Un copil este legat de mama lui prin legături divine…nimeni nu le poate rupe. Dumnezeu protejează legatura mama-copil🤱
Am plecat in clasa a IX a…Viata trece rapid , anii se duc …dar zilele toamnei sunt lungi…
Ce repede a trecut timpul…😇
Am ajuns in Iași la facultate…
Mi-aduc aminte cum ne plimbam pe sub teii înfloriți…iar când ploua parcă pășeai prin ceai de flori de tei….
Toamna culegem frunze si făceam ghirlande ornament in camera de cămin 🍂🍁🌹
Ce frumos era și în Grădina Botanică din Copou…ce amintiri 💞
Iașul a rămas orașul nostru de suflet!
Multumim, Violeta!
💞🌹🌹🌹🌹🌹💞
Viața este un lung sir de primăveri și toamne. ..verile trec prea repede uneori ca să le trăim iar iernile nu ni le mai amintim pentru că sunt prea albe pentru sufletele noastre colorate…🌈
Azi am primit acest text frumos scris de Bucard Diouf.
Foarte real.
„Ziua tocmai a sosit și … sunt deja șase seara. Săptămâna abia a sosit luni și deja vineri. … și a trecut o lună. … și anul s-a terminat aproape. … și au trecut 40, 50 sau 60 de ani din viața noastră. … și suntem conștienți că ne-am pierdut părinții și prietenii. Și înțelegem că este prea târziu pentru a reveni. Deci, hai să încercăm să profităm la maxim de timpul rămas. Nu fi timid să cauți activități care ne plac. Să adăugăm culori la griul nostru. Să zâmbim la acele mici lucruri din viață care sunt un balsam pentru inimile noastre. Și în final, să continuăm să ne bucurăm de acest timp care rămâne pentru noi. Să încercăm să excludem „mai târziu” …
O voi face mai târziu … Voi spune mai târziu … O să mă gândesc mai târziu … Lăsăm totul pentru mai târziu, ca și cum „mai târziu” ar fi al nostru. Pentru că nu înțelegem asta: apoi – cafea rece … apoi – prioritățile se schimbă … apoi – anul se încheie … atunci starea de sănătate se deteriorează … apoi – copiii cresc … apoi – părinții îmbătrânesc … atunci – promisiunile sunt uitate … apoi – ziua devine noapte … apoi – viața se termină … Și atunci este adesea prea târziu … Deci, nu lăsați nimic pentru mai târziu, deoarece, așteptând „mai târziu”, putem pierde momente mai bune, putem pierde un prieten, ne putem pierde adevărata iubire și persoana pe care am iubit-o. Și atunci nu mai poate fi returnat, în ciuda regretelor noastre față de asta …
cea mai bună experiență cei mai buni prieteni cea mai bună familie … Astăzi este ziua potrivită … Acest moment este „acum” … Nu mai suntem la vârsta când ne putem permite să amânăm ceea ce trebuie făcut imediat. Prin urmare, să vedem dacă aveți timp să citiți acest mesaj, apoi împărtășiți-l. Sau poate îl pui deoparte pentru „mai târziu”?”
Pentru copii cu pistrui multi pare o adevărată luptă să scape de apelativele lumii.
Cred ca eu si inca cateva colege eram prin liceu pistruiatele clasei…😊 Eu eram complexată de pistruii mei și am intrebat-o pe M. colega mea ce le răspunde celor care o apostrofează cu apelativul „Pistruiato!!!” M-a convins să le spun tuturor: „- Mai rau e de cei ce au pistrui în suflet!” De atunci le zâmbesc tuturor celor cu „pistrui in suflet”… si le dau replica. Asa i-am zis și fetiței noastre să răspundă celor ce o fac pistruiată sau franțuzoaică.
Mi-a vindecat copilăria cu replica sa curajoasa mea colegă…
Încă din clasa a Va duceam aceasta rană a omului pistruiat cu mine.
Acum citesc cartea ” Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine ” si aflu răspunsuri la multe întrebări.
Azi colega mea Valentina de la Facultatea de la Mecanica a gasit Invitația noastră la nunta de acum 28 de ani. Valentina colega noastră a avut acum 20 de ani un accident și de atunci e in scaunul cu rotile. Totuși ea este cea care reușește să ne adune pe toti la Întâlnirea de 10…20…25 de ani de la terminarea Facultății. O respect mult!
Când eram mică abia așteptam să plouă ca să alerg desculță prin bălțile calde de pe drumul de țară…
Îmi amintesc cum „făceam clacă” cu lutul din pârâu ca să facem din el pocnitori (bile de lut cu o gaură in mijloc.. ca o farfurie de lut.. pe care le loveam asa ude de cimentul podului ca să pocnească) .
Nu ne murdăream prea tare…dacă nu alunecam…doar pe mâini și picioare…căci suflecam mânecile și pantalonii, părinții nu ne certau…ne băgau direct în cada cu apa caldă la spălat și apoi la somn.
Doamne ce bine se doarme după asşa o joacă în apă de ploaie!
Cred că dacă s-ar face studii s-ar descoperii că apa de ploaie (adunată cu sfințenie de bunicii noștri pe vremuri ) are reale proprietăți terapeutice.
Să ne bucurăm din plin de tot ce Universul ne oferă!
În fiecare an pe 8 septembrie e Hramul bisericii din Calafindești.
Pentru noi e zi de mare sărbătoare pentru ca azi ne întâlnim toți frații, verișorii, părinți, bunici și nepoți.
La Hram în Bucovina se organizează Hora satului, spectacole în aer liber, târg de suveniruri și jucării precum și renumitele locuri de distracție și jocuri pentru copii și tineret: caluseru, mașinuțe, tiribombe și balerine.
Vin oameni de pretutindeni și rude de peste mari și țări pentru a se întâlni cu cei dragi. E un obicei strămoșesc păstrat și apreciat de oamenii locului.
Ca de obicei, mergem și noi cu toată familia pentru a ne bucura de aceste clipe unice!
„Hai la Hram la Calafindești …că toloaca e mare!” și nu se spune cu răutate pentru că pe toloacă pe dealul satului, are loc un bâlci anual unde copiii se joacă și oamenii mari pot sta de vorbă în tihnă. Aici se întâlnesc vechii prieteni, vechii colegi de școală sau grădiniță dar se leagă și noi prietenii pentru că toată lumea se bucură după masă, de hora din sat, de spectacol, muzică și relaxare. Eu ma bucur ca mama este încă bine la cei 70 de ani ai ei și ne așteaptă cu sarmale date la cuptor în oala de lut, răcituri de cocoș și friptură. Avem și multe Marii de sărbătorit azi în familie. Dacă vă mai amintiți de Vata pe băt din copilărie sa știți că aici gustul este neschimbat:
Ieri am încercat să ajutăm un om, pe care l-am cunoscut cândva, să se reintegreze în lumea bună. A răspuns ostentativ pe la 1.00 noaptea făcându-ne naivi că ne pierdem timpul cu el, că el nu are timp de pierdut cu noi.
Bunica mea spunea: „- Copile, dacă vezi un om beat sau nebun căzut în baltă sau noroi, lasă-l acolo! -Cum să nu-l ajut bunica? -Dacă o să-i întinzi mâna o sa te tragă și pe tine in noroi și o să te murdărească tot! *Cu oamenii de acest gen nu te amesteca puiule! *Ai grijă în viață să te păstrezi mereu curată și frumoasă! „ Am înțeles acum din plin vorbele bunicii mele.
Dimineața oamenii de bună credință care încercau să-l ajute mi-au spus:
„-În viață nu te poate ajuta nimeni dacă nu te ajuți întâi singur.
-Primul pas e să recunoști tu cu tine că ai nevoie de ajutor!
– Al doilea pas e să ceri ajutor …”
„Viata este asa cum ne-o facem!” spunea un profesor din facultate…și mare dreptate avea….
Vă doresc tuturor să aveți suficient timp ca să le faceți pe toate cele bune, suficientă răbdare ca să vorbiti cu omul de lângă voi, suficientă maturitate ca să puteți ajuta și suficientă înțelepciune ca să-i înțelegeți pe toți!