Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for August 2010

Iniţiativa unor poeţi din diferite generaţii, coordonaţi de Simina-Silvia Şcladan, de a uni versurile în antologii pe o temă foarte generoasă, privind viaţa şi miracolul ei, este de apreciat.
În colecţia ”Din tainele vieţii “ a editurii “Lidana “, din Suceava, a apărut până în prezent: “Spiralele vieţii “, “Drumurile vieţii “, “Mirajele vieţii “ şi “Izvoarele vieţii “, volume care cuprind poeţi ce au abordat tema vieţii, privită şi trăită din diferite unghiuri de vibraţie ale eului.
Ultimul volum apărut în această colecţie , intitulat, simptomatic, “Speranţele vieţii “ se deschide cu un preambul semnat de autori, din care se desprinde esenţa scopului acestui demers, unde se recunoaşte că poeziile din această antologie sunt “adevărate lumini ce se aprind puternic deschizând calea spre fericire, fiind o prezenţă vie care îndeamnă publicul iubitor de poezie să le aibă pe noptieră sau în biblioteca personală“ .
Antologia aceasta, iniţiată de poetul Mihai Leonte, reuneşte 20 de poeţi de vârste diferite, din ţară şi străinătate, din care şase sunt membrii Ligii Scriitorilor Români. Aceştia sunt:Ariene Bertin, Aristiţa Buciu Stoian, Floarea Cărbune, Dănuţ Deşliu, Mihai Leonte şi Raveca Vlaşin.
Spaţiu tipografic oferit fiecărui poet cuprinde la început fişa de autor, în ordine alfabetică, din care aflăm activitatea literară şi de creaţie a acestora, după care urmează grupajul inflorescent –poetic.
Cartea mai cuprinde reproduceri după câteva desene, având principala caracteristică simbolistica, semnate de Niculina Vizireanu, o poetă a metaforei graficii, însoţite de aprecieri critice de Mihai Leonte şi Simina-Silvia Şcladan care semnează şi “Postfaţa “, scrisă în spirit colegial şi-n stil colocvial.
Volumul cuprinzând 359 de pagini se deschide cu un grupaj de versuri, destul de consistent, semnat de Arienne Bertin (Georgeta Olteanu). Poeziile sunt scrise, în general, în stil clasic , unde gingăşia pusă într-un ingenios scenariu liric aduce o prospeţime confesiunii:”Cafeaua aromată mă răsfaţă/ În fiecare dimineaţă /este cafeaua descântată mereu “( Cafeaua descântată). Dacă la Arienne Bertin confesiunea joacă un rol principal, la Aristiţa Buciu Stoian locul acesteia este luat de constatare ca mijloc de a re-creea tabloul ce a frisonat eul:”Suflu cald al colinelor sihastre/ Încălzeşte aripile noastre “.( Suflu cald).În timp ce la Floarea Cărbune poezia este iubire pentru tot ce ne înconjoară, sugerând experienţe complet consumate, iar unele refulate în imaginar. Dănuţ Deşliu este un visător blajin, de o gravitate trăită şi ceremonioasă. Poezia sa este presărată cu broderii lirice pe teme diverse sustrase din cotidianul vieţii, pe când Mihai Leonte, poet cu experienţă, are în poeziile sale o percepţie acută a interiorităţii şi o proiectare metodică a trăirilor în discursul sentenţios, net şi persuasiv.
Autoare a şase volume de versuri, Raveca Vlaşin este surpriza acestei antologii. O poetă cu toate antenele întinse spre receptivitatea şi sensibilitatea eului. În tensiunea dintre concept şi imagine, poezia acesteia dezvăluie, în fapt, o tensiune mai adâncă, între spirit şi trup. Raveca Vlaşin este de o sensibiliate maladivă.Visceralul resimte cerebralitatea, uneori, ca presiune a vibraţiilor interioare:”Te alint ades cu vorba/ Şi cu doina te dezmierd./ Şi mă zbat tânjind prin vreme/ Rădăcina să nu-mi pierd.“( Eu ca fiu ).Poeta ştie să acordeze inteligent poezia la sunetul culorii, pentru că vioara poeziei sale rezonează cu sufletul culorilor vieţii.
O poezie de extracţie melancolică cu o înverşunare a meditaţiei scrie Gheorghe Voicu în care descoperim rădăcinile arhetipale ale iubirii ancestrale:” Aşa ne-a ars iubirea, o rană mi-a deschis/ Adâncă e ca marea sau chiar cât un abis “( Arsura flacării albastre ).Poeziile sunt scrise în dulcele stil clasic, poetul fiind sedus de himera clasicităţii.
George Penea venind din câmpiile întinse unde vipia solară arde până şi umbra este predispus a preţui clipa, probabil că faptul acesta a influienţat şi stilul poeziilor sale caracterizate prin versuri scurte, asemeni unui clic al aparatului de fotografiat care surprinde momentul:”…pe vale,/ lângă baltă/privesc cişmeaua/şi o fată “( Mai jos).
Simina Silvia Şcladan scrie poezie în stil clasic, precum mjoritatea poeţilor antologaţi, jubilând în faţa candorii şi a freamătului sufletului.O melancolie vioaie este punctul cel mai de sus al atitudinii lirice, mai ales atunci când evoca satul natal.
Poeţii Silvia Simona Bodea, Valeriu Cercel, Constantin Emanuel Ciulpan, Mircea Gheorghe Coraniuc, Bombonica Curelciuc, Costel Macovei, Crăiţa Moroieni, Ionuţ Pintilie, Valeria Tamaş, Ioana Voicilă Dobre , semnează poezii încărcate de cutremurări delicate şi de gesturi premonitorii cu imagini expresioniste încărcate de visceralităţi convulsive ori agonice şi metafore sugerând spaţiul în care poeţii trăiesc.
Volumul este o reuşită, fiind un seismograf ce înregistrează starea poeziei de astăzi.
Al.Florin ŢENE

Read Full Post »

1. O sa primeşti un corp. S-ar putea să-ţi placă, s-ar putea să-l urăşti, dar e al tău şi va trebui să-l păstrezi până la sfârşit.
2. Vei învăţa multe lucruri. Eşti înscris cu normă întreagă, la o şcoală informală numită “viaţă”.
3. Aici nu sunt greşeli, doar lecţii. Creşterea e un proces de încercări, erori şi experimente. Experimentele eşuate fac şi ele parte din acest proces, la fel ca şi cele care în cele din urmă dau rezultate.
4. Lecţiile se repetă până le vei învăţa. O lecţie îţi va fi prezentată în diverse feluri, până când o vei fi învăţat. Când ai învăţat-o, poţi trece la lecţia următoare.
5. Lecţiile nu se termină niciodată. Nu există nici o parte a vieţii care să nu conţină lecţiile sale. Atâta timp cât eşti viu, vor mai fi lecţii de învăţat.
6. Nu există loc mai bun decât “aici”. Atunci când “acolo” devine “aici”, vei obţine alt “acolo” care îţi va părea din nou mai bun decât “aici”.
7. Ceilalţi oameni sunt o oglindă a ta. Nu poţi aprecia sau dezaproba ceva la o persoană, decât dacă e ceva ce îţi place sau urăşti la tine însuţi.
8. Ce vei reuşi să faci cu viaţa ta depinde doar de tine. Tu ai şi uneltele şi resursele de care ai nevoie. Tu hotarăşti ce vei face cu ele. Alegerea îţi aparţine.
9. Răspunsurile tale se află chiar în tine. Răspunsurile vieţii se află în tine. Tot ce trebuie să faci este să priveşti, să asculţi şi să crezi.
10. Vei uita toate acestea la naştere. Ţi le poţi aminti dacă vrei, dezlegând spirala dublă a cunoaşterii interioare.
(Cherie Carter Scott)

Read Full Post »

Codul de etica al amerindienilor

1. Trezeste-te impreuna cu Soarele si fa-ti rugaciunea. Roaga-te singur. Roaga-te des. Marele Spirit te va asculta, trebuie doar sa-i vorbesti.

2. Fii tolerant cu cei care s-au pierdut pe cale. Ignoranta, Inselatoria, Mania, Invidia/Gelozia si Lacomia, acestea izvorasc din instrainarea de Suflet. Roaga-te pentru acesti oameni, ca si ei sa-si gaseasca indrumare.

3. Cauta-te pe tine, prin tine. Nu lasa ca altii sa-ti impuna pe ce cale sa mergi. Este calea ta, si tu mergi pe ea. Altii pot sa mearga eventual alaturi de tine, insa nimeni altcineva nu poate sa traiasca viata ta.

4. Poarta-te cu oaspetii care iti intra in casa cu multa consideratie. Serveste-le mancarea cea mai buna, da-le patul cel mai bun si onoreaza-i cu bunavointa si respect.

5. Nu fura ceea ce nu este al tau, nici de la alta persoana, nici de la o comunitate, nici din natura. Daca nu ti-a fost oferit sau daca nu ai muncit pentru el, atunci nu-ti apartine.

6. Respecta toate lucrurile care se afla pe acest pamant – toti oamenii, fiintele, toate plantele.

7. Onoreaza gandurile, dorintele si cuvintele oamenilor cu care intri in contact. Niciodata sa nu intrerupi pe altul care vorbeste, nici sa nu razi de el si nici sa nu ii copiezi comportamentul in batjocura. Permite fiecarui om dreptul la exprimare personala.

8. Nu vorbi niciodata de rau pe altii. Energia rautatii pe care o emiti catre Univers va veni inapoi catre tine multiplicata.

9. Toati oamenii fac greseli. Si toate greselile pot fi iertate.

10. Gandurile rele produc imbolnavirea mintii, a trupului si a spiritului. Practica Optimismul.

11. Natura nu este aici Pentru noi, ci este Parte din noi. Toti facem parte din Familia Planetara.

12. Copiii sunt semintele viitorului nostru. Planteaza iubirea in inimile lor, si uda aceasta iubire cu intelepciunea si lectiile vietii. Copiii au nevoie de spatiu ca sa creasca, asigura-le acest spatiu.

13. Evita sa ranesti inimile altora, fii constient ca ranind pe altul, otrava durerii se va intoarce inapoi la tine.

14. Fii cinstit intotdeauna. Corectitudinea este un test de Vointa in acest Univers.

15. Pastreaza-te echilibrat; sinele tau mental, sinele tau spiritual, sinele tau emotional, sinele tau fizic, incearca sa le pastrezi puternice, pure si sanatoase. Activitatea fizica da forta mintii. Bogatia spirituala vindeca problemele emotionale.

16. Ia decizii constiente legate de cine intentionezi sa fii si cum intentionezi sa reactionezi. Asuma-ti responsabilitatea pentru propriile actiuni.

17. Respecta spatiul personal al celorlalti. Nu te atinge de proprietatea altora, in special de obiectele de cult religios. Asa ceva este un lucru interzis.

18. Fii cinstit intai cu tine insuti. Nu poti sa ingrijesti sau sa ajuti pe altul, daca intai nu te ingrijesti si ajuti pe tine insuti.

19. Respecta alte credinte religioase. Nu-ti forta credinta ta asupra altora.

20. Imparte din ceea ce ai. Participa la lucrul de Caritate.

Read Full Post »

Biblioteca Bucovinei “I. G. Sbiera” găzduieşte joi, 19 AUGUST 2010, la ora 14:00, lansarea cărţii „ACASĂ” a scriitoarei sucevence Luminiţa Aldea.
Cuvintele sunt cele mai preţioase daruri ale omului. Cu ele putem alina o durere, putem încuraja un suflet, putem deschide drumuri noi în viitor, cuvintele noastre pot vindeca şi aduce fericirea atunci când sunt folosite cu înţelepciune.
Mă bucur să descopăr oameni care ştiu să şlefuiască cu delicateţe în cuvintele vieţii şi vă admir sincer pentru modul inedit de a capta atenţia cititorului şi de a sensibiliza totodată societatea. Volumul „Acasă” descrie cu fidelitatea trăirile copiilor fără părinţi, copii aflaţi în grija statului, copii pe care numai Bunul Dumnezeu îi poate ajuta să răzbată în viaţă!
Mărturisesc că am citit pe nerăsuflate pasaje întregi din volumul „Acasă”. Este un roman captivant care ne descoperă o lume a copiilor fără părinţi, o lume pe care noi cei care am trăit în familii bine închegate nu avem cum să o descoperim decât prin oamenii care au trăit în casele de copii şi care reuşesc să ne descrie trăirile lor.
 
Dar în această carte găsim şi descrieri ale vieţii satelor din Bucovina, găsim poveştile românilor, găsim români adevăraţi care ştiu să transmită mai departe obiceiurile şi tradiţiile neamului românesc.
Volumul „Acasă” este ca un far din care pornesc cărări de lumină spre sufletele copiilor şi a părinţilor, o călătorie inedită prin orfelinate, case de români, prin şcoli, fabrici, sate şi oraşe dar şi prin  poteci de munte pe care românii ştiu să supravieţuiască şi să trăiască ca adevăraţi urmaşi ai acestui neam frumos de daci şi de romani. Autoarea are puterea să pătrundă în sufletele personajelor şi să le conducă cu delicateţe pe cărarea vieţii fiecăruia, cărări presărate cu întâmplări şi trăiri care se apropie de poveştile româneşti în care binele se luptă cu răul, pentru ca  binele să poată învinge în final. 
În romanul „Acasă” cuvintele devin adevărate perle de înţelepciune şlefuite de trăirile personajelor. Această carte poate capta atenţia orişicui adolescent dar şi atenţia oamenilor maturi.
„Acasă”este cartea care pot să o recomand cu căldură tuturor românilor care ştiu să preţuiască omul şi sufletul frumos de român.
 
Cu deosebită consideraţie,
 
Simina Silvia Şcladan

Read Full Post »

În această zi toridă de vară, am găsit câteva picături de rouă adunate cu drag de Rossalinda:

Mi-e viaţa o continuă căutare,

Prin lan de grău, prin vis, prin flori

Prin cerul înstelat ce nasc fuioare,

De necuprins mister şi de comori.

Mi-s ochii două picături de rouă

Sunt lacrimile cerului pe floare

Uimită o lume se uită cum plouă

Cu stropi de lumină şi răcoare.

…………………………………………….

Picături de rouă şi iubire

Aripă de vis şi nemurire.

Simina Silvia Şcladan

Read Full Post »

Dumitru Constantin Dulcan ne explica concret cum putem fi fericiti si implicit sanatosi:

Read Full Post »

In fiecare an, pe 6 august, crestinii ortodocsi sarbatoresc Schimbarea la fata a Mintuitorului. De acest moment sint legate, de veacuri, si o serie de credinte si obiceiuri populare.
Se crede astfel ca din acest moment intreaga natura capata amprenta toamnei: culorile florilor palesc, apa din izvoare si fintini devine mai rece, fructele incep sa se coaca, iar cerul diminetilor are o culoare mai puternica. Agricultorii cred ca, dupa 6 august, este posibila oricind caderea brumei, dar rareori se intimpla asa, in schimb isi mai face aparitia grindina. Tot din 6 august sint estimate roadele livezilor, din convingerea ca de atunci inainte fructele nu se mai „aleg”, adica nu mai cad singure si vor ajunge sa se coaca. In preajma acestei sarbatori, stupii care au fost transportati in pastorala sint pregatiti sa fie adusi acasa, din aceeasi credinta ca florile „palesc” si nu mai au in ele dulceata, iar apicultorii folosesc acest prilej pentru a evalua productia de miere.
 Detinatorii de finete considera ca acum este momentul cositului otavei, pentru ca inainte de 6 august se crede ca ar avea un gust dulceag si se obtine mai putina, in schimb, cosita imediat dupa aceasta data, se spune ca este sarata si consistenta ca si finul din prima recolta.
Femeile pastreaza si ele, mai ales in mediul rural, diferite credinte si obiceiuri. De pilda, nu mai lasa noaptea ferestrele deschise, nu atit de teama frigului care se instaleaza spre toamna, ci din credinta ca, in miez de noapte, duhurile rele se trag, de frig, in case si ca membrii familiei atinsi de ele ramin o vreme cu membrele intepenite sau strimbe, de parca i-ar fi tras curentul. Tot printre femei este raspindita credinta ca durerile de cap ivite in aceasta zi persista tot anul sau ca, daca se spala in zorii zilei cu roua din gradina, luata de pe florile abia imbobocite, chiar si batrinele cu chipul zbircit pot redeveni frumoase sau macar vor fi privite cu mai multa placere de omul iubit. Tinerele necasatorite evita sa se priveasca in oglinda in seara premergatoare sarbatorii, de teama ca vreun duh necurat ascuns acolo sa nu le fure frumusetea, lasindu-le strimbe si pocite. In schimb, daca au o fintina noua, din care nu s-a baut inca apa, se grabesc sa priveasca in ea in miez de noapte, dupa o zi intreaga de post, la lumina unei luminari, in speranta ca apa se va tulbura usor si va lasa sa se intrevada chipul ursitului. Metoda este folosita si de vaduvele tinere, dar femeile virstnice spun ca „vedenia” apare numai daca au fost credincioase defunctului si nici macar in vis nu au pacatuit.
Aceeasi data este si reperul unor prognoze meteo populare pe termen scurt. Se crede ca, daca vremea se schimba brusc in aceasta zi, aspectul sau nou se va mentine acelasi pina la 15 august, cind se serbeaza Adormirea Maicii Domnului, numita popular Sfinta Maria Mare.

Read Full Post »

Older Posts »