Am visat că abia terminasem facultatea și mă străduiam să-l conving și pe soțul meu să facă încă un an de master cu mine. El îmi spunea că mai bine se angajează la firma tatălui meu cu 2300 euro/lună și așa se plimbă prin toată Europa. Mie mi s-a părut o idee bună și abia așteptam să merg și eu cu el să descopăr lumea în care trăim. Eram atât de fericiți că avem toată viața înainte și atâtea lucruri noi de făcut. Părea atât de real acest vis încât mi-am spus că e prea frumos ca să fie adevărat. Am început să caut să descopăr adevărul și visul a dispărut.
M-am trezit și când am realizat că ne apropiem de 50 de ani amândoi parcă mi s-au înmuiat „aripile” și elanul tinereții l-am pierdut.
De ce nu mai am entuziasmul tinereții?
Am mai multă experiență de viață și suficiente lucruri materiale ca să am încredere în viitor…Dar n-am curajul tinerilor de a înfrunta timpul. ..
Azi am primit acest răspuns scris de:
🌸
Ieromonah Hrisostom Filipescu
„Rana este locul pe unde intră lumina în tine.
Unde este curajul ?
Lumina din ochi ?
Oamenii triști paralizează viața.
Copiii caută lumina în ochii adulților.
Și aceștia sunt stinși …
Părinții pierd inima propriului copil și astfel
mor câte puțin de nerecunoștința acestora.
De-a lungul vremii, tristețea își schimbă forma și devine o haină pe care mulți o îmbrăcăm și adeseori nu ne încape.
Nu mai e a noastră.
Purtăm haina tristeții părinților, bunicilor, șefilor, colegilor, sistemelor.
Se fabrică multe arme pentru a produce tristețe. Gloanțele vorbelor, sârma ghimpată a tăcerii, setea pentru putere.
Hipnoza unora de a avea dreptate și nu de a fi fericiți.
Iar dacă oamenii nu se schimbă în inimile lor, mâine se vor fabrica arme noi.
Critica, frica și rușinea nu schimbă niciodată pe nimeni.
Oamenii au nevoie de dragoste …
Nu devenim mai mari dacă îi facem pe ceilalți mai mici.
Trupul nu trebuie să devină o mașină de mâncat, de muncit, de dormit.
Trupul este o mașină a iubirii.
Degeaba murim cu burta plină, dar cu inima goală.
În jurul nostru există atâția copaci, păsări, flori, pajiști, atâtea minuni care nu așteaptă decât să vindece un om de tristețea lui.
Pentru ce ești trist acum va mai conta peste zece ani ?
Suflet drag, nu te mai pierde în ieri sau în mâine ! Bucură-te de Astăzi și tot ce îți aduce această binecuvântată clipă.
În fiecare zi începem din nou viața și în fiecare seară transmitem pagina scrisă Tatălui Ceresc.
Îndrăzniți să rămâneți copii și veți vedea că orice muncă va deveni un joc, un prilej de cunoaștere, de împrietenire, de iubire, de dăruire.”
Aceste cuvinte mi-au pansat rănile sufletului.
Sufletele drag, fi fericit ca în copilărie și bucură-te de tot ce viața îți dăruiește zi de zi!
Cu stimă,
Simina Silvia Șcladan
Read Full Post »
Relaxare's Weblog 