Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘CALATORI PRIN TIMP’ Category

CALATORIE IN REGATUL CUVINTELOR

Frumuseţea în artă are o infinitate de coduri de acces. De multe ori poetul ascunde un cod în versuri, cheia versului o știe doar sufletul său care vibrează la unison cu lumina. Un cod care ajunge la noi dintr-un univers poetic ne poate deschide noi porți spre lumina divină.

În ”Regatul cuvintelor”  poezia are mister, profunzime şi senzualitate astfel încât orice cititor atent poate descoperi codul sufletului de poet. Călătorind pe potecile acestui regat, simți cum versul este uneori o şoaptă de iubire pe care fiecare poet  o exprimă în propriul stil: ”Dacă aş fi izvor de apă vie,/iar tu de-ai fi trubadurul însetat,/te-aş invita să bei din veşnicie!/Să mă urmezi în destin nelimitat.” (MARIA FILIPOIU), alteori  ele exprimă o atitudine, un mod de a privi lucrurile, un nou început, o nouă speranță:”Între răsărit, apus, nor, Lună, cer şi pământ,/O raza de Soare împrăştie noaptea destinului frânt./Sufletul meu aprinde candele cu un surâs,/Speranţa încolţeşte printre gânduri şi plâns.” (VALENTINA GEAMBAŞU) sau o altă viziune interioară de a privi și chema iubirea: ”Arată-mi că iubirea, chiar e făuritoare…/Te rog, te rog să-mi juri, că e nemuritoare./Arată-mi cum iubirea, mi-alungă întristarea/Şi-acolo unde-i ură, ea îmi va da iertarea.” (FLORINA MARINELA JURCA).

În ”Regatul cuvintelor” un volum realizat cu efort, har şi îndemânare, cuvintele prind contur, apoi viaţă: ”Am drumul meu de rugăciune/ Îmbrăţişând total singurătatea/ În concentrarea mea aud în şoapte/ Chiar sunetul trandafirului cântând.” (TEODORA POPESCU), creația este o metamorfoză la vedere și aprofundat în taina creației simți cum însăşi hârtia devine vie şi cooperează cu cititorul: ” Nu încerca! TRĂIEȘTE orice clipă/ Și bucură-te de iubire ne-ncetat,/ Căci ea e cea ce-n lume te ridică/ Și ea e, cea ce-n lume te-a lăsat!” (PAUL-EUGEN POPA)

Farmecul cuvintelor atent alese în versuri, ne aduce bucurie în suflete, sensibilitate, optimism şi senzualitate: ”În DUMNEZEU şi-n marea LUI iubire/ eu am încredere cât voi trăi,/EL m-a creat, EL îmi va da de ştire/ când ceasul despărţirii va sosi…!” (FLOREA JANTA). Dincolo de percepţia şi trăirea ei afectivă, poezia este o oglindă a personalităţii poetului: ”Vom face clipa veşnic ne-uitată,/ Tot aşteptând a deveni mai buni,/Dar asta nu se-ntâmplă niciodată,/ Deşi, EU mai cred încă…în minuni.” (CONSTANTIN TRIŢĂ)

Descifrând tainele creației, poeților  li s-a deschis o lume fantastică, misterioasă în care versurile sunt șlefuite de una din cele nouă muze:”misterioase șoapte, clădesc cuvinte-n neguri/ urzind acorduri surde, năucitoare-n noapte./ răsună stropi de vise ce-mi dau târcoale-n stoluri/ de parc-ar fi cristale cioplite de-alte șoapte.”( LOREDANA-NICOLETA VITELARU), pentru a reaminti omenirii de un mod clar în care trebuie privite lucrurile, o viziune interioară care trebuie transmisă mai departe generațiilor viitoare: ”Luați pildă din tot ce mai pot a vă spune/Prin vorba-necată de lacrimi ce-mi curg:/Doar dragostea pururi pe rău îl răpune./O viață avem. Doar o zi și-un amurg.” (MARIAN BAMBOI)

Poeții ne reamintesc că timpul este limitat, nu trăim o eternitate, și oricât de departe ar părea sfârșitul vieții, oricât de mult ar părea “o viață”, nu trăim o eternitate și nu există moment mai potrivit decât prezentul, pentru a ne exprima iubirea:”Vom pleca, pe rând, la un semn anume/nu vom lua nimic din cei pământesc/vom pleca, cum am venit pe lume/fără a mai spune nimănui – te iubesc…” (MARIANA CIUREZU)

Cuvintele dau nemurire celor care le exprimă, fiecare cuvânt având o vibraţie aparte care te îndrumă spre un anumit cod de acces. Cititorul atent poate descoperi cheia de acces la acest cod doar intrând pe aceeași frecvență de rezonanță cu lumina sufletului care a creat acest gând.

Dacă pe durata celor câteva minute de lectură cititorul a înțeles ce voia eul liric să îi spună, dacă e dispus să aprofundeze textul și să dezlege tainele versurilor atunci respectiva poezie și poate întregul volum are noroc.

Dragă cititorule, citește cu atenție fiecare vers și lasă mintea să creeze drumul spre fericire, drumul spre iubire și împlinire, și toate celelalte vor veni de la sine!

Lectură plăcută!

Prof.ing. Simina Silvia Șcladan

Anunțuri

Read Full Post »

ROATA VIETII-NICOLAE TEODORESCU

Roata vieții se-nvîrtește… unii oameni asigură mișcarea normală, unii micșorează viteza, alții măresc viteza, alții se distrează… dar la sfârșit, numai Bunul Dumnezeu știe  cui a fost de un real ajutor această experiență (Lecție de viață) sau cât de încântată de acest joc este umanitatea.

Simina Silvia Șcladan

Read Full Post »

Afară ninge în plină primăvară. Este sâmbătă, la biserică e slujbă de pomenire, deşi ar trebui să plouă…afară ninge… Ninge şi în sufletul meu… ninge peste flori de zarzăr crud:

NINGE PE FLORI DE ZARZAR CRUD

Astăzi am citit aceste gânduri lăsate pe un site literar de un om cu un suflet mare, un scriitor, un poet, un dascăl adevărat:

„Aveam să ne întâlnim privirile în Bucovina, pentru că m-a fericit cu vizita ei! Apoi… o lansare de carte căreia a dorit să-i dea o importanţă atât de mare (mult prea mare, chiar…) premergător, dar mai ales prin prezenţa ei la eveniment, încât a trebuit să mă fâstâcesc!
Dacă în acea zi de 3 octombrie 2009 „Dumnezeu a fost bucovinean”, cum avea să o spună după eveniment poeta însăşi, totul s-a datorat grijii pe care a purtat-o cuvântului de mine lăsat în placheta ce avea să se nască.
Odată ce ai fi întâlnit spiritul şi fiinţa acestei minunate poete, nu aveai cum să le uiţi! Sufletul ei, în preajma ta, călca pe vârfuri! Şi ce suflet…  „. ( http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=123210)
Cuvintele mi-au răscolit amintirile, ochii mi s-au umplut de lacrimi, nu puteam să-mi limpezesc privirile. Spun mereu că suntem trecători prin viaţă ca firul ierbii, ca floarea de mac…dar mereu Dumnezeu îmi reaminteşte că suntem veşnici şi prin veşnicia sufletului…rămâi OM…

Simina Silvia Sladan Elena Munteanu FLorentin

Dumnezeu să te odihnească în pace, dragă poetă Elena Munteanu!

PLECATĂ-I ÎN LUMINĂ!

Găsesc târziu un zbucium de poveste,
Scris pentr-un om ce astăzi nu mai este…
A fost în Bucovina, lumina-mi aminteşte
Cum gândul de iubire ne preamăreşte…

Plecată-i în lumină, de-acolo ne priveşte,
Ne picură în gânduri iubire de poveste
Lumină din lumină, s-a dus şi nu mai este
Doar o privighetoare de ea ne aminteşte…

Simina Silvia Şcladan

Read Full Post »

SA AI PUTEREA

Să fie primăvară!

Este timp de deşteptare,

Când divinul ne trezeşte,

Este timp să iei aminte

Cum de pomul înfloreşte!?

 

Este clipa de trezire,

Este timp de ascultare,

Este vremea de iubire,

E momentul de-nălţare.

Este timpul nou acum,

Să renaştem din cenuşă,

Să găsim din nou un drum,

Să deschidem altă uşa…

Simina Silvia Şcladan

Read Full Post »

Viața este cel mai frumos dar care ne-a fost dat de divinitate prin intermediul părinților noștri. Puțini dintre noi însă își mai aduc aminte de unde au venit și mulți dintre noi nici nu îndrăznesc să se gândească unde vor pleca după ce vor părăsi trupul în care au viețuit pe acest Pământ. Omul acesta… ALEXANDRU PANGARU …îmi aduce alinare, pace și răspunsuri la multe întrebări nerostite. Ascultând cu inima deschisă simți cum liniștea și pacea coboară în inima ta și poți să te ridici deasupra tuturor energiilor negative care în zilele noastre sunt transmise pe aproape toate canalele TV, la magazine sau la serviciu, pe stradă sau acolo unde chiar mergi să-ți cauți liniștea.

Read Full Post »

ZBOR SPRE ALTE LUMI

Îmi simt sufletul,

bătând ușor din aripi,

ca o fâlfâire de mătase

Încep să mă înalț

spre cerul infinit.

Ce liniștitoare libertate

Se așterne în minte…

Urc fără regrete,

Urc fără durere,

Urc încrezătoare

și las în urmă,

jos, tot mai jos

tot bagajul de probleme…

Zbor …,ca o adiere

și fâl, fâl …mă înalț…

Totul jos este mic, nesemnificativ

și ..încet, încet se pierde,

nu se mai vede

decât un câmp verde

sub un cer infinit,

plin de lunina azurului…

Ușor, ușor,

Plutesc lin în zbor

Ajutată de îngerii păzitori.

Aud muzica sferelor,

Liniștea sufletului se așterne…

Sunt din nou acasă,

Sunt în siguranță

Printre sufletele blânde

Care ma așteptau de mult…

Uneori simți că timpul ca și apa unui izvor trece și ne ia pe aripile lui pentru a ne bucura din plin de tainele vieții…

Vă invit să vă bucurați din plin de această muzică desprinsă parcă din muzica sferelor!

Cu prețuire,

Simina Silvia Șcladan

Relax with the wonderfully haunting, meditative sound of Gregorian chant. Let the healing sound of the human voice chanting Gregorian Chant spiritually sooth you. Meditation sounds like that of Gregorian chant can be very relaxing and have a healing effect. The haunting music of Gregorian chant works beautifully with this video which was was filmed on the shores of Loch Key, County Roscommon, Ireland.

Read Full Post »

 

Această poezie deosebită stă scrisă la intrarea în biserica de la Sadinca, jud. Sibiu, loc unde  s-au pus bazele unei mici mânăstiri condusă de  părintele-călugăr David.
Atât de frumoasă pe cât de adevărată.
 Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.

Fericirile sunt halte,
Unde stăm cât un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.

 

Iar durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.

Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri.

Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.

Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?

Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarne VEŞNICIEI:
< Am trăit şi n-am ştiut >

 

Read Full Post »

Older Posts »