Marea este neasemit de albastră dimineața la poalele Mănăstirii Pantocrator:
Liniștea dimineții îți atinge sufletul.
Și Andrei e încântat de mare și cer:
Schitul Mănăstirii Sfântului Ilie
Schitul Prorocului Ilie se află pe coasta de deasupra Mănăstirii Pantocrator, la o altitudine de 140 de metri.
În 1839, chilia a fost recunoscută drept schit chinovial rusofon de către Patriarhia de Constantinopol. În această perioadă, la schit s-au adăugat un atelier metalurgic, un spital, un atelier fotografic, o mare bibliotecă, o moară cu aburi şi un vas de pescuit de 350 de tone. De asemenea, schitul avea metoace la Odessa şi Constantinopol, dar şi în alte părţi.
La 22 iulie 1881, în largul mării a ancorat iahtul „Ereclik” al Marii Ducese Alexandra Petrovna, care, de pe puntea vasului, urmărea cu binoclul evoluţia lucrărilor. La porunca ei, viceamiralul Dimitri Golombaciov a pus piatra de temelie a bisericii fără prezenţa arhiereului.
În 1992 în schit a fost rânduită o obşte de monahi greci aduși de la Schitul „Buna Vestire” al Mănăstirii Xenofont, ce s-a ocupat de restaurarea schitului. Astăzi, obştea numără 12 părinţi ce se îndeletnicesc cu apicultura şi producerea de ulei de măsline şi tsipouro.
Sub cladirile Schitului Sfantul Ilie, in camerele subterane boltite, care amintesc de vechite catacombe crestine, obstea a hotarat sa stranga tot tezaurul si toata bogatia pe care au mostenit-o de la inaintasi. Aceasta colectie pastreaza unele obiecte deosebit de rare si ciudate.
Colectia de sub schit intrebuinteaza propria ei limba prin care vorbeste despre istoria acestui locas de rugaciune: aici se pastreaza unelte si obiecte folosite de catre calugarii vechi la treburile zilnice, alaturi de ustensilele folosite in administratia schitului, din anul 1757 si pana in 1992, cand actuala obste a luat in grija schitul.
Mănăstirea Stavronikita
Nu mai puţin decât celelalte mănăstiri, şi Stavronikita s-a bucurat de sprijin şi danii din Ţările Române. Primii despre care ştim că au ajutat sunt Vornicul Gavriil Trotuşanu şi soţia sa Sofica; ei au dăruit mănăstirii un epitrahil, în anul 1555. Iar mai târziu, la 3 martie 1597, Ieremia Movilă stabilea un ajutor anual de 4000 de aspri pentru „săracii călugări” de la Stavronikita.
La sfârşitul secolului al XVII-lea, din cheltuiala domnitorului Ţării Româneşti Şerban Cantacuzino (1679-1688) s-a construit apeductul, iar mai târziu domnitorul Ţării Româneşti Grigorie Ghica a dăruit mănăstirii, ca metoc, Mănăstirea Sfinţilor Apostoli din Bucureşti. Prin intermediul acestui metoc din Bucureşti, Mănăstirea Stavronikita a reuşit să se redreseze financiar de multe ori.
Cu toate acestea, Mănăstirea Stavronikita a rămas una dintre cele mai sărace mănăstiri din Athos. Trei incendii consecutive (în 1607, 1741 şi 1879), precum şi stabilirea în Sfântul Munte a mai multor mii de soldaţi turci, începând cu decembrie 1821, au dus la decăderea mănăstirii.
Între anii 1981-1999, noua obşte a iniţiat un amplu proces de restaurare a întregii mănăstiri, sub monitorizarea Centrului pentru Conservarea Patrimoniului Athonit (greacă: Κέντρο Διαφύλαξης Αγιορείτικης Κληρονομιάς, prescurtat Κε.Δ.Α.Κ.).
Astăzi, numărul monahilor din mănăstire, precum și de la chiliile din jur, este de aproximativ 60.
Mănăstirea Iviru (gr.: Ιβήρων) este o mănăstire de pe Muntele Athos.
Se merge pe jos:
Potrivit anumitor tradiții, mânăstirea Iviru a fost ridicată din inițiativa imperială a lui Teophanei, pentru a-și răscumpăra crimele[1] (aceste tradiții o fac vinovată de moartea primului ei soț, împăratul Roman al II-lea, și complicitatea în dacă nu chiar instigarea la asasinarea împăratului Nicefor Focas (al doilea ei soț), plus intenția de a se căsători cu ucigașul acestuia din urmă, anume Ioan Țimiskes), deși istoricii contemporani sunt sceptici în privința vinovăției lui Teofano în moartea lui Roman al II-lea.
Au ajuns apoi la Mănăstirea Filoteum unde Teo este copleșit de călătorie :
Mănăstirea Filoteum este aşezată pe un platou în partea de nord-est a peninsulei Athos, printre pădurile de castani, la jumătate de oră de mers de la Mănăstirea Caracalu. Hramul Mănăstirii este Buna Vestire.
Au primit și portocale la mănăstire. Andrei vrea să o aducă acasă. Sa vedem dacă rezistă.
Mănăstirea Filoteu ‒ adăpost al Icoanei Maicii Domnului „Dulcea sărutare”
Rugăciune la Icoana Maicii Domnului Dulcea Sărutare – Glykofilousa de la Mănăstirea Filotheu
Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Dulcea Sărutare „
O, Dulcea Sărutare a sufletelor noastre, cu roua rugăciunilor Tale curăţeşte inimile noastre şi le fă izvorâtoare de gânduri dumnezeieşti. Cu razele minunilor Tale împodobit-ai mănăstirea în care eşti cinstită, tuturor închinătorilor dăruindu-le din belşug untdelemnul darurilor Tale. Auzi-ne şi pe noi, cei ce de la marginile lumii cu bătăile rugăciunii căutăm să aflăm deschiderea uşii milostivirii Tale.
Ca şi cu o dulce sărutare cu darul Tău veseleşti sufletele întristate şi ridici povara mâhnirilor noastre. Deci, şi acum, Te rugăm să cauţi cu milostivire spre robii Tăi şi să potoleşti valurile păcatelor. Povăţuieşte-ne pe noi pe cărarea ascultării de Fiul Tău şi cu înfrânarea îngrădeşte mişcările sufletului şi trupului nostru.
Deschide-ne nouă uşa îndurărilor dumnezeieşti, căci din pricina păcatelor noastre am depărtat de la noi pe făcătorii de bine. Rugăciunea paraclisierului Ioanichie ai ascultat-o cu blândeţe şi întăritu-l-ai pe dânsul întru nădejde, ca Una Ce purtai neîncetat grijă de mănăstirea Ta şi de mântuirea sufletului său. Deci, ca O Milostivă Maică a creştinilor, ia în mâinile Tale şi viaţa noastră şi ne povăţuieşte pe calea mântuirii.
Stinge focul ispitelor şi nimiceşte cursele celui rău, care caută să ne tragă pe noi în adâncul deznădăjduirii.
Ceea Ce ai primit în braţele Tale pe Cel Necuprins de gând, încinge şi sufletele noastre cu legătura iubirii de oameni şi ne arată vrednici lucrători de fapte bune.
Deschide hambarele darurilor Tale şi ne hrăneşte pe noi din destul, ca să-Ţi aducem pâinea laudelor dumnezeieşti din cuptorul inimii.
Pe noi, cei împovăraţi cu multe răutăţi, ne cheamă la limanul pocăinţei şi cu ploaia rugăciunii Tale stinge focul gheenei cel gătit pentru păcatele noastre. Fii nouă Sprijinitoare în necazuri, căci la Tine alergăm ca la un liman binecuvântat, cerând iertare greşelilor noastre şi mare milă.
Manastirea Caracalu – scurt istoric
Manastirea Caracalu, cea de a unsprezecea manastire din Sfantul Munte Athos, este inchinata Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Situata intre Manastirile Iviron si Marea Lavra, spre deosebire de majoritatea celorlalte manastiri, ea nu se afla la tarmul marii, ci inspre interiorul peninsulei si destul de sus.
Originea numelui acestei manastiri este destul de controversata. Unii autori sustin ca numele i s-ar trage de la ctitorul sau initial, imparatul roman Antoninu Caracal (211-217), insa aceasta ipoteza nu este sustinuta documentar. O alta ipoteza sugereaza ca numele este de origine turca, insemnand „turnul negru” (in turceste kara – koule), insa ea nu se sustine intrucat numele manastirii se regaseste ca atare mult anterior stapanirii turcesti.
Prima atestare documentara a acesteia dateaza din secolul al XI-lea – anul 1018. Aceasta a determinat pe unii dintre istorici sa propuna varianta prin care manastirea si-ar fi luat numele de la un presupus calugar Karakalas – nume larg raspandit in epoca – care ar fi fost fondatorul manastirii si ar fi trait in acea perioada.
Manastirea Caracalu – ctitorie a domnitorului moldovean Petru Rares, dar și a domnitorului Alexandru Lăpușneanu.
Manastirea, locuita de peste 100 de calugari in vremurile ei de glorie, astazi, este locuita de o obste ce numara un sobor de 64 de monahi de neam grec.
In incinta manastirii se afla cinci paraclise si alte doua in afara. Tezaurul adaposteste frumose icoane vechi, sfinte vase liturgice, vesminte din fir si un epitaf din fir de aur pe matase visinie din secolul al XVIII-lea, donat din Moldova.
Biserica Manastirii Caracalu adaposteste cateva odoare de mare pret: o particica din Sfanta Cruce, icoana facatoare de minuni a Sfintilor Apostoli Petrusi Pavel, capul Sfantului Apostol Bartolomeu, degetul cel mic de la mana dreapta a Sfantului Ioan Botezatorul, capul Sfantului Policarp, episcopul Smirnei.
Alte sfinte moaste mai sunt si mana stanga a Sfintei Mucenite Marina, particele din moastele Sfintilor Mucenici arsi in Nicomidia, de la Sfantul Mercurie si Sfantul Ioan cel Milostiv, de la Sfantul Haralambie si Sfantul Averchie, Sfantul Orest si Sfantul Mucenic Ghedeon.
In Biserica se afla si o icoana facatoare de minuni pictata de un necunoscut zugrav in jurul anului 1540. In anul 1700 un incendiu a distrus toata manastirea cu exceptia icoanei – i-a fost ars doar spatele, fata ramanandu-i intacta.
Marea Lavra a Athosului
Manastirea Marea Lavra este cea dintai asezare chinoviala din Athos si prima din eparhia Sfantului Munte. Aceasta manastire athonita a fost intemeiata pe la anul 963 prin osardia pustnicului Atanasie din Trapezunda, si cu ajutoare banesti date de catre imparatii Bizantini, Nichifor Focas (963-959) si Ioan Tzimisca (Ioannis Tzimikes: 969-973). Ea este asezata la capatul peninsulei, aproape de tarm. Manastirea avea pe vremuri ca la 200 de calugari greci.
In biserica se pastreaza cateva particele din Sfanta Cruce si multe sfinte moaste. Printre odoarele de mare pret, se numara si urmatoarele: Capul Sfantului Vasile Cel Mare, Capul Sfantului Ioan Cucuzel, Capul Sfantului Mihail al Sinoadelor, o bucatica din capul Sfantului Ioan Botezatorul, mana Sfantului Apostol Andrei si mana stanga a Sfantului Ioan Gura de Aur.
In tezaurul Manastirii Lavra se pastreaza lucruri de mare pret: mitra si sacosul care au apartinut imparatului Nichifor Focas (963-969), ferecaturi, vesmite si alte odoare. In aceasta Manastire se afla catre 2.050 de manuscrise, dintre care 650 pergamente, mai multe din ele sunt in legatura cu Tara romaneasca. Biblioteca manastirii mai detine 165 de codici vechi si mai mult de 30.000 de carti tiparite, fiind cea mai importanta biblioteca atonita. Biblioteca este cea mai bogata din Sfantul Munte.
In aceasta manastire a trait cel mai cunoscut imnograf si compozitor bizantin, Ioan Cucuzel. Sfantul Ioan Cucuzel, numit si „cel cu glas ingeresc”, a trait in manastirea athonita Marea Lavra, intre anii 1280-1360, in vremea imparatului Alexie Comneanul. Sfantul s-a nascut in localitatea Dirrachia – Dirahion, in Bulgaria. Orfan de tata, mama lui l-a dat la scoala, spre a invata stiinta sfintelor carti. Inscris la scoala imperiala de cantareti bisericesti din Constantinopol, tanarul psalt va deveni cel mai bun din generatia lui. In cele din urma, el va ajunge in Sfantul Munte Athos.
Icoana „Cucuzelita”. Se spune despre aceasta ca Sfantul Ioan Cucuzel a adormit la o priveghere iar Maica Domnului i-a spus din icoana: „Canta-mi, Ioane, si ma lauda, ca si eu nu te voi lasa!”
Icoana „Econoama”. Sfantul Athanasie fiind ingrijorat din pricina banilor care nu ajungeau, Maica Domnului i-a grait: „Nu te intrista, Athanasie, de acum eu voi fi economul acestei manastiri”, si de atunci pana in zilele noastre manastirea nu are econom.
Icoana „Portarita”. Un turc a tras in icoana cu pistolul si al treilea glonte s-a intors si l-a lovit pe el. Minunea a facut din aceasta icoana pazitoarea manastirii.
Este manastirea tutelara peste tot Muntele si are jurisdictie asupra tuturor schiturilor si sihastriilor din jurul varfului Athos, inclusiv asupra Schitului romanesc Prodromul.
Au în optat la Mănăstirea Lacul.
Mâncarea de acolo este cu adevărat bună. Simți că este făcută de români …
S-a dormit bine, doar 5 persoane în cameră și baie proprie.
Dimineața micul dejun a fost pe gustul copiilor dar și al adulților.
Doamne ajută!
Read Full Post »
Relaxare's Weblog 