Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘CALAFINDEŞTI’ Category

Azi m-am trezit cu muzica populară și mi-am adus aminte cum ne trezea tata dimineața pe la 6.00 ca să ne pregătim de școală:
-Tata, închide radioul!
-V-ați trezit?
-Da!!! Poți închide radioul sau să-l dai mai încet? !
– Da, vin acuma! Da voi când vă treziți să mergeți la școală, că mama a făcut mâncarea…?!
Când auzeam de mâncare ne trezeam bucuroși să ajungem primii la bunătățile care ne așteptau pe masă: mămăligă cu brânză de oi, cârnați prăjiți, papă cu smântână cum numai mama știa să o facă, cir de mămăligă făcut de bunica, lapte în ceaun și alte bunătăți de sezon. Până la masă trebuia să ne oprim la găleata cu apă proaspătă să ne spălăm bine. Azi, ascultând muzică populară la 6.00 dimineața, l-am simțit din nou aproape pe tata, de parcă sufletul lui a venit din nou în vizită…
Azi e o zi tristă pentru mine, pentru frații și surorile mele și pentru toată familia mea. Azi sunt 16 ani de când tata a plecat în ceruri, azi sunt 16 ani de când nu mai am un tată aici pe Pământ. Azi mă simt din nou copil fără tată. Tata e cel mai puternic om pentru fiecare copil și 16 ani fără tata alături sunt ca 16 ani fără cel mai puternic stâlp care susținea acoperisul cerului meu. Tata nu trebuia să stea zilnic lângă mine dar era suficient să știu că undeva acolo, într-un colț de lume am un sprijin de nădejde, am o vorbă bună și un suflet cald care mă așteaptă la orice oră din zi sau din noapte. Fără el viața e mai săracă, mai pustie, mai plină de amărăciune. Noi copii ne-am împrăștiat prin lume, fiecare cu familia lui, cu bucuriile și necazurile lui. Ăsta-i mersul firesc al vieții, nimic nu e veșnic pe Pământ.
Mă bucur că măcar mama mai trăiește și mai ține căldura casei părintești și familia unită.
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace pe tatăl nostru!

Azi sunt 16 ani de când tata a plecat de lângă noi. De atunci, pentru noi sărbătoarea Mihail și Gavril este mai mult ziua în care tata a plecat la stele și a devenit înger păzitor pentru familia lui. Am rămas cu amintirea poznelor lui din copilărie, cu amintirea părintelui care ne ajuta și era mereu alături de noi și la bine și la rău.
Și de atunci în casa sufletului meu a rămas un scaun gol, lacrimi și durere. Merg mai rar acasă de când tata a plecat la dintre noi. Nu mă mai așteaptă acasă tata … nu mai este fizic printre noi deși este mereu prezent în inimile noastre.

Parintii mei Vouciuc Constantin si Zamfira

Și totuși Dumnezeu nu ne lasă să-l uităm. Copii mei mereu mă roagă să le spun povești cu bunicul lor. Retrăiesc cu această ocazia bucuria și frumusețea zilelor simple din copilărie. Atunci nu aveam nici o grijă, nu aveam nici o frică, nu aveam nici o durere pentru că știam că tata le va rezolva pe toate. El era precum Tatăl ceresc care le vede pe toate, le știe pe toate și găsește mereu cea mai potrivită soluție ca să readucă liniștea și fericirea în căminul nostru. Tata era autoritar dar mereu avea dreptate și avea timp să ne asculte părerile și chiar să învețe lucruri noi de la noi, cei care eram deja la liceu sau la facultate. Când ajungeam acasă se uita lung la noi, ne căuta privirea și ne întreba:

-Ce mai faceți voi? Care-i viața voastră?

Răsuflam ușurată și ”descărcam sacul greu de griji și de necazuri” în palmele lui. El zâmbea și ne spunea că totul este trecător, găsea rezolvări simple și clare care ne readuceau din nou soarele în priviri. Știa să își asume toate greutățile și ne reda nouă libertatea de a fi tineri și fericiți.

Niciodată nu se plângea de nimic. Mereu spunea că el e puternic și nu degeaba are atâtea fire de păr alb în cap, știe el să o scoată să capăt mereu.

Spunea cu tărie:

-Cât timp ești viu și nu a murit nimeni totul se rezolvă!

Așa era tata, așa îl țin eu minte și așa va rămâne amintirea lui peste timp.

An de an mama și noi ne adunăm în această zi, mergem la biserică și apoi acasă, în jurul mesei părintești, depănăm amintiri…

Și viața merge mai departe….

Simina Silvia Șcladan

Scaunul gol-Dorin Dumitriu
NU-I UITAȚI, pe cei plecați
Că odată o să vină și al vostru timp…prin care,
Veți pleca și voi la ceruri,
Și rămân scaune goale!

 

 

Reclame

Read Full Post »

Parintii mei Vouciuc Constantin si Zamfira
LA MULTI ANI, MAMA!
LA MULȚI ANI, BUNICA!
LA MULȚI ANI, ZAMFIRA VOUCIUC!
Draga noastră mamă și bunică, ai cei mai blânzi ochi din lume, privirea ta ne aduce iubire, lumină și fericire. ai urechi care ne ascultă cu adevărat, ai vorbe care alină și ne învață lucruri bune, mâini care ne ocrotesc și ne ajută să fim mereu verticali, o inimă plină de dragoste care nu se termină niciodată și un suflet de aur plin de înțelepciune. Casa ta este locul unde copiii și nepoții și-au petrecut și își petrec încă multe clipe fericite pentru că iubirea și răbdarea ta nu au margini. Acum, la ceas aniversar, îți dorim să te bucuri de multe zile pline de liniște și armonie, să ai parte de multă putere și sănătate pentru ca bătrânețile tale să fie frumoase și armonioase iar întâlnirea cu cei dragi ție, să fie mereu un motiv de bucurie, de mulțumire și împlinire sufletească
received_174198946597052
 
Mama noastră dragă, ești născută în zi mare, ești născută de Sfânta Paraschiva care ne-a ocrotit mereu pașii atât ție cât și întregii noastre familii.
Să ne ajute bunul Dumnezeu să ne bucurăm de cât mai multe clipe de bucurie, de pace și armonie alături de dumneata, scumpa noastră mamă și bunică!
DE ZIUA MAMEI MELE
 
 
 
Născută eşti în zi de sărbătoare,
 
Şi-n ochii tăi ai adunat lumină,
 
Şi ne-o transmiţi atât de iertătoare
 
De parcă viaţa ta, a fost mereu senină.
 
 
 
Mamă frumoasa, mamă-ngăduitoare
 
Tu mi-ai dat viaţă şi tu m-ai creat.
 
Mi-ai dat în dar iubire şi candoare,
 
Într-un frumos buchet înmănuncheat.
 
 
 
De ziua ta, prin ale toamnei frunze,
 
Scriu amintiri parcurse-n amanunt,
 
Până mă simt acasă printre muze,
 
Ca să mă regăsesc, să aflu cine sunt…
 
 
 
LA MULTI ANI! Scumpă, duioasă mamă,
 
Tu eşti departe, dar te port în gând
 
Copilul din mine încă te mai cheamă,
 
Să-i mângâi creştetul când îl auzi plângând.
 
(Simina Silvia Scladan)
– în Calafindești, Suceava.

Read Full Post »

Fotografia postată de Petale din lumina.

Cuvintele poetului

Literă cu literă se-adună-n cuvinte,

Se joacă, dansează se-ncercuie-n minte,

Se rostogolesc  aranjându-se în  rime,

Se conectează în strofe de gânduri sublime.

Cuvintele ne sunt transmise din alte sfere,

Ne sunt șoptite în gând prin blândă adiere,

Rămân în mintea noastră și ne aduc plăcere,

Ne-ndeamnă să uităm de clipe efemere.

Cuvintele din mintea nostră,
Se scriu și rescriu în formăde  glastră
Devin versuri adunate-n rimată poezie,
Ne fac existența, bogată, frumoasă și vie.

Simina Silvia Șcladan

Read Full Post »

Azi e sărbătoare mare în lumea crestin-ortodoxă. Azi toată lumea sărbătorește ziua Sfintei Marii.

La mulți ani, de Sfânta Maria!

20180902_142222

Azi e hram la mama mea în sat…acasă în Calafindești. Copiii abia așteaptă sa mergem la bâlciul de pe toloacă să se dea în tiribombe iar eu sper să mă bucur măcar de o parte din spectacolul organizat de primărie.

IMG-20180905-WA0012

Dimineața este slujbă mare la biserica din sat.

BAT CLOPOTELE IN BUCOVINA

RASUNA CLOPOTELE-N BUCOVINA

Știu că mama ne așteaptă an de an pe toți copiii sa ne reunim în jurul ei. De hram curtea casei părintești se umple de copiii, nurori sau gineri precum și de nepoții sau strănepoții care vinde toate colțurile țării și ale lumii pentru a se întâlni. Pentru cei care nu mai au rude în Viața în Calafindești se spune si:

„Hai la Hram …că toloaca e mare!” și nu se spune cu răutate pentru că pe toloacă pe dealul satului, are  loc un bâlci anual unde copiii se joacă și oamenii mari pot sta de vorbă în tihnă. Aici se întâlnesc vechii prieteni, vechii colegi de școală sau grădiniță dar se leagă și noi prietenii pentru ca toată lumea se bucură după masă  de hora din sat, de spectacol, muzică și relaxare.

Abia aștept să mergem!

Simina Silvia Şcladan

Read Full Post »

Am văzut și am cunoscut multe femei mari de-a lungul timpului. Sper să descopăr și mai multe femei mari și puternice și de acum încolo.

Mai știu că avem mult de trăit și de invatat pana sa atingem idealul de femeie mare.

Provin dintr-o familie în care din moși-strămoși femeile au luptat alături de soții și copii lor pentru o viata mai bună.

Străbunica mea Măriuca impreuna cu bunica Elisaveta aducea sare de peste graniță pentru tot satul în timpul regimului austro-ungar.

Ambele bunici Elisabeta și Victoria  rămas văduve de tinere inca de la 29-30 de ani și au  crescut singure 4 și respectiv 2 copii.

Ne-au crescut și pe noi nepoții cu povești  din cele două războaie prin care au trecut, povești din perioada foametei sau povești desprinse din viață care au devenit adevărate pilde pentru părinții noștri precum și pentru noi nepoții care suntem acum la fel de uniți chiar dacă suntem răspândiți prin toate colțurile lumii. Cred ca suntem în jur de 30 de nepoți crescute de aceste femei mari. Da…Suntem în jur de 30 de verișori.

Au trăit frumos respectate de toată lumea și au  murit ambele creștinește, (cu lumânarea aprinsă  la cap după ce și-au cerut iertare și s-au împăcat cu toată lumea) la 77 de ani, știind cu exactitate ziua și ora când vor pleca la Dumnezeu. Bunicile noastre știau  o taină : dacă esti un om bun, credincios și citești cate un Psalm pe zi, Dumnezeu îți va da o moarte ușoară și vei ști dinainte când vei muri.

Bunica mea nu se temea de moarte. Când am întrebat-o  cum poate vorbi atât de ușor despre moarte fără sa se teamă mi-a răspuns calm:

– De ce sa ma tem de moarte…doar nu mor de doua ori, mor odată și bine!

Bunicile noastre au fost femei mari și puternice!

Mama  noastră le-a urmat exemplu, a dat viata la 6 copii și i-a crescut cum a știut ea mai bine. Pentru noi ea este foarte importantă, este cel mai mare om din familie, are deja 11 nepoți și pentru că  o iubim enorm sperăm să  mai crească vreo 10 ani…pana la 77-79 de ani sau poate mai mult.

received_201407103876236

Si noi copii pana 77-80 de ani mai avem multe de trăit și de învățat. .. poate atunci nepoții sau strănepoții noștri vor putea spune ca au avut o bunică de un mare caracter…

Trebuie să ne străduim sa trăim frumos și să facem totul atât de bine cat putem.

Trebuie să dai tot ce poți atât cât mai poți!

Și atunci când nu mai poţi, gândește-te că ai ocazia să schimbi ceva! Să faci ceva ce poți! Oamenii au păreri împărțite despre cum ești, doar Dumnezeu te cunoaște perfect și duhovnicul într-o mare măsură! În problemele tale apelează la aceștia doi și multe se vor rezolva!

Vă doresc să trăiți fericiți și  cu multa, multă nădejde în suflet!

Simina Silvia Șcladan

Read Full Post »

Zilele de Paști sunt deosebite și sărbătorite cu multă bucurie în satul meu natal Calafindești.

În zilele de Paști oamenii se îmbracă în costume naționale sau în haine de sărbătoare și merg în curtea bisericii „la Țintirim” pentru a ciocni ouă  roșii. Oamenii ciocnes ouăle rostind:

– Hristos a Înviat !

– Adevărat a Înviat!

Aici este o înțelegere tacită:- Cine are oul cel mai tare și sparge oul mai slab, câștiga oul spart!

În zi de sărbătoare nu se supără nimeni! Toată lumea este bucuroasă pentru că la Biserică din Calafindești în ziua de Paști vin oameni de pretutindeni sau chiar vin multe rude de peste hotare care se întâlnesc cu drag cu rudele din sat.

Un obicei mai rar, care numai în Calafindești se pare că se întâlnește,   este tragerea clopotelor bisericii în Ziua de Paști.

20180408_172110

LEGENDA CLOPOTELOR DIN CALAFINDEȘTI

Se spune că pe vremea lui Ștefan cel Mare, în ziua de Paști,  în Calafindești au năvălit turcii și tătarii . Un tânăr  din sat i-a văzut venind și a alergat la biserica din sat de unde a tras clopotele, anunțând toată populația că este în pericol. Oamenii au fugit din sat și s-au ascuns în pădure. Turcii au venit în sat,  l-au prădat și apoi i-au dat foc. Satul a ars pana în temelii dar oamenii au fost salvați.  De atunci orice om sau copil din sat poate urca în clopotniță ca să tragă clopotele în amintirea acelui calafindeștean și a acelor clopote de Paști care au salvat oamenii acestui loc.

20180408_172613

Am tras și eu clopotele din Calafindești în copilăria mea chiar dacă părinții erau disperați că agățam catrința și ia înflorată prin scările  din clopotniță.

Anul acesta și copiii mei au trăit bucuria de a ciocni ouă roșii la Biserică din sat și  de a trage clopotele bisericii din Calafindești în zi de Paști.

Sperăm ca obiceiurile de Paști să se păstreze peste generații, pentru a putea duce cultura și tradițiile acestui neam mai departe.

Învierea  Domnului să  vă  lumineze viețile și  casele, să vă întărească credința și iubirea pentru aproape!

Vă dorim ca Sfintele Sărbători de Paști să vă găsească sănătoși alături  de cei dragi!

Paști fericit!

Simina Silvia Scladan

Read Full Post »

20171021_105115

Ieri fiind sambata, am făcut o excursie prin Bucovina. Ne-am bucurat din plin de o zi însorită de toamna și de oamenii minunați pe care i-am avut alături precum și de cei cu care ne-am întâlnit în drumul nostru pe la diferite obiective turistice. La Sucevita a fost o noutate pentru noi sa mergem la Herghelia Sucevita unde am asistat la un adevărat curs de prezentare a diferitelor rase de cai precum și la un adevărat spectacol prezentat de copiii care urmau cursuri de călărie. Am întâlnit acolo vizitatori veniți din alte țări care alături de copiii lor se bucurau de performantele caiilor și a fetitelor care făceau demonstratia de călărie.  Pentru 1200 lei/luna poți lasă un cal în gazda și veni sa călărești când ai timp. Masa la restaurantul Hergheliei a fost o bucurie pentru toți vizitatorii. Bucate bucovinene la preturi foarte bune. Mulțumim gazdelor!

Am plecat bucuroși spre Marginea unde am fost primiti cu.obișnuită ospitalitate bucovineana. La preturi cuprinse intre 5-50 lei poți cumpăra adevărate opere de arta bucovineana. Vasele din ceramica înflorate negre erau 20 lei iar cele albe la 25 lei. Un cadou original pentru cei ce știu sa aprecieze lucrul manual și meșteșugul populas românesc.

La Salina Cacica cu 5 lei intrarea pentru copii și 10 lei intrarea pentru adulți, 9 ne-am bucurat de aerul Sărat al salinei, copiii au jucat un fotbal cu adultii.

Sarea a ajutat mereu oamenii sa devina mai sănătoși și mai înțelepți.

Azi fiind duminica  mi-am adus aminte de tatăl meu, de mama, surorile  și frații mei și de duminicile petrecute împreună în familie.

Mi-e dor de duminicile petrecute alături de părinții mei. Când trăia tata ne făcea el mâncare mereu duminica. O lăsa pe mama sa meargă la biserica și se ocupa el de copii. Amintiri de neuitat!
Cine mai are ambii părinți sa se bucure din plin de aceste clipe!

Simina Silvia Scladan

Read Full Post »

Older Posts »