Incursiune în viitor

De mult timp am adunat multe gânduri care le-am avut și vroiam sa scriu o carte dar nu știu ce titlu sa-i dau:” Incursiune în viitor”, Amintiri din lumi paralele”, „Adevărul e dincolo de noi”…

Azi m-am decis sa le scriu aici…nu cred ca mai ajung sa scot o carte.

STIL DE VIAȚĂ ÎN VIITOR
Eu spun acum și cred că e din viitor, dar poate există așa ceva realizat chiar acum. Este deja implementat acest stil de viata pe TERRA?

„…în viitor…peste câțiva zeci de ani…
vor deveni la moda…în scurt timp…căsătoriile virtuale fără ca partenerii sa se vadă în realitate …vor fi căsătoriți și considerați soț și soție de la distanta 🙋💕🌍🌿👪. ..😁Copiii se vor face prin fertilizare în vitro și adusi la viață de mame purtătoare sau creați, crescuți si scoși direct din incubatoare…
Familiile vor deveni virtuale!
Vor dispărea afectivitatea și emoțiile personale…vom fi mici roboti dezumanizati…egoiști … care își vor îndeplini sarcinile programate!”

Pana atunci însă să aflăm cum a fost în trecut, cum este și cum o sa trecem și prin aceste etape:

Simina Silvia Șcladan

Read Full Post »

GRAIUL NOSTRU ROMÂNESC – POEZII DE SIMINA SILVIA ȘCLADAN

În această vară am avut marea bucurie și onoare să public un nou grupaj de poezii în volumul colectiv ”GLASUL NOSTRU ROMÂNESC”.

ENERGIA CUVINTELOR

Ia seama, copile, la roiul de cuvinte
Ce rătăcesc la întâmplare prin aer sau prin minte,
Cuvintele sunt creatoare, sunt energie pură,
Sunt pline de iubire sau uneori mustesc de ură.

 

Cuvântul rostit e energie valoroasă,
Cuvintele ne fac viața mai frumoasă,

Lumina din ele ne aduce bucurie
Cuvintele transmit iubire, pace, armonie….

 

Prin darul vorbirii putem trăi armonios,

Să dăruim iubire,  să conviețuim frumos,
A vorbi e o mare realizare, e  artă în mișcare,
Cuvântul tău e viu, creează viitorul, el nu moare…

 

CUVINTELE SUFLETULUI

Cuvintele noastre sunt scrise în stele,

Universul din noi se ţese printre ele.

Gândurile noastre sunt energii divine

Ce îşi croiesc cărări, din mine înspre tine.

 

Cuvintele sufletului meu sunt raze de lumină,

Se scriu pe coama timpului ce mâine o să vină.

Cuvintele mele sunt ascunziş de soare,

Sunt ghiocei ascunşi sub tainică ninsoare.

 

Cuvintele tale sunt oaspeţi de mult aşteptaţi

Pe aripa gândului, prin codrii neumblaţi,

De se opresc o clipă, un suflet să-nţeleagă,

Vor dăinui prin timp o veşnicie-ntreagă.

 

Popasul tău … în drumul meu,
Popas printre stele pline de mistere,
E-un loc de cuget trimis de Dumnezeu
Să-mi lumineze clipe efemere…

 

CU DUMNEZEU ÎN GÂND

 

Ne fură străinii cu tot cu pământ,

Cu iarbă, cu flori, cu codri și cânt,

Ne fură legal căci ”cei mari” îi lasă,

De bietul român lor azi nu le pasă.

 

Dor de Eminescu este peste glie,

Dor de suflet blând, plin de omenie,

Dor de limbă sfântă, dor de poezie,

Dor de tot ce-i bun în astă Românie.

 

Poezia aduce-n inimi bucurie,

Pentru suflet blând nu e sudalmă,

Versul e un drum spre armonie,

Răului din lume-i dă o palmă.

 

Speranța-n mai bine renaște mereu,

Poporu-i puternic  și-nvinge la greu,

Avem minți senine, inimi luminate,

Cu Dumnezeu în gând le facem pe toate!

 

ECOU DIN ROMÂNIA

Munţi păduroşi avem, coline mătăsoase,

Albastre ape, câmpii solare şi mănoase,

Avem şi oameni vrednici, valoroși,
Bătrâni sfătoşi, şi-avem  copii frumoși.

Avem o limbă curată, frumoasă, românească,

S-a răspândit în lume, a început să crească,

Oriunde azi în lume de vei merge

Ai șansa c-un român de-a te-nțelege.

Încă  mai știm sensul cuvintelor destin,
Valoare, credință, chintesență, creștin,
Trăim românește sub un cer senin,

Pe plai de balade şi doine trăim şi murim.

Suntem un popor muncit, greu încercat de soartă,

Ne-am răsfirat prin lume bătând din poarta-n poartă,

Un loc de muncă căutând, un trai mai bun, mai roditor

Dar n-am uitat de unde am plecat și de cuvântul ”dor”.

 

BOLNAVII CARE NE CONDUC

(Cuvinte cenzurate)

Avem o țară mică, frumoasă și bogată,

Avem o limbă veche din moși strămoși păstrată,

Suntem popor creștin născut din oameni mari,

Mereu ne-am apărat glia ca niște bravi stejari.

Trăim aceleași vremuri tulburi azi cu toți,
Părem o lume bolnavă stresată de netoți,
Suntem noi de vină, sunt cei ce ne conduc?
Doamne, ce fac ei azi, unde (ne)se duc?

În țară se vorbește o limbă amestecată,

Se scrie tot mai greu română adevărată,

Ne pierdem în cuvinte de lemn sau importate,

De nu-nțelege omul din text nici jumătate…

La umbra cărui gând ne mai găsim răbdare?
În lumina cărui cer găsim azi alinare?
Ce ne lipsește nouă de nu putem răzbi?
Să ne găsim tăria mai mult de a iubi?

SE ZBAT ÎNGERII CUVINTELOR

Ne rătăcim cu toții prin stresul din cuvinte,
Și mai sperăm din cer o clipă de-alinare,
Au mai rămas bătrânii spre aducerea-aminte
Că Dumnezeu e-n noi, e viu în fiecare.

Ne doare disperarea din ochii de copil,
Ce-și pierde inocența de îngeraş divin,
Noi știm că viitorul îl va dori umil
Și cerul lui nicicând nu va mai fi senin.

Se pregătesc războaie de minți înverșunate,
Ni se impune o viață cu otrava în bucate,
Avem cuvinte multe dar n-avem sănătate,
Și oameni-s pribegi, visând la libertate.

Cuvântul azi e-o rană plină de durere,
Cei sadici ne conduc spre disperare,
Chiar îngeri-s închiși în negre sfere,
Nimic nu e lăsat la întâmplare…

PLOAIA DE FLORI ROMÂNEȘTI

 

O, scumpă Românie cu plai înverzit,

Tărâmul tău bogat de toți este râvnit,

Popor străvechi din țară minunată,

Ca să trăieşti  aici, renunți la lumea toată.

 

Natura ta-i mereu în strai de sărbătoare,

Cireșii, merii și vișini-s în rod sau floare,

Astăzi cuvântul ce zidește românește a-ncolțit

Și sufletu-n românul drept din nou a înflorit.

 

Petale de cuvinte românești se-aud din nou,

Se răspândesc în lume, trăiesc, devin ecou,

Tradiții și-obiceiuri bune, creștine, românești,

Renasc din propria cenușă şi-apoi se răspândesc.

 

Eu cresc printre muguri, şi flori şi poveşti,

 Plouă  suav cu flori româneşti, dumnezeieşti,

Cuvinte – nemuritoare petale  mamei  ofer,

Şi gându-mi pios se- avântă spre azuriul cer.

 

 

RENASC LUMINĂ PRIN CUVÂNT

 

Renasc lumina vieţii prin cuvânt,

Prin vorbe scrise ca un legământ,

Născute din potirul de cuvinte

Create spre aducerea aminte.

 

Le scriu sămânţă-n suflet pe vecie,

Ca o incursiune în timpul ce-o să vie,

Poeme las… poteci croite-n neuitare,

Ascunse-n iarba verde sau în floare.

 

Şi peste timp, din iarbă şi din floare,

Vor creşte versuri noi, nemuritoare,

Vor fi rostite-n joacă prin cântec de copii,

Prin iarbă alergând zburdalnici şi zglobii.

 

Şi când voi fi doar o lumină călătoare,

Prin mii de stele pe cer rătăcitoare,

Voi transmuta lumina din cuvinte,

Copilului născut spre – aducerea aminte.

Simina Silvia Șcladan

Read Full Post »

GRAIUL NOSTRU ROMÂNESC

”Graiul nostru românesc”este  un nou volum de poezii dedicate limbii române, un volum care pentru mine personal este ”Glasul nostru românesc ” care s-a auzit, se aude și se va auzi mereu în toate colțurile planetei Pământ atâta timp cât artiștii și scriitorii acestu neam își vor reuni forțele și creațiile pentru a păstra și a duce mai departe limba noastră și tot ce aparține poporului român.

PREFAȚĂ

Apariţia volumului antologic” Graiul nostru românesc” este un eveniment spiritual emoţionant, un port-drapel purtător de lumină, o declaraţie de dragoste statornică, admirativă faţă de frumoasa noastră limbă română. Autori mai mult sau mai puţin cunoscuţi, făuritori de cuvinte, îşi  confesează trăirile prin versuri armonioase, pline de sinceritate, frumuseţe şi expresivitate.

În limba românească o întreagă națiune se  poate privi  pe sine însăși ca într-o lungă galerie de imagini din generație în generație, unele ceva mai estompate de vechime sau de împrejurări, dar în care totuși ea își recunoaște pe deplin individualitatea: cum a fost din leagăn, cum a crescut, cum a mers înainte și iarăși înainte, cum a ajuns acolo unde este astăzi.

Prin scrisul românesc avem șansa să-l cunoaștem pe adevăratul român așa cum este el,  cu toate ale lui, așa cum l-a plăsmuit o dezvoltare treptată de douăzeci de veacuri, așa cum s-a format el prin interferenţa atâtor  înrâuriri etnice, topice, politice și culturale.

Grație scriitorilor români de pretutindeni, avem șansa de a transmite peste timp cele mai importante din acele imagini de demult care astăzi  căpătă un colorit de viață, pentru că astăzi, în epoca audio-vizualului, cuvintele se pot transmite la mii de kilometri distanţă,  pentru că astăzi scriitorul român poate să  vorbească, fiecare cu timbrul  și amprenta sa unică despre noi, despre puterea cuvintelor românești, despre puterea unui neam care nu va renunța niciodată la comoara lui cea mai de preț: Limba românească.

Avem o limbă frumoasă, dulce şi melodioasă, avem o limbă expresivă şi  bogată, avem o limbă …minunată! Ce limbă are norocul de a dispune de cinci cuvinte pentru o însușire, care trebuie să fie mândria fiecărui popor, care trebuie să fie scrisă pe steagul fiecărei armate: voinicie, vitejie, bravură, eroism, temeritate?

Privită prin mulțimea gândurilor și a trăirilor, lucrarea  de faţă ne aminteşte de cuvintele  lui Horațiu:” Est modus in rebus sint certi denique fines” Descoperim în poemele autorilor acestui remarcabil volum un înmiresmat florilegiu de poezii,  dăruit din prea plinul har al fiecăruia în parte:

VIRGINIA VINI POPESCU, GEORGETA OLTEANU,  VIOLETTA PETRE, GEORGE TEI, FLORI GOMBOȘ, ANNA EICHERT GIURCĂ, GIANINA BÂRLĂDEANU, MARIA FILIPOIU, VERGIL FUDULU,  VALENTINA GEAMBAȘU, VALERIU CERCEL, VIOREL BIRTU PÎRÎIANU, ADI  STELIAN  RĂDULESCU, DORICA BĂBUȚ, CONSTANTIN ANTON, ELENA MARIA DUȚĂ, MAGDA CRAIOVAN, MARIANA CIUREZU, MARIANA MOCIOIU, CONSTANTIN TRIȚĂ,  VASILE NEAGU, PAUL AELENEI, SIMINA SILVIA ȘCLADAN.

Felicitări poetului Dănuț  Deșliu pentru realizarea acestui frumos proiect literar !

Sunt bucuroasă şi  onorată să mă alătur şi eu prin vers condeielor lirice mai sus menţionate, întru celebrarea limbii noastre strămoşeşti.

Poezia este cea mai antică artă a spiritului omenesc, este o artă a cunoașterii care ne ajută să credem în propriile puteri, o modalitate de a-ți expune starea lăuntrică, de a da frâu liber sentimentelor, de a evada din lumea reală, construindu-ți una proprie, intimă, spontană, ardentă…

Adevăratele cărţi încep când cuvintele se termină, când slovele sunt înlocuite de sentimentele cititorului, sădind noi imagini în mintea sa. Am deplina convingere că această carte va fi motivația pentru a mai scrie și pentru a mai citi românește.  “ Glraiul nostru românesc” este cartea pe care o recomand cu căldură tuturor românilor care ştiu să preţuiască omul şi sufletul frumos de român, indiferent de colțul de pământ unde se află la un moment dat.

Emoţii înalte, nobile simţăminte, sentimente adânci, afectuoase, de o cuceritoare sinceritate, se revarsă, filă cu filă , în „Graiul nostru românesc” ca o adiere răcoroasă pe vreme de arşiţă, sporind mândria de a fi român.

Să ne bucurăm, aşadar, dragi cititori, de acest preţios talisman literar, izvorât din inimi creatoare şi iubitoare de frumos, iubitoare de neam şi de ţară!

Lectură plăcută!

Prof. Ing.Simina Silvia Şcladan

Read Full Post »

Todirel CĂLUGĂRIŢA despre AMETISTE MOLDAVE (VIII) – Simina Silvia ŞCLADAN şi modul său de a trece prin timp

Vă mulţumesc din suflet domnule Todirel CĂLUGĂRIŢA pentru acest articol impresionant pe care abia acum l-am descoperit.

„Roata vieţii se-nvârteşte…unii oameni asigură mişcarea normală, unii micşorează viteza, alţii măresc viteza, alţii se distrează…dar la sfârşit numai Bunul Dumnezeu ştie cui a fost de un real ajutor această experienţă (Lecţie de viaţă) sau cât de încântată de acest joc este umanitatea”, ne spune pe un ton greu de combătut poeta suceveană Simina Silvia ŞCLADAN, provocându-ne să-i căutăm urmele scriiturii şi ale activităţii prin presă şi pe site-urile literare, pentru a afla în ce mod se raportează ea însăşi la mersul universal al treburilor.

Membră a Ligii Scriitorilor din România şi inclusă în Dicţionarul scriitorilor români de haiku, Silvia VOUCIUC s-a născut la Calafindeşti, unde a primit primele impulsuri spre poezia şi înţelepciunea populară de la bunica sa, Elisabeta VOUCIUC, în special, dar şi de la părinţii Constantin şi Zamfira (care aveau să-i păstreze până târziu caieţelele de versuri din copilărie), iar primele îndemnuri şi îndrumări de a scrie poezie, de la învăţătoarea Maria CHIDEŞA. Nu avea să rămână datoare cu toate acestea, pe care Simina Silvia ŞCLADAN (nume obţinut după căsătorie şi după adăugarea pseudonimului literar „Simina”) le-a transmis mai departe, iniţiind proiectul literar „Cărţi şi gânduri în dar”, în cadrul căruia asigură coordonarea şi editarea unor lucrări de îndrumare a copiilor, de către scriitorii contemporani, de a scrie proză şi poezie.

Până să poată contribui la promovarea literaturii, poeta din Calafindeşti a absolvit liceul la Rădăuţi (actualul Colegiu Naţional „Eudoxiu HURMUZACHI”), studiile universitate la Iaşi (ingineră mecanică şi de sistem), unde şi-a luat şi masteratul, achiziţionând mai apoi experienţă ca profesoară, ingineră la Romtelecom S.A., expertă la Institutul Naţional de Statistică şi bibliotecară la Biblioteca Bucovinei „I.G.Sbiera”.

Unul dintre proiectele sale anterioare i-a facilitat întâlnirea cu poetul şi scriitorul ce va fi sărbătorit de toată suflarea comunei Buneşti în satul natal, Petia, la data de 19 sepembrie 2014, prilej pentru autoarea antologată în „AMETISTE MOLDAVE” să observe că:

„În Monografia localităţii Petia, „Petia, sat la hotarul Bucovinei”, realizată de preotul Constantin TUDOSĂ, poetul Mihai LEONTE este trecut primul în rândul personalităţilor şi fiilor satului care fac cinste localităţii… În anul 2009 poetul Mihai LEONTE a răspuns invitaţiei mele de a-şi publica poeziile dedicate copilăriei şi satului său natal, dar şi meseriei de miner, în volumul de poezii pentru copii <<Universul bucuriei>>”, adăugând că în anul 2010 „am avut plăcuta bucurie de a face lansarea cărţii de poezii…la Observatorul Astronomic de la Universitatea <<Ştefan cel Mare>> Suceava…”.

A colaborat la revistele „Visul” (din care vă vom prezenta una dintre creaţiile sale, ce a fost aleasă şi pentru volumul antologic ce dă nume rubricii noastre), „Glas comun”, „NordLitera” (iarăşi ne întâlnim cu redactorul şef de la „Crai nou”, poetul Liviu CLEMENT!), „Romănia liberă”, având poezii sau proză scurtă în mai multe volume antologice: „Mirajele vieţii”, „Izvoarele vieţii”, „Speranţele vieţii”, „Freamăt de timp – Ce enigmatică eşti, femeie!”, „Romeo şi Julieta la Mizil” (2008 şi 2009), „Călători prin timp”, „Universul bucuriei”, „Universul poveştilor”, „Un vers, o poezie”, „Poezia, prietena mea”ş.a.  Premiile şi diplomele îi încununează reuşita lierară şi în câmp social a profesoarei-inginer, iar din faptul că sunt numeroase nu trebuie să conchidem că poeta nu ar fi în floarea vârstei, ci doar că activitatea sa e prodigioasă şi că face parte dintre persoanele care pun umărul serios ca să mărească viteza cu care se-nvârte ”roata vieţii”…

Şi chiar dacă neiniţiaţilor li s-ar părea că în ultima vreme s-a retras din hărmălaia cotidiană, aşezându-se deoparte, în colţul liniştit al bibliotecii,  unde, vorba poetului, s-ar regăsi pe sine, fără a băga ”nici chiar de seamă”,din cărarea sa afară, putem fi lesne convinşi (extrapolând ce-am aflat despre această iubitoare de înţelepciune şi, desigur, viitoare cetăţeană de onoare a comunei Calafindeşti) că multe alte fapte de-ale sale vor urma…

Redăm poezia promisă:

Gânduri pentru viaţă

de Simina Silvia ŞCLADAN

Ce frumoasă este viaţa când trăieşti în armonie,
Şi din gânduri înţelepte îi faci vieţii temelie,
Cât de mic îţi pare totul când priveşti spre infinit,
Şi te bucuri pentru clipa de răgaz cât ai trăit…
Dacă-ai şti că-n viaţa asta totul este calculat,
C-ai venit cu ghemul vieţii dinainte ajustat,
Ca să fie lung sau scurt, să te bucuri sau să rabzi
Şi din toate câte faci să înveţi cum să nu cazi…

Poate-ai şti să alegi drumul care poate să te-mbie,
Să trăieşti în bună stare cu iubire şi-armonie,
Ca să laşi în urma ta un Pământ mai primitor
Pentru omul care vine să-ţi ofere ajutor.

Şi de-ai şti că poţi fi liber să faci tot ce îţi propui,
Să ajuţi în lumea asta prin cuvântul care-l spui,
Sau prin gestul tău de pace, cum iubire poţi să dai
Fiinţei ce te priveşte aşteptând un colţ de Rai…

Să cunoşti, să ai curajul să înfrunţi şi vremea rea,
Şi priviri apăsătoare, ura, chiar şi vorba grea
Pentru-a merge mai departe spre a face ce ţi-e dat,
Ce ţi-e scris în Cartea vieţii chiar de Cel ce te-a creat.

rubrică realizată de

 Todirel CĂLUGĂRIŢA  todirel@ziaruldepenet.ro

Articol publicat în:  http://www.ziaruldepenet.ro/2014/08/31/ametiste-moldave-viii-simina-silvia-scladan-si-modul-sau-de-trece-prin-timp/#!prettyPhoto/0/

Felicitări scriitorului Mihai Leonte pentru reuşita tuturor proiectelor literare în care şi-a adus contribuţia şi mulţumesc din suflet pentru onoarea de a mă include în rândul  poeţilor din „Ametiste Moldave”.

Read Full Post »

”Adevărate diamante”- autor Claudiu Văduva

Căutătorul de diamante

Deschizând volumul de versuri ”Adevărate diamante” descoperi o lume de gânduri bine conturate, descoperi un poet sensibil, realist, echilibrat, sentimental, cu o vastă experiență de viață care dorește să dăruiască urmașilor săi versuri pline de înțelepciune (”Doctore, mă doare viaţa!”, ” Visăm prea mult la clipele de mâine”, ” Când viața e nedreaptă” sau ” Tot mai cărunți sunt tinerii de azi”) pentru a-și putea croi o viață mult mai bogată și mai frumoasă.
Mă bucur nespus să descopăr oameni care ştiu să şlefuiască cu delicateţe în cuvintele vieţii şi îi admir sincer pentru modul inedit de a capta atenţia cititorului şi de a sensibiliza totodată societatea:
”Degeaba ai aur și palate
Dacă în suflet ești murdar,
Adevărate diamante
Sunt cei săraci, dar plini de har.”
(Adevărate diamante)
E minunat să găsești în tine puterea să spui o vorba bună, puterea să faci oamenii să se bucure, chiar dacă numai pentru o clipă, pentru că știi că acea clipă va găsi ecou peste ani și va aduce multă lumină și iubire în sufletele lor. Cu gesturi mici și gânduri mărețe, citind, scriind și dăruind din bucuria creației noastre, vom inceta să ne mai simțim singuri pe lume, reușind să ne îndeplinim destinul:
”Mai spune-mi despre tine… ce planuri mai nutreşti?
Ce vise? Ce speranţe? Pe cine mai iubeşti?
Ce amintiri mai ai? Și, pentru viitor,
La care dintre culmi mai poţi să îndrăzneşti?”
(Dragă Domnule Destin)
Atent observator al vieții contemporane, autorul presară în versurile sale patriotismul, mândria de a fi român și îndemnul către tinerii acestui neam de a duce mai departe limba noastră, obiceiurile și tradițiile acestui neam, indiferent de greutățile prin care trecem:
”Pe atât de multe stele îşi sting lumina-n zori
Şi atât de multe nopţi ascunde viitorul,
Pe toate eu le văd… şi mă trec fiori
Când simt cât rău îndură ţara şi poporul.”
(Fără de cuvinte)
În volumul ” ”Adevărate diamante””, poetul Claudiu Văduva reușește să își configureze în felul general de a fi al poeziei, o poezie proprie, individuală, iar în poetica generală modernă propria poetică
Autorul ne atrage atenția că fiecare persoană vede un anumit lucru la tine, și de asemenea fiecare persoana te va percepe diferit, dar toate aceste păreri și opinii sunt ca un puzzle care formează un tablou ce ilustrează felul in care acțiunile tale influențează lumea înconjurătoare. Tinerii de azi se luptă să devină perfecți intr-o lume imperfectă și această luptă aduce cu ea stresul, boala care ne îmbătrânește prematur:
”Prea multe fire albe apar de nicăieri
Şi nimănui nu-i pasă de fericirea ta,
Timpul trece-ntruna şi uiţi ce ai fost ieri
Sperând mereu să ai… putere de-a spera.”
_Tot mai cărunți sunt tinerii de azi)
Când tot ce faci in cursul zilei este dupa voia lui Dumnezeu ești un om fericit, un om împlinit, plin de pace, iar noaptea somnul îți este liniștit și fără griji. Autorul ne îndeamnă să ne trăim viața cu înțelepciune:
”Gândeşte pozitiv şi-n cea mai neagră clipă
Şi-ai să culegi, tot timpul, binele din rău,
La fiecare pas te-aşteaptă o ispită
Dar, priveşte drept şi mergi spre Dumnezeu.”
(Trăieşte-ţi viaţa!)
Respingând uneori ordinea clasica a lumii autorul se încumetă să surprindă realitatea, existența, viața cea mare a lumii sau propria viață, având capacitatea de a restitui ființei fundamentale, problematică, umanitatea, trăirile intense, viața lui și a lumii, poeticul, stranietatea, miraculosul:
”S-a dus demult dreptatea… s-a dus şi se va duce,
Ca o lumina lină a stelelor din zori,
Minciuna şi trădarea ne făuresc o cruce,
Ce o vei purta, române, până ai să mori.”
(La ce să mă aştept?)
Citind poeziile scrise de Claudiu Văduva simți că în spatele cuvintelor se află un om puternic, un spirit nobil, plin de har, ce merită, prin lectura dezlănţuitului său spirit, în mod paradoxal cuprins în forme laice, tainice sau înaripate, să fie cunoscut:
”Ştiu! Sunt multe diamante ce încă nu-s comori
Şi-a căror strălucire nicicând nu s-a aflat,
Pe-atât de multe stele se pierd încă din zori
Neîmplinind nicicând visul mult visat.”
(Nu toate diamantele-s comori)
Ar trebui ca oamenii să își curețe păienjenișul iluziilor deșarte din fața ochilor și să privească spre orizonturi mai largi, să cuprindă cu totul imaginea vieții lor, și apoi să observe cum aceasta se răsfrânge și în micile detalii descătușând marile speranțe:
”Clipe de speranţă ne biciuiesc fiinţa
Şi caii-s tot mai verzi către apusul vieţii,
Onoarea şi mândria ne amăgesc dorinţa
De-a mai trăi o clipă în anii dimineţii.”
(Toate se vor trece…)
De la prima poezie şi până la ultima, versurile stau mărturie neclintită a unei sensibilităţi deosebite, confruntată neîncetat cu sentimentul profund al iubirii care apare ca o tainică incursiune în universal interior. Mânuind cu dexteritate cuvântul şi potenţialul expresiv al acestuia, cartea poetului Claudiu Văduva încântă mintea, sufletul şi auzul cititorului. Creaţia sa este o poezie exclusivă cu resurse interioare, mărginită de domeniul emoţiei sentimentale, culminând cu o declarație de iubire pentru întreaga lume:
”Cu sufletul îţi scriu poeme
Să-ţi facă clipa prea aleasă,
Tu mă înalţi mereu spre stele
Şi te ador, lume frumoasă!!!”
(Te ador, lume frumoasă!!!)
Un debut convingător, un moment important pentru autor şi în acelaşi timp pentru Literatura Română. Adevăratele cărţi încep când cuvintele se termină, când slovele sunt înlocuite de sentimentele cititorului, creionând noi imagini în mintea sa. Am deplina convingere că această carte nu va rămâne neobservată. “Adevărate diamante” este cartea pe care pot să o recomand cu căldură tuturor românilor care ştiu să preţuiască omul şi sufletul frumos de român, indiferent de colțul de pământ unde se află la un moment dat.
Prof. Ing. Simina Silvia Şcladan

Read Full Post »

CĂLĂTORIE ÎN REGATUL CUVINTELOR- coautor SIMINA SILVIA ȘCLADAN

O nouă apariție editorială, o nouă carte în care scriitorii români s-au reunit pentru a reda umanității crâmpeie din sufletele lor. Poeziile cuprinse în acest nou volum stau mărturie peste timp și ne dezvăluie trăirile acestei generații de poeți contemporani.

Sperăm să fie un volum  bine primit de cititorii de pretutindeni și lecturarea poeziilor să le umple sufletele de bucurie tuturor celor care mai pot să descopere sensibilitatea sufletului de poet.

Apariția acestei noi cărți a fost unul din cele mai frumoase cadouri primite de mine acum, când Moș Nicolae umblă din poartă în poartă pentru a dărui celor dragi cadouri și bucurii.

Majoritatea dintre autorii cărţilor consemnate în volumul ”Călătorie în regatul cuvintelor”  îmi sunt nume cunoscute, unii debutanţi, alţii deja remarcaţi în lumea poeziei. Poate şi de aicea apare  interesul  și bucuria cu care am parcurs fiecare pagină.

Felicitări editurii DANDES PRESS, domnului Dănuț Deșliu și tuturor autorilor care au avut onoarea de a publica alături de mine în acest nou volum al prieteniei!

Cu aleasă prețuire,

Simina Silvia Șcladan

Read Full Post »

AMETISTE MOLDAVE

Cândva scriam: ”Trecem timpul prin noi si peste noi oricum, dar noi nu putem trece oricum prin timp!” și acum realizez că  mereu există oameni puternici lângă noi care nu ne lasă să trecem oricum prin timp… Vineri am avut onoarea să particip la deschiderea Bibliotecii ”Mihai Leonte” din Petia și la festivitatea de lansarea a volumuli ”Ametiste moldave” volum în care am avut onoarea de a publica alături de scriitorii români contemporani aleși cu grijă de poetul Mihai Leonte pentru a-i fi alături în această nouă provocare.  Nu știam cum și dacă voi ajunge la timp la acest eveniment de suflet, dar miracolul din viața mea și-a făct din nou apariția și  Dumnezeu și-a trimis îngerii săi păzitori care m-au ajutat să călătoresc cu bine prin ținuturile unde însuși Mihail Sadoveanu a descoperit cândva ”Dumbrava minunată”.  Recunosc că aici am descoperit o lume a sufletelor blânde, o lume a sufletelor pline de lumină caldă, o lume a inimilor mari care m-a învăluit în aura ei miraculoasă. Am petrecut clipe unice, clipe minunate și de accea o să-mi reamintesc mereu cu drag de aceste locuri spunând că aproape de Dumbrava minunată există un sat unic care pentru copilul Mihai Leonte era cândva (și așa trebuie să rămână)  Petia minunată .

Bucuria plutea în aer și se citea pe chipurile oamenilor pentru că maestrul Mihai Leonte s-a reîntors în Moldova reușind din nou să reunească oameni puternici, oameni destoinici, oameni iubitori de frumos, oameni cu credință în divinitate pentru a dărui satului natal Petia din com. Bunești, jud.Suceava,  un nou centru de cultură și înțelepciune. M-au răscolit cuvintele scrise de domnul Todirel Călugărița: ”Şi chiar dacă neiniţiaţilor li s-ar părea că în ultima vreme s-a retras din hărmălaia cotidiană, aşezându-se deoparte, în colţul liniştit al bibliotecii,  unde, vorba poetului, s-ar regăsi pe sine, fără a băga ”nici chiar de seamă”,din cărarea sa afară, putem fi lesne convinşi (extrapolând ce-am aflat despre această iubitoare de înţelepciune şi, desigur, viitoare cetăţeană de onoare a comunei Calafindeşti) că multe alte fapte de-ale sale vor urma… ”- See more at: http://www.ziaruldepenet.ro/2014/08/31/ametiste-moldave-viii-simina-silvia-scladan-si-modul-sau-de-trece-prin-timp/#sthash.RBzsh389.dpuf Poetul Mihai Leonte demonstreaza din nou că puterea creației unește oamenii în a redescoperi frumusețea vieții  și răscolește speranța omenirii pentru a depăși și cea mai grea perioadă a ”crizei economice”. Vă mulțumesc maestre Mihai Leonte pentru tot!

Read Full Post »

Iluzii de vară

”Iluzii de vară ”  apare ca un titlu incitant care te îndeamnă la introspecție. Conform fizicii cuantice spaţiul şi timpul sunt iluzii ale percepţiei, deci corpurile noastre nu sunt, cu adevărat, o realitate, chiar dacă ocupă acest spaţiu. Adevărata noastră conştiinţă nu există în creierele sau în trupurile noastre…Și atunci, științific vorbind, cum pot fi explicate: telepatia, clarviziunea sau mediumurile spirituale?

Poezia este cea mai antică artă a spiritului omenesc, este o artă a cunoașterii care ne ajuta să credem în propriile puteri, o modalitate de a-ți expune starea lăuntrică, de a da frâu liber sentimentelor, de a evada din lumea reală, construindu-ți una proprie, intimă, magnifică…

”Iluzii de vară ”  este un loc în care poeții reușesc să-și exprime trăirile și visele dând ocazia omului aflat în căutarea sensului vieții să poată examina un gând plăpând fără să îl distrugă, sau să poată explora o idee controversată fără să îi fie teamă că îi va străfulgera în faţă. În versurile acestui volum, omul  este surprins întotdeauna în clipa marilor trăiri, atunci când omul se îngână cu natura sau când trăirea acestei legături eterne dă omului sau naturii sentimentul împlinirii.

Mintea noastră este cea mai mare făcătoare de minuni. Omul care iubește creația și poate dărui lumii prin arta sa calea spre iubire, calea spre frumos, calea spre nemurire își dăruiește sie însuși, și prin el întregii omeniri, bucuria de a trăi cu optimism pe aripile mirifice ale destinului. Iluziile creatorului de artă sunt constructive pentru că puterea gândului și a imaginației omului este mult mai mare decât o putem bănui,  deoarece se știe că ceea ce gândim poate deveni realitate mai devreme sau mai târziu.

Folosindu-ne imaginaţia creatoare, putem intra în rezonanţă cu starea de fericire, de bine şi cu armonia universală. Sf. Pavel spunea: „câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul”. (Filipeni, 4:8)

În ”Iluzii de vară”  ne bucurăm să citim versuri care ne aduc emoții, stări și sentimente ce ne măresc capacitatea vitală a organismului, ne bucurăm să descoperim gânduri ce ne întăresc și ne ajută să ne depășim momentele de neîncredere. Ne bucurăm să observăm cum un vers ne ajută să alungăm din suflet orice idee nesănătoasă, inutilă,  pentru ca atmosfera noastră interioară să devină mai tonică, mai luminoasă, mai optimistă.

Bucură-te omule drag că ții în mâini această carte, bucură-te că poți lectura poezie, bucură-te că ai în suflet pace și armonie!

Lectură plăcută!

Prof. ing. Simina Silvia Şcladan

 

Read Full Post »

Călătorie în regatul cuvintelor

Frumuseţea în artă are o infinitate de coduri de acces. De multe ori poetul ascunde un cod în versuri, cheia versului o știe doar sufletul său care vibrează la unison cu lumina. Un cod care ajunge la noi dintr-un univers poetic ne poate deschide noi porți spre lumina divină.

În ”Regatul cuvintelor”  poezia are mister, profunzime şi senzualitate astfel încât orice cititor atent poate descoperi codul sufletului de poet. Călătorind pe potecile acestui regat, simți cum versul este uneori o şoaptă de iubire pe care fiecare poet  o exprimă în propriul stil: ”Dacă aş fi izvor de apă vie,/iar tu de-ai fi trubadurul însetat,/te-aş invita să bei din veşnicie!/Să mă urmezi în destin nelimitat.” (MARIA FILIPOIU), alteori  ele exprimă o atitudine, un mod de a privi lucrurile, un nou început, o nouă speranță:”Între răsărit, apus, nor, Lună, cer şi pământ,/O raza de Soare împrăştie noaptea destinului frânt./Sufletul meu aprinde candele cu un surâs,/Speranţa încolţeşte printre gânduri şi plâns.” (VALENTINA GEAMBAŞU) sau o altă viziune interioară de a privi și chema iubirea: ”Arată-mi că iubirea, chiar e făuritoare…/Te rog, te rog să-mi juri, că e nemuritoare./Arată-mi cum iubirea, mi-alungă întristarea/Şi-acolo unde-i ură, ea îmi va da iertarea.” (FLORINA MARINELA JURCA).

În ”Regatul cuvintelor” un volum realizat cu efort, har şi îndemânare, cuvintele prind contur, apoi viaţă: ”Am drumul meu de rugăciune/ Îmbrăţişând total singurătatea/ În concentrarea mea aud în şoapte/ Chiar sunetul trandafirului cântând.” (TEODORA POPESCU), creația este o metamorfoză la vedere și aprofundat în taina creației simți cum însăşi hârtia devine vie şi cooperează cu cititorul: ” Nu încerca! TRĂIEȘTE orice clipă/ Și bucură-te de iubire ne-ncetat,/ Căci ea e cea ce-n lume te ridică/ Și ea e, cea ce-n lume te-a lăsat!” (PAUL-EUGEN POPA)

Farmecul cuvintelor atent alese în versuri, ne aduce bucurie în suflete, sensibilitate, optimism şi senzualitate: ”În DUMNEZEU şi-n marea LUI iubire/ eu am încredere cât voi trăi,/EL m-a creat, EL îmi va da de ştire/ când ceasul despărţirii va sosi…!” (FLOREA JANTA). Dincolo de percepţia şi trăirea ei afectivă, poezia este o oglindă a personalităţii poetului: ”Vom face clipa veşnic ne-uitată,/ Tot aşteptând a deveni mai buni,/Dar asta nu se-ntâmplă niciodată,/ Deşi, EU mai cred încă…în minuni.” (CONSTANTIN TRIŢĂ)

Descifrând tainele creației, poeților  li s-a deschis o lume fantastică, misterioasă în care versurile sunt șlefuite de una din cele nouă muze:”misterioase șoapte, clădesc cuvinte-n neguri/ urzind acorduri surde, năucitoare-n noapte./ răsună stropi de vise ce-mi dau târcoale-n stoluri/ de parc-ar fi cristale cioplite de-alte șoapte.”( LOREDANA-NICOLETA VITELARU), pentru a reaminti omenirii de un mod clar în care trebuie privite lucrurile, o viziune interioară care trebuie transmisă mai departe generațiilor viitoare: ”Luați pildă din tot ce mai pot a vă spune/Prin vorba-necată de lacrimi ce-mi curg:/Doar dragostea pururi pe rău îl răpune./O viață avem. Doar o zi și-un amurg.” (MARIAN BAMBOI)

Poeții ne reamintesc că timpul este limitat, nu trăim o eternitate, și oricât de departe ar părea sfârșitul vieții, oricât de mult ar părea “o viață”, nu trăim o eternitate și nu există moment mai potrivit decât prezentul, pentru a ne exprima iubirea:”Vom pleca, pe rând, la un semn anume/nu vom lua nimic din cei pământesc/vom pleca, cum am venit pe lume/fără a mai spune nimănui – te iubesc…” (MARIANA CIUREZU)

Cuvintele dau nemurire celor care le exprimă, fiecare cuvânt având o vibraţie aparte care te îndrumă spre un anumit cod de acces. Cititorul atent poate descoperi cheia de acces la acest cod doar intrând pe aceeași frecvență de rezonanță cu lumina sufletului care a creat acest gând.

Dacă pe durata celor câteva minute de lectură cititorul a înțeles ce voia eul liric să îi spună, dacă e dispus să aprofundeze textul și să dezlege tainele versurilor atunci respectiva poezie și poate întregul volum are noroc.

Dragă cititorule, citește cu atenție fiecare vers și lasă mintea să creeze drumul spre fericire, drumul spre iubire și împlinire, și toate celelalte vor veni de la sine!

Lectură plăcută!

Prof.ing. Simina Silvia Șcladan

Read Full Post »

“Pașii sufletului meu”- Elena Buldum

Invitaţia de a deschide această carte vine ca o mare provocare învăluită în curiozitate. “Pașii sufletului meu”  este presărat cu versuri misterioase care te cuceresc şi îți dau scântei divine în suflet pentru că precum știm, cuvintele sunt cele mai preţioase daruri ale omului. Cu ele putem alina o durere, putem încuraja un suflet, putem deschide drumuri noi în viitor, cuvintele noastre pot vindeca şi aduce fericirea atunci când sunt folosite cu înţelepciune.

Din versurile scrise cu încredere pe aripile timpului poeta Elena Buldum reuşeşte să îşi  exprime cele mai sincere trăiri prin intermediul cuvântului, fiecare cuvânt ascunde un curcubeu de sentimente țesut din infinite trăiri, pentru a da naștere la o poezie fină ca un zbor spre eternitate. Mă bucur să descopăr oameni care ştiu să şlefuiască cu delicateţe în cuvintele vieţii şi îi admir sincer pentru modul inedit de a capta atenţia cititorului şi de a sensibiliza totodată societatea.

” Ne rotim în același cerc Nu știu pentru cât timp Privesc de pe Lună Pământul Pare atât de mic în univers.”

De la prima poezie şi până la ultima, versurile  stau mărturie neclintită a unei sensibilităţi deosebite, confruntată neîncetat cu sentimentul profund al iubirii care apare ca o tainică incursiune în universal interior. Mânuind cu dexteritate cuvântul şi potenţialul expresiv al acestuia, cartea poetei  Elena Buldum  încântă mintea, sufletul şi… auzul cititorului. Creaţia sa este o poezie exclusiv cu resurse interioare, mărginită de domeniul emoţiei sentimentale.

“Pașii sufletului meu” ne invită să-i desluşim taina cuvintelor pentru a dărui  zborului nostru, noi petale din lumina creaţiei, pentru că poezia autoarei Elena Buldum  se aseamănă uneori cu susurul apei din izvoarele cristaline de munte, alteori cu zborul unui fluture pe un câmp înflorat ajungând până la cugetări care pot fi de folos cititorului indiferent de vârstă, cultură sau profesie:

” Rătăcesc pe cărări și poduri de dor În cuvinte-mi aștern covoare de flori”

Mărturisesc că am avut plăcerea lecturii cărţii scrise de Elena Buldum  încă de la primele pagini, descoperind călătoria pas cu pas şi simt că în spatele oricărei melancolii sau a tristeţii, verbalitatea şi atitudinea vocii autoarei, se ascunde  o imensă vitalitate; în spatele cuvintelor se află un om, un spirit nobil, plin de har, ce merită, prin lectura dezlănţuitului său spirit, în mod paradoxal cuprins în forme laice, tainice sau înaripate, să fie cunoscută.

Un debut convingător, un moment important pentru autoare şi în acelaşi timp pentru Literatura Română. Adevăratele cărţi încep când cuvintele se termină, când slovele sunt înlocuite de sentimentele cititorului, creionând noi imagini în mintea sa. Am deplina convingere că această carte nu va rămâne neobservată.  “Pașii sufletului meu” este cartea pe care pot să o recomand cu căldură tuturor românilor care ştiu să preţuiască omul şi sufletul frumos de român, indiferent de colțul de pământ unde se află la un moment dat.

Prof. Ing.Simina Silvia Şcladan

Read Full Post »