaminile şi zahărul nu mai ajung să fie stocate, părţile afectate sau uzate ale corpului nostru nici nu se mai consolidează  şi nici nu se mai reconstruiesc; iar colesterolul ne invadează vasele sanguine. 

7.  Ficatul ne asigură permanenţa sau constanţa temperaturii interne. 
Un ficat slab sau obosit nu-şi mai poate îndeplini funcţia termică, făcându-ne astfel să suferim de frig sau de căldură. 

8.  Ficatul produce un anumit număr de substanţe esenţiale pentru sânge printre care amintim:protrombina şi fibrina, care îi permit sângelui să se coaguleze; heparina care îl face fluid şi globulina, substanţă care îl protejează sau îl imunizează faţă de diverse infecţii. 
Un ficat slab sau obosit se privează de substanţele necesare coagulării sângelui, ne expune pericolului de hemoragie şi lasă ca sângele să se îngroaşe (să devină dens, vâscos), în dauna vaselor sanguine şi a inimii. El ne abandonează astfel, fără apărare, în faţa bolilor. 

9.  Ficatul este de asemenea direct răspunzător de echilibrul sanguin, el normalizează procentul de fier conţinut de globulele roşii. 
Un ficat slab sau obosit nu mai poate interveni pentru alinarea suferinţelor celulelor noastre, care vor fi înfometate din cauza unui sânge dezechilibrat şi anemiat. 

O întreagă carte n-ar fi de ajuns ca să descrie cu precizie toate operaţiile, transmutările, transformările, reconstituirile, fixările şi sintezele elaborate de ficat, care este un organ nepereche. A-i pătrunde complet misterele tuturor acţiunilor sale ar echivala cu înţelegerea miracolului vieţii. 

Dimpotrivă, enumerarea maladiilor rezultând direct sau indirect dintr-o dereglare a ficatului poate fi de natură să ne facă mult mai responsabili faţă de acest agent esenţial al vieţii corpului nostru. Printre acestea se numără:
-digestie dificilă;                                                                   
-constipaţie şi diaree;
-apendicită;
-diabet;
-obezitate sau slăbirea exagerată a corpului,
-anamie,
-colibaciloză,
-inflamare, fermentaţii putrede şi spasme la nivel intestinal;
-demineralizare;
-incapacitate de a suporta frigul;
-diverse tulburări auditive şi vizuale;
-boli de piele şi tulburări de pigmentare a pielii;
-arteroscleroză şi reumatism;
-hipertensiune arterială;
-sinuzită, guturai şi bronşită cronică;
-astm, boala fânului şi alte manifestări alergice;
-picioare umflate sau roşii;
-dezechilibrul glandular;
-slăbiciune musculară;
-platfus;
-varice, hemoroizi;
-sterilitate şi impotenţă;
-celulită, depresii;
-tulburări menstruale;
-paralizie datorată sclerozei;
-tuberculoză;
-cancer. 

Din fericire însă, natura ne furnizează întotdeauna un anumit număr de indicii sau semnale care ne avertizează că sănătatea ficatului nostru este în pericol şi am intrat deja pe panta periculoasă. Graţie acestor semne, putem fi întotdeauna capabili să ne decelăm o eventuală oboseală hepatică. Aceste semne (care pentru yoghin ar trebui să fie nişte semnale de alarmă) sunt următoarele: 
– limba mai mereu foarte încărcată şi miros urât al respiraţiei;
– ameţeli dese sau chiar senzaţii de sfârşeală;
– balonări şi gaze de fermentaţie în exces;
– migrene şi dureri de cap;
– insomnii, somn agitat;
– urină încărcată sau prea limpede;
– culoare galbenă a pielii şi o privire obosită;
– nas roşu şi pete de culoare închisă pe faţă. 

Pentru a evita ca aceste semne de rău augur să se instaleze în organism şi pentru a nu ne lăsa copleşiţi de aceste infecţii, trebuie să acţionăm ca yoghini din timp, mai înainte ca ficatul, organ vital pentru noi să se degradeze. Ştiind toate acestea, noi trebuie, cu alte cuvinte, să-i cunoaştem „prietenii” şi „duşmanii”, în special printre alimentele pe care noi le consumăm zilnic. Astfel, într-o alegere conştientă şi pe deplin responsabilă, ca yoghini care deja considerăm că avem o mai mare voinţă, ar trebui să spunem cu hotărâre: 

NU: zahărului alb rafinat, produs chimic „pur”, care ne agresează ficatul şi pancreasul prin simpla sa concentraţie. Neconţinând nici unul dintre fermenţii necesari bunei sale asimilări; el (zahărul) constrânge ficatul să acopere această carenţă cu preţul unui efort suplimentar care îl face să furnizeze el însuşi substanţele deficitare. Acest zahăr  alb ar trebui deci să fie permanent alungat de pe masa noastră, în locul lui putând fi utilizat (doar la mare nevoie), mai curând ca un condiment decât ca un aliment, zahărul roşu de trestie. 

DA: mierii naturale, fructelor proaspete (în special lămâile) şi fructele uscate dulci, care vor putea înlocui foarte avantajos zahărul alb. Ele alină totodată tulburările hepatice şi favorizează funcţionarea armonioasă a ficatului (în special lămâile, care îl drenează şi îl stimulează în mod deosebit); 

NU: sării recristalizate şi rafinate, care este un alt produs chimic pur (clorura de sodiu). Întocmai ca şi în cazul zahărului şi făinii albe, rafinarea artificială îl privează de orice element viu. Din nefericire, acest tip de sare este folosit în exces în alimentaţia noastră. 

DA: sării marine nerafinate, purtătoare de viaţă şi vehiculatoare a unor subtile fluide benefice; 

NU: uleiurilor rafinate, margarinei şi grăsimilor animale, nefaste pentru sănătatea noastră. Primele, după cum se ştie, sunt fabricate prin intermediul unor procedee care distrug complet enzimele şi vitaminele, lăsând probabil diverse urme de catalizatori şi conpuşi chimici utilizaţi deja, foarte periculoşi pentru ficat. În ceea ce priveşte grăsimile animale, ele sunt acelea care accelerează necroza celulelor hepatice. 

DA: uleiurilor obţinute prin presare la rece, fără solvenţi chimici, care luptă eficient împotriva colesterolului; îndeosebi uleiul de măsline care este întotdeauna extraordinar pentru ficat şi care, fiind emulsionat cu lămâie, expulzează în timp record calculii biliari. 

NU: conservelor. Pentru a se păstra fără să se altereze, alimentele trebuie să fie fierte de mai multe ori, adăugându-li-se şi anumite substanţe chimice de sinteză (conservanţi) . În urma acestui tratament, ele nu mai au nici o valoare alimentară biologică şi ne iau totodată posibilitatea de a utiliza vitaminele conţinute în alimentele crude. 

DA: legumelor şi plantelor crude sau fierte numai atât cât trebuie: morcovii, sfecla, varza, anghinarea, ţelina, păpădia, prazul sau usturoiul care fluidifică secreţiile bilei, vindecă hepatita şi restabilesc pe cale naturală funcţiile hepatice. 

NU: pâinii albe, pastelor făinoase şi produselor de patiserie. Diversele lor forme şi preparări, adeseori foarte apetisante, ascund în realitate absenţa substanţelor vii şi a vitaminelor, aceasta datorându-se lipsei grâului integral şi a tărâţei atât de pregnant revitalizante. În schimb, aceste produse sunt bogate în coloranţi, arome chimice şi diverse alcooluri. Prezenţa atâtor elemente nefaste, combinată cu carenţa în vitamine, enzime şi săruri minerale obosesc rapid ficatul, care nu mai poate asigura digestia şi neutralitatea lor. 

DA: pastelor alimentare şi pâinii integrale, care ar trebui să constituie baza alimentaţiei noastre. Într-adevăr, toate vitaminele şi aminoacizii pe care îi putem găsi în făina necernută protejează în mod natural celula hepatică împotriva agresiunii toxinelor. 

NU: cărnurilor şi mezelurilor. Să ne reamintim că ele sunt pline de proteine de proastă calitate, „de mâna a doua”, cum s-ar spune, fiind deja folosite de animalele din care provin. Aceste proteine sunt însoţite de toxine şi deşeuri a căror asimilare ne epuizează foarte mult organele digestive. În special mezelurile (dar şi carnea, aproape la fel de mult) conţin diverse substanţe chimice care ne obosesc şi ne mortifică ficatul. Să nu uităm de asemenea, că tocmai ca şi bazele azotate, carnea acidifică sângele şi că un organism acidifiat devine un teren propice dezvoltării unor maladii grave, cum ar fi chiar cancerul. 

DA: cerealelor complete (cum ar fi soia), ciupercilor, legumelor uscate, brânzeturilor naturale şi ouălelor, care în viitor vor înlocui cu succes cărnurile şi mezelurile, proteinele lor pure sunt de primă calitate, ele îi permit ficatului să se refacă fără să-l polueze cu toxine. 

NU: alimentelor sintetizate chimic, medicamentelor alopate (numai atunci când le putem înlocui cu remedii naturiste, total nenocive), tutunului şi alcoolului. În contact cu aceste veritabile otrăvuri, un mare număr de celule hepatice mor, iar vasele sanguine se rigidizează, devenind mai fragile şi peirzând şi o parte din capacitatea lor circulatorie. Insuficient energizat, oxigenat şi hrănit, ficatul suferă şi se sclerozează. El nu mai are suficientă forţă vitală pentru a reface celulele deteriorate, pentru a elimina colesterolul în exces, pentru a elabora anumite vitamine şi a filtra substanţele nocive. Încetul cu încetul, se instalează astfel o intoxicaţie generală. 

DA: alimentelor naturale care ne ajută să ne dezintoxicăm. Dacă vom înlocui otrăvurile alimentare cu elementele de construcţie conţinute în alimentaţia biologică, ficatul se va reconstitui şi va funcţiona din nou la parametrii săi normali. 

NU: surmenajului şi sedentarismului, suprasolicitării fizice şi intelectuale, angoasei şi fricii, care constituie tot atâtea otrăvuri ce ne intoxică celulele corpului. Lipsa mişcării sau exerciţiului fizic (cum ar fi gimnastica sau posturile (asana-ele) Yoga) este parţial răspunzătoare de apariţia constipaţiei, ca şi de insuficienţele respiratorii. În aceste condiţii, ficatul nu mai ajunge să elimine din organism o cantitate suficient de mare de deşeuri. Acumularea lor ne poate afecta măduva spinării, durificănd-o, aceasta conducând la paralizie. 

DA: relaxării profunde şi exerciţiilor fizice în aer liber (cel mai bine ar fi la mare sau la munte), sau practicii Yoga, care ne vor salva din acest pericol. Atunci când ficatul dispune de timpul necesar eliminării substanţelor nefaste, organismul se dezintoxică mult mai uşor. Aceste tehnici corporale ne aprofundează şi capacitatea respiratorie, prin intermediul căreia ne putem debarasa de aerul viciat, rezidual din plămâni. Ele sunt deci foarte necesare purificării corpului şi ficatului. 

Unele dintre aceste reguli sau principii de bază ne pot părea prea severe şi limitative. Trebuie însă să realizăm că ele constituie baza unei cunoaşteri care ne este vitală. Este o prostie crasă să neglijăm aceste reguli pline de bun simţ sub pretextul că suntem interesaţi în primul rând de spirit şi mai puţin de trup (aşa cum, din neînţelegere şi lipsă de maturitate au tendinţa să facă şi unii yoghini începători), pentru că un trup bolnav se va aşeza implacabil de-a curmezişul spiritualizării noastre forţate. Să nu uităm acel înţelept dicton latin „MENS SANA IN CORPORE SANO” (Minte sănătoasă în corp sănătos”); bolile ne handicapează, frânându-ne dezvoltarea sau ascensiunea spirituală şi concentrându- ne uneori foarte eficient realizarea aspiraţiilor şi idealurilor noastre înalte. De fapt, orice boală trădează un anumit dezechilibru în fiinţă. Cunoaşterea mecanismelor prin care
sănătatea noastră se poate deregla ne permite să învătăm şi să  folosim nenumărate metode pentru a o restabili. La fel cum un bun meşteşugar lucrează cu instrumente foarte bune, şi noi trebuie să ne ameliorăm starea principalului nostru instrument: corpul. Redobândindu- ne sau  păstrându-ne nealterată starea de sănătate, eliberăm forţele binefăcătoare care erau ascunse în noi înşine, putând de acum înainte să folosim inteligent aceste forţe pentru realizarea ideilor noastre creatoare. 

Instrumentul este deci corpul, iar o piesă esenţială a acestuia este ficatul, care îndeplineşte atât funcţia de”gară de triaj” cât şi cele de centru distribuitor, uzină chimică şi centru anti-otrăvuri în organismul nostru.Trebuie deci să-l protejăm cu deosebită grijă şi să reţinem foarte bine următoarele 10 precepte de aur care, dacă vor fi cu adevărat respectate, ne vor menţine mereu ficatul într-o condiţie excelentă:
1) Nu vom obosi totdeauna ficatul  aducându-i o alimentaţie plină de deşeuri şi toxine;
2) Nu vom otrăvi ficatul lipsindu-l de alimentele bogate în celuloză, care accelerează evacuarea deseurilor;
3) Nu vom deteriora sau agresa totdeauna ficatul cu alcool sau cu tutun;
4) Nu vom slăbi puterea de apărare a ficatului consumând numai alimente acide şi azotate;
5) Nu vom distruge ficatul cu alimente denaturate sau printr-un abuz de medicamente chimice.
6) Nu vom surmena niciodată ficatul printr-un exces de hrană;
7) Vom cere totdeauna ficatului eforturi suplimentare administrându- i alimente greu digerabile;
8) Nu vom usca ficatul pritr-o circulaţie sanguină deficitară care nu-i aduce sânge proaspăt;
9) Nu vom sufoca totdeauna ficatul privându-l de oxigen;
10) Nu vom congestiona totdeauna ficatul refuzăndu-i o dietă hidrică care i-ar permite să respire şi să se odihnească. 
  
Sursa: GRUPUL TERANAT

Read Full Post »

Sotia vs Cealalta

Iata o teza foarte bine fundamentata:

     A fost dovedit , stiintific, ca o chestiune de supravietuire, ca barbatul are nevoie cel putin de doua femei:

– una in casa SOTIA

– una in afara casei CEALALTA

     A intelege aceasta TEZA este foarte usor:

     SOTIA ingrijeste de casa, de copii, de haine, etc…

     CEALALTA ingrijeste de tine;

     SOTIA iti vorbeste de toate problemele casei, de datoriile de platit, de dificultatile din timpul zilei;

     CEALALTA iti vorbeste despre cat de mult ii lipsesti in timpul aceleiasi zile;

      SOTIA cumpara un parfum scump pentru a merge la o petrecere;

      CEALALTA foloseste parfumul scump pentru a-ti placea tie  si a te simti bine cu ea;

      SOTIA doarme cu pijamaua cea veche si confortabila;

      CEALALTA se imbraca cu un neglije senzual sa te astepte pe tine;

      SOTIA iti reclama lucrurile care lipsesc din casa;

      CEALALTA aranjeaza totul pentruca nimic sa nu lipseasca cand sosesti tu;

       SOTIA te cheama la telefon ca sa nu uiti sa treci pe la farmacie, la macelarie, la supermarket, la paine si sa iei copiii dela scoala;

       CEALALTA te cheama la telefon numai ca sa-ti spuna ca te iubeste si ca ii este dor de tine.

       Acuma,  te vei intreba :

       DE CE NU SCHIMBA SOTIA CU CEALALTA ???

       Raspuns : pentru simplul fapt ca CEALALTA , in cazul in care s-ar hotari sa traiasca cu tine, imediat ea ar ocupa locul de SOTIE si, putin  timp dupa aceea, ar aparea nevoia imperioasa de a gasi o alta CEALALTA…..

       Cum recunosti o CEALALTA ideala (1) ?

       Nu trebuie sa fie foarte frumoasa, pentruca in caz contrar ai avea-o pentru putin timp, sau sa te expui riscului sa o imparti cu altul.

       Dar trebuie sa fie dragastoasa si delicata. Ea nu are intentia sa se casatoreasca si te-a ales pe tine, tocmai pentruca esti insurat.

       Cum recunosti o CEALALTA ideala (2) ?

       Daca si ea ar fi fost casatorita, s-ar imbunatati posibilitatile ca sa nu ai probleme, caci niciodata nu te va chema la telefon la tine acasa, sau nu te va pune in situatii dificile, cand v-ati intalni intr-un supermarket.

       Cum recunosti o CEALALTA ideala (3) ?

       Ea te va chema la servici cu acea voce senzuala (pe care numai CEALALTA o are ) si daca, colegii tai de servici raspund si te dau la telefon, sunt morti de invidie, pentruca tu abia raspunzi, vei vorbi soptit si zambind…

        Sfat util : tine-le mereu pe amandoua satisfacute si multumite; tine cont ca, daca SOTIA , dintr-un anumit motiv, nu-ti mai prezinta problemele obisnuite, CEALALTA  nu mai are niciun sens.

        DREPTURILE FAMILIEI

        Citeste ce scrie ilustrul Washington de Barros Monteiro, in Cursul de Drept Civil (vol.2, Drepturi de Famile, pag.117):

       ” Fara indoiala, din punct de vedere pur psihologic, este fara niciun dubiu, mai grav adulterul la femei.

       Aproape intotdeauna, infidelitatea barbatului este fructul unui capriciu pasager, sau a unei dorinte de moment. Greseala lui nu afecteaza in niciun mod dragostea pentru nevasta lui.

       Adulterul femeii, bineinteles, demonstreaza ca sunt definitiv rupte legaturile afective pentru sot si ca stabilitatea caminului este iremediabil compromisa „.

       „Pentru un barbat, scrie Somersen Maugham, o relatie pasagera nu are importanta sentimental, dar , fara indoiala, pentru o femeie are”.

       In afara de asta, copiii pe care femeia i-ar putea avea din adulter, vor trebui sa ramana in grija sotului, ceeace agraveaza IMORALITATEA faptului, in schimb copiii sotului cu amanta, niciodata nu vor cadea in grija sotiei. Cu alte cuvinte, adulterul femeii transfera sotului ingrijirea progeniturii altuia, ceeace adulterul sotului nu ar fi adus aceasta consecinta.

       Pentru asta, societatea condamna in mod sever adulterul femeii.

      

 CONCLUZII

       Barbatul nu este infidel, are doar „Capricii trecatoare”.

       Acest jurist este un geniu !!!  Plecand de aici, barbati!!!, avem deja baza juridica pentru escapadele noastre !!!

        Trimite acest mesaj tuturor barbatilor cunoscuti si care crezi ca au o CEALALTA.

         Deasemenea tuturor femeilor cunoscute si care sa fie o SOTIE.

         Si , bineinteles, tuturor femeilor pe care le crezi ca pot fi o CEALALTA.

E ste un mesaj primit prin e-mail care m-a pus pe ganduri…desi este amuzant in felul sau.

Read Full Post »

Sfantul Ilie -Carutasul Raiului, care fulgerã si trasneste


Legenda biblica

A trait in secolul al IX-lea inainte de Hristos. Pe vremea aceea, imparatea peste Israel imparatul Ahab, acesta urmand in rautate celorlalti imparati inchinatori la idoli. Vazand Ilie atata ratacire de la dreapta credinta si atata orbire si intunecare, umplandu-se de ravna dumnezeiasca, s-a dus inaintea lui Ahab si dupa ce l-a mustrat pentru nebunia si idolatria lui, l-a amenintat, atat pe el, cat si pe poporul cel orbit si inselat de el, ca vor fi pedepsiti cu mare grozavie de catre Dumnezeu: „In acesti ani nu va fi nici roua, nici ploaie!”. Odata cu aceste cuvinte, s-a incuiat cerul si s-a facut seceta mare, incat nici o picatura de ploaie sau roua n-a cazut de sus pe pamant timp de trei ani si jumatate. Apoi, a urmat nerodirea pamantului, lipsa de hrana si foamete in tot poporul, incat sufereau si oamenii, dar si dobitoacele. Ahab l-a amenintat pe Ilie cu moartea. Din aceasta cauza, proorocul Ilie a fost nevoit sa stea ascuns pana au trecut anii de seceta. Ascunzatoarea sa a fost mai intai aproape de un parau. Acolo a fost hranit de corbii care-i aduceau zilnic paine. A stat si in casa unei vaduve, din Tara Feniciei. Si acolo a fost hranit minunat, caci bruma de faina si ulei ce avea acea vaduva, s-a ajuns tot timpul cat a fost gazduit Ilie la ea. Acestei femei, Ilie i-a inviat si copilul care-i murise. Ilie a prezis regelui Ahab si sotiei sale ca vor muri de moarte infricosatoare, ceea ce s-a si intamplat. Sfantul n-a murit, ci s-a inaltat la cer intr-un car de foc, pe 20 iulie, atunci cand e praznuit.

Minunile pe care le-a facut in timpul vietii sale l-au trecut in randul sfintilor.Santilie si dracii Sfantul Ilie, sfant razboinic al calendarului ortodox, a fost investit de popor cu atributele zeilor tunetelor si fulgerelor. Ca si acestia, el mana un car de foc in timpul furtunilor si isi trimite fulgerele catre diavoli si pacatosi. La trasura sa sunt inhamati doi sau patru cai albi, inaripati. Acolo, pe cer, Sfantul Ilie alearga printre nori, tuna, fulgera si trasneste. Speriati, dracii se ascund pe pamant: prin pomi, pe sub streasina caselor, in turlele bisericilor si chiar in corpul unor animale, in special caini si pisici. Dorind sa nu-i scape nici unul, trasneste si arborii, oamenii, vitele, casele, bisericile in care s-au ascuns dracii. In tinerete, ar fi tunat si ar fi trasnit atat de puternic, incat plesnea copilul in pantecele mamei si vitelul in burta vacii. Pentru a nu distruge lumea, Dumnezeu sau Maica Precista l-au lasat ciung de mana dreapta, l-au asurzit sau i-au scos un ochi. Cu toate acestea, el continua sa alunge dracii si sa-i omoare, lovindu-i cu biciul de foc tinut in mana stanga.

Este bine ca in vreme de furtuna, ferestrele si usile caselor sa nu fie lasate deschise, ca sa nu se poata strecura vreo spurcaciune de drac inauntru si casa sa fie trasnita. Dracul trage mai mult la carpen, de aceea e bine sa nu ai la casa acest lemn, ori sa te adapostesti sub carpen. In vreme de furtuna, este bine sa stai la luminisuri si mai bine sa te ploua, caci la adaposturi toti dracii trag. Trebuie sa-ti faci cruce des, caci Dumnezeu i-a zis lui Ilie, cand i-a dat biciul in mana: „Ilie, in toate sa dai, dar in cruce noua sa nu dai! „Datini si credinte romanesti In ajunul zilei Sfantului Ilie, fetele se duc noaptea pe locurile unde este semanata canepa, se dezbraca de camasi si dupa ce se tavalesc goale prin canepa, se imbraca repede si merg acasa sa se culce. Daca peste noapte vor visa canepa verde, este semn ca la maritis vor lua flacai de barbati; daca insa vor visa canepa uscata, se vor marita dupa oameni batrani. La revarsatul zorilor, se culegeau ierburi de leac, care se duceau apoi acasa si se puneau la uscat la umbra, pe prispa sau in camara. Se culegeau si alte plante, considerate bune pentru vraji si farmece; odata uscate, acestea erau stropite cu sangele unui cocor, taiat chiar deasupra lor. Astfel „menite”, prin sacrificiu, plantele puteau fi folosite de vrajitoare.

De Sfantul Ilie, femeile duc la biserica busuioc si-l pun la iconostas. La sfarsitul slujbei, il iau si ii dau foc, iar cu cenusa lui se freaca in gura copiii, cand au bube. Marul este pomul Sfantului Ilie, de aceea nu se mananca mere noi pana in aceasta zi. Daca va tuna in ziua aceasta, toate alunele vor seca, iar toate celelalte fructe vor avea viermi. In ziua Sfantului, jertfelnicul de la biserica este plin cu tot felul de bucate, pentru sufletul mortilor. In unele sate, femeile duc la biserica lapte si vin, iar peste zi fac praznice pentru cei morti. Merele se duc intai la biserica, pentru ca exista credinta ca numai asa ele vor deveni de aur pe lumea cealalta. Daca nu se pastreaza aceasta datina, cel ce mananca mere inainte de Sf. Ilie, va culege vesnic mere pe lumea cealalta, dar cand va incepe sa le manance, ele ii vor pieri de dinainte. Unele femei impart si porumb fiert, dar si farfurii cu mancare, impodobite cu flori de vara. Tot cu flori de vara, legate cu lana rosie, sunt si canile pline cu apa. Inaintea acestei sarbatori se incheie obiceiurile de invocare a ploilor.

Sursa : http://www.leonardo.snspa.ro/romania/traditii_sfilie.htm

Read Full Post »

Older Posts »