Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘CALATORI PRIN TIMP’ Category

„Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
Dragostea le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.”
– (Sfântul Apostol Pavel, Epistola I către Corinteni, cap. 13, 1-8)

– Discrepanța dintre Sfânta Evanghelie şi realitate!?!

– Oamenii se resping între ei şi îşi fac rău unii altora, se calomniază, se urmăresc, se duşmănesc, se trimit în puşcărie, se duc la judecăți prin procuratură, se toarnă poliţiei, sub pretextul că cei curaţi atacă pe cei murdari!

– Uitând că cei păruți curaţi sunt mai murdari ca cei pe care-i atacă! Dar de ce lucrul ăsta?

– Ca să vedem că suntem în contradicţie cu Evanghelia! Creştinismul lui Hristos, fără dragostea pe care o cere Dumnezeu de la noi, în Sfânta Evanghelie este o credinţă searbădă și o lucrare infantilă.

-O să ne osândim toți şi o să mergem în iad cu grămada, călcând nepăsatori ,,Legea Iubirii și Evanghelia Harului!

PILDA părintelui ARSENIE BOCA

Cea mai cunoscută povestire relatată de părintele Arsenie Boca are menirea să le aducă alinare celor aflaţi în suferinţă. Este vorba de pilda ceşcuţei de ceai.
O familie a plecat într-o excursie în Anglia pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichități, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversări de la căsătorie. Și soției și soțului le plăceau antichitățile și produsele din argilă, obiecte ceramice, în special ceştile de ceai.
Au observat o ceașcă excepțională și au întrebat: „Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos!”.

În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească:

‒ Voi nu puteți să înțelegeți. Nu am fost de la început o ceșcuță de ceai. Cândva, am fost doar un bulgăre de argilă roșie. Stăpânul m-a luat și m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”,„Nu-mi place!”, „Lasă-mă în pace!”, dar El a zâmbit doar și a spus cu blândețe: „Încă nu!”.

Apoi, ah! Am fost așezată pe o roată și am fost învârtită, învârtită, învârtită. „Oprește! Amețesc! O să-mi fie rău!”, am strigat. Dar Stăpânul doar a dat din cap și a spus, liniștit: „Încă nu”. M-a învârtit, m-a frământat și m-a lovit și m-a modelat, până a obținut forma care i-a convenit, iar apoi m-a băgat în cuptor.

Niciodată nu am simțit atâta căldură! Am strigat, am bătut și am izbit ușa… „Ajutor! Scoate-mă de-aici!” Puteam să-L văd printr-o deschizătură și puteam citi pe buzele Sale, în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: „Încă nu”. Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, ușa s-a deschis. Cu atenție, m-a scos afară și m-a pus pe raft… am început să mă răcoresc. O, mă simțeam atât de bine! „Ei, așa este mult mai bine”, m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat și m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. „O, te rog, încetează, încetează!”, am strigat. El doar a dat din cap și a spus: „Încă nu!”
Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte și simțeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plâns… eram convinsă că nu voi scăpa! Eram gata să renunț. Chiar atunci, ușa s-a deschis și El m-a scos afară și, din nou, m-a așezat pe raft, unde m-am răcorit și am așteptat și am așteptat, întrebându-mă: „Oare ce are de gând să-mi mai facă?”.

O oră mai târziu, mi-a dat o oglindă și a spus: „Acum uită-te la tine!”. Și m-am uitat. „Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu… Este frumoasă. Sunt frumoasă!”

El mi-a vorbit blând: „Vreau să ții minte, știu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aș fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Știu că ai amețit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aș fi oprit, te-ai fi desfăcut bucățele, te-ai fi fărâmițat. Știu că a durut și că a fost foarte cald și neplăcut în cuptor, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Știu că mirosurile nu ți-au făcut bine când te-am periat și te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aș fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viață. Dacă nu te-aș fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supraviețuit prea mult, fiindcă acea întărire nu ar fi ținut. Acum ești un produs finit. Acum ești ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine”.

Morala este aceasta: Dumnezeu știe ce face cu fiecare dintre noi. EL este Olarul, iar noi suntem argila Lui. El ne va modela, ne va face și ne va expune la presiunile necesare, pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta și sfânta Sa voie.

Dacă viața pare grea și ești lovit, bătut și împins aproape fără milă; când lumea îți pare că se învârtește necontrolat; când simți că ești într-o suferință îngrozitoare, când viața pare cumplită, fă-ți un ceai și bea-l din cea mai drăguță ceașcă, așază-te și gândește-te la cele citite aici și apoi discută puțin cu Olarul.

Reclame

Read Full Post »

Despre dificultatile de invatare la copii si mai ales despre antrenarea emisferei drepte a creierului.

„De ce avem insomnii?”
„Cum este influentat corpul de minte?”
„De ce dormim, dar cand ne trezim ni se pare ca n-am dormit?”
„De ce in unele nopti luna este mai rosie?”
„Este adevarat ca Arhimede a inventat o arma cu care ardea navele inamice?”
„De ce uneori cerul se face galben sau portocaliu?
de ce ametim?”

Cateva din curiozitatile copiilor la cursul de „Cunoastere Integrata” de luni, 13 noiembrie 2017. Raspunsurile d-lui profesor Florian Colceag, in filmuletul de mai jos:

Cursul de „Cunoastere Integrata”, sustinut de prof. dr. Florian Colceag, are ca obiectiv general fundamentarea viziunii copiilor asupra complexitatii lumii in care traiesc.

Cursul poate fi urmarit si in direct, copiii avand posibilitatea sa puna intrebari si sa primeasca raspunsuri complexe, bazate pe cunoasterea dumnealui.

DETALII SI INSCRIERI: https://live.kogaionacademy.ro/curs-cunoastere-integrata

Foarte interesante si aceste secrete pentru parinti:

Aceste explicatii m-au ajutat enorm sa inteleg copiii si oamenii in general:

„Eu sunt taran. Bunica mea era taranca. De la ea am invatat o gramada de lucruri. Am ajuns sa cunosc o cultura care are radacini neolitice, cu un bun-simt si o intelepciune  absolut incredibile. Acest bun-simt si aceasta intelepciune sunt diamantele pe care noi ar trebui sa le folosim in continuare pentru ca subculturile care au aparut sunt daunatoare. Ne pierdem bunul-simt specific in cultura veche.

 

Iar marea problema este pierderea acestui bagaj cultural, intrucat prin intermediul acestui bagaj stravechi noi aveam o relatie buna cu mediul si ne intoarceam la mediu. Noi eram niste gestionari ai pamantului, nu niste distrugatori. Noi eram oamenii pamantului, nu era doar pamantul al oamenilor. Eram niste intretinatori ai ecosistemului si ai pamantului”,

Florian Colceag, mathematician

De asemenea oameni,are nevoie Romania .Si cum a spus si Einstein,”cand albinele vor disparea, lumea va mai trai patru ani”…La noi , inca este mediu prielnic pentru albine…

Read Full Post »

CALATORIE IN REGATUL CUVINTELOR

Frumuseţea în artă are o infinitate de coduri de acces. De multe ori poetul ascunde un cod în versuri, cheia versului o știe doar sufletul său care vibrează la unison cu lumina. Un cod care ajunge la noi dintr-un univers poetic ne poate deschide noi porți spre lumina divină.

În ”Regatul cuvintelor”  poezia are mister, profunzime şi senzualitate astfel încât orice cititor atent poate descoperi codul sufletului de poet. Călătorind pe potecile acestui regat, simți cum versul este uneori o şoaptă de iubire pe care fiecare poet  o exprimă în propriul stil: ”Dacă aş fi izvor de apă vie,/iar tu de-ai fi trubadurul însetat,/te-aş invita să bei din veşnicie!/Să mă urmezi în destin nelimitat.” (MARIA FILIPOIU), alteori  ele exprimă o atitudine, un mod de a privi lucrurile, un nou început, o nouă speranță:”Între răsărit, apus, nor, Lună, cer şi pământ,/O raza de Soare împrăştie noaptea destinului frânt./Sufletul meu aprinde candele cu un surâs,/Speranţa încolţeşte printre gânduri şi plâns.” (VALENTINA GEAMBAŞU) sau o altă viziune interioară de a privi și chema iubirea: ”Arată-mi că iubirea, chiar e făuritoare…/Te rog, te rog să-mi juri, că e nemuritoare./Arată-mi cum iubirea, mi-alungă întristarea/Şi-acolo unde-i ură, ea îmi va da iertarea.” (FLORINA MARINELA JURCA).

În ”Regatul cuvintelor” un volum realizat cu efort, har şi îndemânare, cuvintele prind contur, apoi viaţă: ”Am drumul meu de rugăciune/ Îmbrăţişând total singurătatea/ În concentrarea mea aud în şoapte/ Chiar sunetul trandafirului cântând.” (TEODORA POPESCU), creația este o metamorfoză la vedere și aprofundat în taina creației simți cum însăşi hârtia devine vie şi cooperează cu cititorul: ” Nu încerca! TRĂIEȘTE orice clipă/ Și bucură-te de iubire ne-ncetat,/ Căci ea e cea ce-n lume te ridică/ Și ea e, cea ce-n lume te-a lăsat!” (PAUL-EUGEN POPA)

Farmecul cuvintelor atent alese în versuri, ne aduce bucurie în suflete, sensibilitate, optimism şi senzualitate: ”În DUMNEZEU şi-n marea LUI iubire/ eu am încredere cât voi trăi,/EL m-a creat, EL îmi va da de ştire/ când ceasul despărţirii va sosi…!” (FLOREA JANTA). Dincolo de percepţia şi trăirea ei afectivă, poezia este o oglindă a personalităţii poetului: ”Vom face clipa veşnic ne-uitată,/ Tot aşteptând a deveni mai buni,/Dar asta nu se-ntâmplă niciodată,/ Deşi, EU mai cred încă…în minuni.” (CONSTANTIN TRIŢĂ)

Descifrând tainele creației, poeților  li s-a deschis o lume fantastică, misterioasă în care versurile sunt șlefuite de una din cele nouă muze:”misterioase șoapte, clădesc cuvinte-n neguri/ urzind acorduri surde, năucitoare-n noapte./ răsună stropi de vise ce-mi dau târcoale-n stoluri/ de parc-ar fi cristale cioplite de-alte șoapte.”( LOREDANA-NICOLETA VITELARU), pentru a reaminti omenirii de un mod clar în care trebuie privite lucrurile, o viziune interioară care trebuie transmisă mai departe generațiilor viitoare: ”Luați pildă din tot ce mai pot a vă spune/Prin vorba-necată de lacrimi ce-mi curg:/Doar dragostea pururi pe rău îl răpune./O viață avem. Doar o zi și-un amurg.” (MARIAN BAMBOI)

Poeții ne reamintesc că timpul este limitat, nu trăim o eternitate, și oricât de departe ar părea sfârșitul vieții, oricât de mult ar părea “o viață”, nu trăim o eternitate și nu există moment mai potrivit decât prezentul, pentru a ne exprima iubirea:”Vom pleca, pe rând, la un semn anume/nu vom lua nimic din cei pământesc/vom pleca, cum am venit pe lume/fără a mai spune nimănui – te iubesc…” (MARIANA CIUREZU)

Cuvintele dau nemurire celor care le exprimă, fiecare cuvânt având o vibraţie aparte care te îndrumă spre un anumit cod de acces. Cititorul atent poate descoperi cheia de acces la acest cod doar intrând pe aceeași frecvență de rezonanță cu lumina sufletului care a creat acest gând.

Dacă pe durata celor câteva minute de lectură cititorul a înțeles ce voia eul liric să îi spună, dacă e dispus să aprofundeze textul și să dezlege tainele versurilor atunci respectiva poezie și poate întregul volum are noroc.

Dragă cititorule, citește cu atenție fiecare vers și lasă mintea să creeze drumul spre fericire, drumul spre iubire și împlinire, și toate celelalte vor veni de la sine!

Lectură plăcută!

Prof.ing. Simina Silvia Șcladan

Read Full Post »

ROATA VIETII-NICOLAE TEODORESCU

Roata vieții se-nvîrtește… unii oameni asigură mișcarea normală, unii micșorează viteza, alții măresc viteza, alții se distrează… dar la sfârșit, numai Bunul Dumnezeu știe  cui a fost de un real ajutor această experiență (Lecție de viață) sau cât de încântată de acest joc este umanitatea.

Simina Silvia Șcladan

Read Full Post »

Afară ninge în plină primăvară. Este sâmbătă, la biserică e slujbă de pomenire, deşi ar trebui să plouă…afară ninge… Ninge şi în sufletul meu… ninge peste flori de zarzăr crud:

NINGE PE FLORI DE ZARZAR CRUD

Astăzi am citit aceste gânduri lăsate pe un site literar de un om cu un suflet mare, un scriitor, un poet, un dascăl adevărat:

„Aveam să ne întâlnim privirile în Bucovina, pentru că m-a fericit cu vizita ei! Apoi… o lansare de carte căreia a dorit să-i dea o importanţă atât de mare (mult prea mare, chiar…) premergător, dar mai ales prin prezenţa ei la eveniment, încât a trebuit să mă fâstâcesc!
Dacă în acea zi de 3 octombrie 2009 „Dumnezeu a fost bucovinean”, cum avea să o spună după eveniment poeta însăşi, totul s-a datorat grijii pe care a purtat-o cuvântului de mine lăsat în placheta ce avea să se nască.
Odată ce ai fi întâlnit spiritul şi fiinţa acestei minunate poete, nu aveai cum să le uiţi! Sufletul ei, în preajma ta, călca pe vârfuri! Şi ce suflet…  „. ( http://www.poezii.biz/afiseazapoezie.php?poem=123210)
Cuvintele mi-au răscolit amintirile, ochii mi s-au umplut de lacrimi, nu puteam să-mi limpezesc privirile. Spun mereu că suntem trecători prin viaţă ca firul ierbii, ca floarea de mac…dar mereu Dumnezeu îmi reaminteşte că suntem veşnici şi prin veşnicia sufletului…rămâi OM…

Simina Silvia Sladan Elena Munteanu FLorentin

Dumnezeu să te odihnească în pace, dragă poetă Elena Munteanu!

PLECATĂ-I ÎN LUMINĂ!

Găsesc târziu un zbucium de poveste,
Scris pentr-un om ce astăzi nu mai este…
A fost în Bucovina, lumina-mi aminteşte
Cum gândul de iubire ne preamăreşte…

Plecată-i în lumină, de-acolo ne priveşte,
Ne picură în gânduri iubire de poveste
Lumină din lumină, s-a dus şi nu mai este
Doar o privighetoare de ea ne aminteşte…

Simina Silvia Şcladan

Read Full Post »

SA AI PUTEREA

Să fie primăvară!

Este timp de deşteptare,

Când divinul ne trezeşte,

Este timp să iei aminte

Cum de pomul înfloreşte!?

 

Este clipa de trezire,

Este timp de ascultare,

Este vremea de iubire,

E momentul de-nălţare.

Este timpul nou acum,

Să renaştem din cenuşă,

Să găsim din nou un drum,

Să deschidem altă uşa…

Simina Silvia Şcladan

Read Full Post »

Viața este cel mai frumos dar care ne-a fost dat de divinitate prin intermediul părinților noștri. Puțini dintre noi însă își mai aduc aminte de unde au venit și mulți dintre noi nici nu îndrăznesc să se gândească unde vor pleca după ce vor părăsi trupul în care au viețuit pe acest Pământ. Omul acesta… ALEXANDRU PANGARU …îmi aduce alinare, pace și răspunsuri la multe întrebări nerostite. Ascultând cu inima deschisă simți cum liniștea și pacea coboară în inima ta și poți să te ridici deasupra tuturor energiilor negative care în zilele noastre sunt transmise pe aproape toate canalele TV, la magazine sau la serviciu, pe stradă sau acolo unde chiar mergi să-ți cauți liniștea.

Read Full Post »

Older Posts »