Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘DREPTUL LA VIATA’ Category

În viață contează mereu unde te afli dar și mai important este pe cine ai alături în acel moment.

Simina Silvia Scladan si copiii Andrei Diana si Teo pe Dunare

Oamenii de calitate se selectează precum se alege aurul din nisip!

  Recent o doamnă tare dragă mie mi-a spus:

-Nu te teme, ai oameni puternici lângă tine!

I-am răspuns:

”În viață ești puternic atunci când ai oameni puternici  lângă tine, dar nu uita să fie mereu Dumnezeu în inima ta! ” și mi-am reamintit că chiar mai există oameni buni lângă noi:

Uneori zâmbetul unui prieten poate lumina o zi întunecată iar amintirea lui poate dura cât o viaţă de om!

Dar totuși o altă cugetare personală mă readuce cu picioarele pe Pământ:

 ”Ai grijă când ești în GRAȚIILE cuiva! Diferența dintre GRAȚII și GRATII este doar o ”,” virgulă. Păstrează virgula!”

și mă gândesc la virgula transmisă de Dumnezeu prin textul: ”Eu sunt, cel ce sunt!” și-mi reamintesc că orice facem în viața asta trebuie să respectăm mai întâi cele 10 porunci:

Cele 10  porunci – Decalogul

  1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
  2.   Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
  3.    Sa nu iei numele Domnului Dumnezeului tau in desert.
  4.   Adu-ti aminte de ziua Domnului si o cinsteste.
  5.   Cinsteste pa tatal tau si pe mama ta, ca bine sa-ti fie si multi ani sa traiesti pe pamant. 
  6.     Sa nu ucizi.
  7.     Sa nu fii desfranat.
  8.    Sa nu furi.
  9.      Sa nu ridici marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau.
  10.    Sa nu poftesti nimic din ce este al aproapelui tau.

și atunci cred în continuare că:

Prietenia adevărată este darul lui Dumnezeu pentru sufletele frumoase!

Simina Silvia Șcladan

 

 

Read Full Post »

Astăzi am citit aceste cuvinte:

”Înainte de a-mi judeca viața, înainte de a vorbi despre mine, încalță-te cu pantofii mei și parcurge drumurile pe care le-am parcurs eu. Trăiește-mi durerile, îndoielile, bucuriile. Trăiește-mi anii pe care i-am trăit eu. Și cazi acolo unde am căzut eu, și ridică-te așa cum m-am ridicat eu.”
Luigi Pirandello

apoi am descoperit un articol foarte interesant despre împământenire.

Mărturisesc că în copilărie era o adevărată bucurie să alerg desculță prin iarba plină de rouă vara și să simt zăpada cum se topește sub picioare iarna.

Acum copiii mei sunt cei care se bucură de aceste provocări deși mereu stăm cu ochii pe ei si îi atenționăm să se încalțe… pentru a nu se răci…

DESCULT PRIN MARE SI NISIP

”David Wolfe spune că atunci când suntem conectaţi la pământ suntem practic în contact cu orice fiinţă vie conectată la pământ în momentul acela, fie că sunt plante, animale sau alţi oameni de la capătul opus al lumii.

Atunci misiunea noastră devine una de a inspira şi de a promova reconectarea la energia pământului ca un mod simplu şi natural pentru a face o lume mai sănătoasă şi mai bună.

Stai în echilibru, stai conectat, foloseşte-te de cea mai puternică formă de antioxidanţi – anti-inflamatorii din natură. Vindecarea nu trebuie să provină dintr-o injecţie sau un medicament, ea vine direct din pământ, tot ce trebuie să faci este să îţi dai încălţările jos!”

Tot aici am citit că:

Mersul desculţ în aer liber este una dintre modalităţile cele mai minunate, ieftine şi puternice de a ne conecta la pământ şi care poate contribui, de asemenea, şi accelera refacerea ţesuturilor şi înlăturarea durerilor musculare în urma exerciţiilor extenuante.

Deasemenea orice contact direct cu un obiect bun conductor care este în legătură cu pământul, de la un cablu electric, o ţeavă sau chiar un copac, poate fi o metodă bună de a ne încărca cu electronii negativi.

O altă soluţie pe care majoritatea dintre noi o folosim fără să ne dăm seama este duşul. În timp ce facem duş, suntem în contact cu energia pământului prin apa care curge prin ţevile îngropate în pământ, aceasta fiind şi una din explicaţiile pentru care ne simţim aşa de bine la duş şi chiar este locul unde avem inspiraţie şi ne vin tot felul de idei. ”

”Locul ideal pentru mersul pe jos în picioarele goale este pe plajă, în apropierea sau în apă, pentru că apa de mare este un conductor foarte bun. Corpul nostru, de asemenea, conţine în cea mai mare parte a sa apă, astfel încât se creează o conexiune bună. Iarba, mai ales dacă este acoperită cu rouă, pe care te-ai putea plimba dacă te trezeşti dimineaţa devreme, este o altă suprafaţă extrem de potrivită. Potrivit dr. Oschman, betonul este un bun conductor, atâta timp cât acesta nu a fost izolat.

Aşa că, dacă aţi merge desculţ, veţi înmagazina electroni pe corpul îi va stoca, iar aceştia vor fi disponibili în orice moment în cazul în care aţi putea avea un traumatism, sau în orice punct în cazul în care un radical liber s-ar putea forma.

Cum ne afectează sângele împământarea?

O altă descoperire foarte importantă, şi una dintre cele mai recente, este faptul că împământarea subţiază sângele, făcându-l mai puţin vâscos. Această descoperire poate avea un impact profund asupra bolilor cardiovasculare, care sunt acum numărul unu cauzator de moarte în lume.

Practic, fiecare aspect al bolilor cardiovasculare a fost corelat cu vâscozitatea crescută a sângelui. Dr. Frank Sinatra a antrenat echipa doctorului Oschman în modul de evaluare a vâscozităţii sângelui folosind o metodă numită potenţialul zeta. Aceasta măsoară potenţialul celulelelor roşii din sânge, prin determinarea vitezei cu care acestea migrează într-un câmp electric. Se pare că atunci când se produce împământarea, potenţialul zeta creşte repede, ceea ce înseamnă că celulele roşii din sânge au o încărcătură mai mare pe suprafaţa lor, care le îndepărtează una de alta. Această acţiune face ca sângele să se subţieze şi să curgă mai uşor. De asemenea, tensiunea arterială scade semnificativ.

Interesante sunt și aceste descoperiri:

Pielea ta, în general, este un conductor foarte bun. Poţi conecta orice parte a pielii tale la pământ, dar dacă vei compara diferite părţi există una care este deosebit de puternică, şi care este chiar în mijlocul tălpii piciorului; un punct cunoscut de acupuncturişti ca Rinichi 1 (K1).

PUNCTUL K1 DIN TALPA PICIORULUI

Este un punct bine-cunoscut pentru faptul că din punct de vedere conductiv se conectează la toate meridianele de acupunctură şi în esenţă, se conectează la fiecare colţişor al corpului tău. Interesant este că împământarea sau mai degrabă lipsa acesteia, are mult de a face cu înmulţirea bolilor moderne. Când eşti conectat cu pământul (fie că mergi desculţ sau ai fost conectat electric pe punctul K1 al piciorului), există un transfer de electroni liberi din pământ în corpul tău. Aceşti electroni liberi sunt, probabil, cei mai puternici antioxidanţi cunoscuţi de om.”

V-aţi întrebat vreodată de ce simţim o plăcere aparte atunci când ne plimbăm în picioarele goale prin iarbă udată de roua dimineţii? Sau atunci când ne plimbăm desculţi pe malul mării? …

Ei bine se pare că răspunsul la aceste întrebări este unul care s-ar putea să schimbe nu numai felul în care facem aceste lucruri, dar mai ales frecvenţa în care o facem.

 

 

.

 

Read Full Post »

Noi
Autor: Alexandru Pangaru

 

Noi suntem ţintuiţi pe crucea vieţii,

Pe strada Păcii este iar război,

Suntem poeţi, căci ne-au murit poeţii,

Şi printre noi rămânem numai noi…

 

Sufle de albina
Autor: Alexandru Pangaru

 

Bibliotecile de ceară la păstrare stau în stupi

Şi aşteaptă cititorii să le guste mierea fină;

Inspiraţia albinii, floarea care vrei s-o rupi

Ar putea să nască sigur sentimente de albină.

Şi albinele au suflet, ba chiar au şi sentimente,

Au şi îngeri de lumină, care o păzesc continuu

Pe-nţeleapta lor regină.

Ele strâng din flori nectarul poeziei din natură.

Fiecare floare-n parte, pentru o albină este

Ca o pagină culeasă pentru a fi pusă-n carte.

Cea mai truditoare-n lume ştiţi şi voi că e albina,

Însă nu-i de om cinstită şi îndeajuns iubită

Pentru-ntregul ei renume.

Eu privesc orice albină

Ca pe-o maică a naturii.

13.08.2012

Read Full Post »

ADEVARUL ESTE CA SI AERUL!
Adevărul este ca şi aerul, complet gratis şi disponibil pentru toată lumea…
Nimeni nu poate avea proprietate exclusivă asupra aerului (indiferent de religie, indiferent de limba vorbită, indiferent de ţara de unde vine, indiferent de crezul său politic, indiferent de cât de important se crede el la un moment dat…), la fel cum nici un om nu poate avea proprietate absolută asupra adevărului.
Uneori aerul devine poluat precum şi adevărul poate fi ascuns, atunci simţim că aerul este greu de respirat şi minciuna celorlanţi devine greu de respectat, însă oricât ar polua unii aerul tot ne rămâne suficient aer ca să putem respira, la fel cum ne rămâne suficient adevăr disponibil pentru a ieşi la iveală când Bunul Dumnezeu ştie că trebuie să ne ajute…
Aşa cum aerul este în faţa nasului şi trebuie respirat, la fel şi adevărul este în inima ta şi trebuie acceptat.
Tot ce se întâmplă în viaţa noastră este corect (nimic nu este greşit…Dumnezeu nu face greşeli!), bun sau rău trebuie să acceptăm, să învăţăm din toate, să devenim mai buni, mai înţelepţi şi mai puternici ca să putem urca încă o treaptă în viaţa noastră.
Bunica mea spunea: „Tot răul e înspre bine!”.
Da, din greşeli învăţăm, din greutăţi învăţăm să devenim mai buni, trebuie doar să vedem partea bună a lucrurilor, trebuie să vedem „lumina de la capătul tunelului” sau să aprindem singuri o lumină în sufletul nostru pentru a ne lumina gândurile.
Lumea nu s-a schimbat niciodată, aşa era şi pe vremea lui Moise, aşa era şi pe vremea împăratului David, aşa era şi pe vremea lui Isus Hristos, aşa era şi pe vremea bunicilor, aşa era şi pe vremea părinţilor noştri… mereu a fost aşa, noi suntem cei care trebuie să ne schimbăm ca să putem să ne adaptăm acestei lumi, să ne adaptăm prezentului.
Nu trebuie nici să ne bucurăm prea mult, nici să ne supărăm prea tare…acum trebuie să acceptăm totul aşa cum este, (Nu trebuie să pierdem mult timp căutând vinovaţii ci trebuie să găsim cât mai repede soluţiile!) să ne gândim ce facem cu ceea ce avem (bucuriile sau necazurile) în acest moment şi cum alegem să trecem (senini, bucuroşi sau nervoşi) prin clipa prezentă.
Părţile bune ne vor aduce bucurii iar părţile rele (gunoiul) din vieţile noastre vor merge în grădina sufletului pentru a fi transformate, pentru a deveni îngrăşământ pentru roadele (florile) vieţii noastre, spre a deveni mai buni, mai încrezători mai iubitori.
Psihologii spun că nu este bine să pedepsim, Dumnezeu ne învaţă că este bine să iertăm.
Să ne iertăm copiii, să ne iertăm soţii, să ne iertăm duşmanii…!
Pedeapsa înrăieşte omul însă iertarea îl face mai bun.
A accepta greşeala aproapelui sau greşeala ta şi a o ierta (a ne ierta propriile greşeli) pentru a învăţa din ea este o calitate a sufletelor mari.
Cineva spunea că pe acest Pământ nimic nu se pierde ci totul se transformă…
Tot ce face partea din viaţa noastră trebuie utilizat…şi dăruit viitorului pentru a creşte în lumină.
Astfel aerul va deveni mai uşor de respirat şi adevărul va străluci mai frumos în inima noastră.
Simina Silvia Şcladan

Read Full Post »

Ingerasi in iarna, trei...Diana, Teo si Andrei Scladan

Ingerasi in iarna, trei…Diana, Teo si Andrei Scladan

Iarna îngerilor -anul 2012-

Anul acesta frigul ne-a invadat spatiul si timpul,
Doar ştim cu toţii că iarna-i anotimpul
Zăpezilor de-argint pe uliţi troienite,
Cu oameni zgribuliţi în ghete îmblănite.

E frig în cer, e frig în case, e frig afară,
Natura se răsfaţă, se-mbracă-n alb de ceară.
Numai copiii se mai bucură de vremea răcoroasă,
Fac îngeraşi în neaua albă, pufoasă dar geroasă.

Azi un pui mic a scos năsucu-afară,
E prima iarnă pentru el şi se-nfioară:
„-Deşi sunt mic, îmi place totul şi sunt curios,
Oare pe Terra mereu i-aşa frumos!?”

Simina Silvia Şcladan

Sofia - Maria -prima mea iarna

Sofia – Maria -prima mea iarna

Read Full Post »

Zilele trecute priveam la ce se întâmplă pe planetă, la ce se întâmplă în România şi chiar la ce se întâmplă în jurul meu. Am realizat că ura şi lupta acerbă pentru o mai buna poziţie socială, materială …sau orice  alte lupte pentru supremaţie au adus multă dezbinare între oameni, indiferent de treapta ierarhică pe care se află. Aparent, nemulţumirea pare să pună stăpânire pe sufletele oamenilor şi să îi îndemne la violenţe care întrec limita imaginabilului. Culmea este că fiecare crede că are dreptate şi că merită să lupte pentru idealurile sale. În graba noastră de a ne trăi viaţa şi de a ne realiza ţelurile, uităm de unde am venit atunci când ne-am ivit pe planeta Pământ şi nici nu credem că merită să ne gândim, unde o să plecăm când se va sfârşi ghemul vieţii noastre de pe această planetă. Suntem înconştienţi sau nu ne pasă că o să avem o conştiinţă mult prea încărcată, atunci când va trebui să plecăm cu ea în cealaltă dimensiune?
Realizăm că, în cealaltă dimensiune nu putem lua cu noi nici măcar un fir de aţă?
Realizăm că, doar lumina curată a conştiinţei noastre ne poate lumina calea spre alte dimensiuni?
Oare nu ne dăm seama că fiecare gând sau faptă negativă din viaţa noastră se adună la imensul ghem de energie negativă ce se răspândeşte (ca o teribilă boală a sufletelor) în jurul Pământului?
Mă frapează încă remarca unui distins intelectual:
„-Fiecare faptă bună va fi pedepsită!”
Încep să-i dau crezare unui distins logoped român aflat în America, care aflând că vechiul meu site a fost şters atunci când eu eram plecată în concediu,  mi-a spus:
– Tot ce este bun nu poate dura prea mult! Are cineva grijă să fie distrus binele…
Culmea este că se înmulţesc oamenii care fac rău crezând că aşa este bine şi nici nu-şi dau seama cât de manipulaţi sunt şi cât de mult s-au îndepărtat de rostul lor în lume, de gândurile cu care s-au născut şi au crescut cândva pe acest Pământ.
Încerc să le spun celor dragi mie să nu mai răspundă la rău cu rău pentru că nu fac decât „să arunce cu jar în foc”, însă ei mă întreabă cum ar trebui să procedeze pentru a fi lăsaţi în pace să-şi trăiască viaţa?
Încercând să facem fapte bune reuşim să rupem lanţurile stresului zilnic. Este suficient să ajuţi pe cineva aflat la nevoie, să uzi o floare sau să dai apă ,sau de mâncare la un porumbel… uneori chiar şi un simplu zâmbet dăruit cu onestitate poate să aducă bucurie. Atunci când cineva face un gest bun pentru tine…încearcă să-l primeşti cum se cuvine şi chiar să-l multiplici:
„-ldeea nu este de a plăti înapoi bunătatea, ci de a o da si altora, mai departe.” – Julia Alvarez
 
Mă uit din nou în jur şi văd tot mai mulţi oameni vampiri energetici” (care  au uitat să mai meargă la biserică sau să se roage la Dumnezeu ca să se încarce cu energie divină) cum îi secătuiesc de energie pe cei care mai au un pic de lumină în suflet, fără să le pese că sunt copii, părinţi, fraţi, surori sau bunici, fără să le pese că le fac rău, fără să le pese că-i atrag după ei în cel mai negru hău… în hăul ce devine un iad al minţii…
 
Mă uit din nou în jur şi mă întreb:
– Oare cum pot trăi unii oameni, cu iadul din mintea lor?!
Răspunsul l-am primit prin e-mail şi vine dintr-o lume care a rămas în istoria planetei noastre datorită înţelepciunii de care au dat dovadă:
 
„Codul etic al amerindienilor dupa care, daca ne-am ghida cu totii viata, Pamantul ar fi un loc rupt din rai.
 
1. Trezeste-te impreuna cu Soarele si fa-ti rugaciunea. Roaga-te singur. Roaga-te des. Marele Spirit te va asculta, trebuie doar sa-I vorbesti.2. Fii tolerant cu cei care s-au pierdut pe cale. Ignoranta, Inselatoria, Mania, Invidia, Gelozia si Lacomia izvorasc din instrainarea de Suflet. Roaga-te pentru acesti oameni, ca si ei sa-si gaseasca indrumare.3. Cauta-te pe tine – prin tine. Nu lasa ca altii sa-ti impuna pe ce cale sa mergi. Este calea ta si doar tu mergi pe ea. Altii pot merge, eventual, alaturi de tine, insa nimeni altcineva nu poate sa traiasca viata ta.4. Poarta-te cu multa consideratie, cu oaspetii care iti intra in casa. Serveste-le mancarea cea mai gustoasa, da-le patul cel mai bun si onoreaza-i cu bunavointa si respect.5. Nu fura ce nu este al tau, nici de la alta persoana sau de la comunitate si nici
din natura. Daca nu ti-a fost oferit sau daca nu ai muncit pentru el, atunci nu-ti apartine.

6. Respecta tot ce se afla de pe acest Pamant: oamenii, fiintele, planetele, tot ce este viu.

7. Onoreaza gandurile, dorintele si cuvintele oamenilor cu care intri in contact. Niciodata sa nu-l intrerupi pe cel care vorbeste, sa nu razi de el si sa nu-i copiezi comportamentul in batjocura. Permite-i fiecarui om dreptul la exprimare personala.

8. Nu-i vorbi niciodata de rau pe altii. Energia rautatii pe care o emiti catre
Univers va veni inapoi catre tine, multiplicata.

9. Toti oamenii fac greseli. Si toate greselile pot fi iertate.

10. Gandurile rele produc imbolnavirea mintii, a trupului si a spiritului. Practica Optimismul.

11. Natura nu este aici, pentru noi, ci este Parte din noi. Toti facem parte din Familia Planetara.

12. Copiii sunt semintele viitorului nostru. Planteaza iubirea in inimile lor si uda aceasta iubire, cu intelepciunea si lectiile vietii. Copiii au nevoie de spatiu ca sa creasca. Asigura-le acest spatiu.

13. Evita sa ranesti inimile celorlalti, fii constient ca, ranind pe altul, otrava durerii se va intoarce inapoi la tine.

14. Fii cinstit intotdeauna. Corectitudinea este un test de vointa in acest Univers.

15. Toate sunt interconectate. Fii echilibrat. Activitatea fizica da forta mintii. Bogatia spirituala vindeca problemele emotionale.

16. Ia decizii constiente, legate de cine intentionezi sa fii si cum intentionezi sa reactionezi. Asuma-ti responsabilitatea pentru propriile actiuni.

17. Respecta spatiul personal al celorlalti. Nu te atinge de proprietatea altora, in special de obiectele de cult religios.Asa ceva este un lucru interzis.

18. Fii cinstit cu tine insuti. Nu poti sa ingrijesti sau sa ajuti pe altul, daca intai nu te
ingrijesti si nu te ajuti pe tine insuti.

19. Respecta alte credinte religioase. Nu le impune credinta ta.

20. Imparte din ceea ce ai. Participa la lucrarea de Caritate.”

Mulţumesc dragă Bia pentru toate mesajele frumoase pe care mi le transmiţi mie şi tuturor prietenilor tăi!

Read Full Post »

Cel mai frumos discurs – Steve Jobs

Aceasta este transcrierea textului citit de Steve Jobs, CEO al Apple Computer, la 12 iunie 2005, la ceremonia de absolvire a studentilor Universitatii Stanford.

Steve_JobsSunt onorat sa fiu cu voi astazi, in ziua plecarii voastre de la una dintre cele mai bune universitati din lume. Eu n-am absolvit niciodata facultatea. Adevarul fie spus, acum e momentul in care m-am apropiat cel mai mult de o absolvire. Si vreau sa va spun astazi trei povesti din viata mea. Atat. Nu cuvinte mari. Doar trei povesti.

 
Prima poveste este despre unirea unor puncte.
Am renuntat la Facultatea Reed dupa doar 6 luni, dar am stat aproape de facultate pentru inca 18 luni inainte sa o parasesc definitiv. De ce am renuntat?
Totul a inceput inainte ca eu sa ma fi nascut. Mama mea biologica era tanara, absolventa necasatorita de liceu, asa ca s-a hotarat sa ma dea spre adoptie. Si a simtit foarte tare nevoia sa ma incredinteze unor absolventi de facultate, asa incat lucrurile pareau stabilite dinainte pentru mine sa fiu adoptat la nastere de un avocat si sotia lui. Numai ca atunci cand am aparut pe lume, ei s-au razgandit si au considerat ca-si doresc o fetita.

Asa ca parintii mei, care erau pe o lista de asteptare, au primit un telefon in mijlocul noptii prin care erau intrebati: „Avem un baietel care poate fi adoptat. Il doriti?”. Au spus „Bineinteles!”. Mama mea biologica a aflat mai tarziu ca mama adoptiva nu absolvise niciodata facultatea si ca tatal meu adoptiv nu absolvise liceul. Asa ca a refuzat sa semneze actele de adoptie. S-a razgandit doar cateva luni mai tarziu, cand parintii mei adoptivi i-au promis ca o sa ma trimita la facultate.

Si, 17 ani mai tarziu, chiar m-au trimis. Dar am ales in mod naiv o facultate care era aproape la fel de scumpa ca si Stanford si toate economiile parintilor mei s-au evaporat pe plata studiilor mele. Dupa 6 luni, n-am mai vazut valoare in acele studii. N-aveam nicio idee despre ce sa fac cu viata mea si nicio idee despre cum m-ar putea ajuta facultatea in viata. Si m-am vazut la facultate, cheltuind toti banii pe care parintii mei ii stransesera in toata viata lor. Asa ca m-am hotarat sa renunt si sa am incredere ca pana la urma toate lucrurile se vor dovedi a fi ok. Eram cam speriat la acea vreme, dar privind inapoi imi dau seama ca a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat in toata viata mea. Minutul in care am renuntat m-a ajutat sa nu mai merg la cursurile care nu ma interesau si sa merg la cele care mi se pareau utile.

N-a fost chiar totul romantic. N-aveam o camera in care sa dorm, asa ca dormeam pe podeaua camerelor prietenilor. Am returnat sticle de Cola pentru cei 5 centi pe care ii primeai inapoi pentru returnarea unei sticle. Si am mers in fiecare duminica seara cei 7 kilometri pana in partea cealalta a orasului, doar pentru a beneficia de o masa gratuita la Templul Hare Krishna. Mi-a placut la nebunie. Si toate lucrurile acelea care mi-au starnit curiozitatea si intuitia s-au dovedit a fi nepretuite in viitor. Sa va dau un exemplu.

Facultatea Reed avea la acea vreme cel mai bun curs de caligrafie din SUA. In tot campusul, orice poster, orice titlu si orice indicator erau superb caligrafiate. Pentru ca renuntasem si nu mai eram obligat sa merg la cursurile normale, am decis sa merg la cursul de caligrafie si sa invat cum sa scriu frumos. Am invatat despre tipurile de fonturi, despre varierea cantitatii de spatiu dintre mai multe combinatii de litere, despre ce face caligrafia sa fie o arta. Era frumos, demn de tinut minte, subtil artistic intr-un mod in care stiinta nu poate explica. Si am gasit acest lucru fascinant.

Bineinteles ca, la acea vreme, cursul in sine nu avea niciun fel de aplicatie practica in viata mea. Dar 10 ani mai tarziu, cand am dezvoltat primul Machintosh, mi-am amintit toate acele lucruri. Si le-am integrat in Mac. A fost primul computer care a folosit fonturi extraordinare. Daca n-as fi renuntat la celelalte cursuri si daca nu as fi avut astfel timp sa merg la cursul de caligrafie, Mac-ul n-ar fi avut niciodata mai multe tipuri de fonturi si un scris atat de bine proportionat. Si din moment ce Windows doar a copiat Mac-ul, e foarte probabil ca niciun fel de computer sa nu fi avut astfel de fonturi. Daca n-as fi renuntat, n-as fi facut niciodata cursul de caligrafie, poate computerele personale n-ar fi avut fonturi atat de frumoase ca acum. Bineinteles ca la acel moment, tanar fiind, era imposibil sa unesc punctele. Dar cativa ani mai tarziu, imaginea a fost cu mult mai clara.
Asa ca, nu poti uni punctele daca privesti in viitor. Poti sa le unesti doar daca te uiti inapoi in viata ta. Asa ca trebuie doar sa ai incredere ca punctele se vor uni cumva in viitor. Trebuie sa ai incredere in ceva – instinctul tau, destinul tau, viata ta, karma, orice altceva. Abordarea asta nu m-a lasat niciodata balta si a facut diferenta in toata viata mea.

A doua poveste este despre dragoste si pierderi.
Am fost norocos sa aflu ce imi place sa fac tanar fiind. Woz (Steve Wozniak) si cu mine am inceput povestea Apple in garajul parintilor mei cand aveam 20 de ani. Am muncit din greu si in 10 ani Apple a ajuns sa creasca de la un garaj in care munceam noi doi la o companie care valora 2 miliarde de dolari si avea 4.000 de angajati. Tocmai ne lansasem cea mai noua creatie (computerul Machintosh), iar eu tocmai implineam 30 de ani. Apoi am fost concediat. Cum poti fi concediat de la o companie pe care tu ai infiintat-o? Ei bine, pe masura ce Apple a crescut, am angajat pe cineva, despre care credeam ca are talentul sa conduca Apple alaturi de mine, iar pentru primul an lucrurile au mers bine. Apoi viziunile noastre despre viitor au inceput sa fi divergente, asa ca el a pus piciorul in prag. Si atunci cand a facut-o, Consiliul nostru Director a stat alaturi de el. Asa ca, la 30 de ani, am fost dat afara de la Apple. Si a fost o poveste publica. Singurul lucru care contase in toata viata mea de adult se dusese pe apa sambetei. Si eu eram devastat.

Cateva luni n-am stiut ce sa fac. Am aflat ca dezamagisem o intreaga generatie de antreprenori, ca scapasem bastonul de maresal tocmai atunci cand eram foarte aproape sa-l primesc. M-am intalnit cu David Packard si Bob Noycesi, am incercat sa ma scuz pentru ca o dadusem in bara atat de urat. Eram un esec public si toate gandurile mele imi spuneam sa fug din Vale (Sillicon Valley). Dar, incet-incet, a inceput sa ma cuprinda un nou gand. Inca imi placea ce fac. Si intamplarea de la Apple nu schimbase lucrurile foarte mult. Eram respins, dar eram inca indragostit. Asa ca am decis sa o iau de la capat.

N-am vazut atunci, dar s-a dovedit ca a fi concediat de la Apple a fost cel mai bun lucru care mi se putea intampla. Povara pe care o porti atunci cand ai succes a fost inlocuita cu usurarea pe care o simti cand o iei din nou de la capat, mai putin sigur de ce o sa ti se intample. M-am eliberat de stres si am avut astfel sansa sa intru intr-una dintre cele mai creative perioade din viata mea.

In timpul urmatorilor cinci ani, am pornit o companie numita NeXT, o alta companie numita Pixar si m-am indragostit de o femeie extraordinara, care a devenit sotia mea. Pixar a creat Toy Story si este astazi (in 2005) una dintre cele mai de succes intreprinderi de animatie din lume. Intr-o schimbare remarcabila a sortii, Apple a cumparat NeXT, eu m-am intors la Apple si tehnologia pe care o dezvoltasem la NeXT a stat la baza renasterii Apple. Iar Laurene si cu mine avem o familie frumoasa impreuna.

Sunt foarte sigur ca nimic din toate aceste lucruri nu s-ar fi intamplat, daca n-as fi fost concediat de la Apple. A fost un medicament greu de inghitit, dar cred ca pacientul avea nevoie de el. Uneori viata te loveste in cap cu o caramida. Nu-ti pierde increderea. Sunt convins ca singurul lucru care m-a ajutat sa-mi pastrez directia a fost faptul ca imi placea ce fac.
Trebuie sa gasesti lucrurile care-ti plac. Si asta e valabil atat pentru munca ta, cat si pentru partenerul tau de viata. Munca ta o sa-ti umple o parte insemnata din viata si singurul mod in care vei fi cu adevarat satisfacut este sa crezi ca faci o munca extraordinara. Si singurul mod in care poti face o munca extraordinara este sa-ti placa ce faci. Daca n-ai reusit inca, continua cautarea. Nu te multumi cu putin. Asa cum e si cu partenerul de viata, vei sti atunci cand l-ai intalnit. Si, la fel ca in orice alta relatie extraordinara, lucrurile vor merge din ce in ce mai bine pe masura ce trec anii. Asa ca nu te opri din cautare. Nu te multumi cu putin.

A treia poveste este despre moarte.
Cand aveam 17 ani, am citit un text care spunea ceva de genul: „Daca traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima din viata ta, la un moment dat vei avea dreptate”. Citatul m-a impresionat si de atunci, pentru cei 33 de ani care au trecut, m-am uitat in oglinda in fiecare dimineata si m-am intrebat: „Daca astazi ar fi ultima zi din viata mea, as vrea sa fac ce fac astazi?”. Si atunci cand raspunsul a fost „Nu” pentru mai multe zile la rand, am stiut ca trebuie sa schimb ceva.

Ideea ca in curand o sa mor a fost cea care m-a ajutat sa fac cele mai importante alegeri in viata. Pentru ca aproape orice – toate asteptarile noastre, tot orgoliul, toate fricile referitoare la esec – toate aceste lucruri palesc in fata mortii, lasand afara singurul lucru care este cu adevarat important. Ideea ca o sa mori este cel mai bun mod in care poti evita capcana fricii ca ai ceva de pierdut. Esti deja dezbracat. Si nu exista niciun motiv pentru care sa nu-ti urmezi inima.

Cu aproape un an un urma, am fost diagnosticat cu cancer. Am facut un CT la 7.30 dimineata si a aratat in mod clar o tumora in pancreasul meu. Habar n-aveam ce e un pancreas la acea vreme. Doctorii mi-au spus ca acest tip de cancer e aproape sigur incurabil si ca n-ar trebui sa ma astept la mai mult de 3 pana la 6 luni de viata. Doctorii mei m-au sfatuit sa merg acasa si sa-mi pun lucrurile in ordine, un fel de a spune ca ar trebui sa ma pregatesc pentru moarte. Si esti pus in situatia in care incerci sa le spui copiilor tai, in doar cateva luni, toate lucrurile pe care ai fi vrut sa le spui in ultimii 10 ani. Si esti fortat sa te asiguri ca toate lucrurile sunt puse in ordine astfel incat sa fie cat de simplu se poate pentru familia ta in viitor. Esti fortat sa-ti iei ramas bun.

Am trait cu acel diagnostic toata ziua. Mai tarziu, am facut o biopsie, mi-au bagat un endoscop pe gat pana in stomac si intestine, mi-au facut o punctie in pancreas si mi-au luat cateva celule din tumora. Am fost sedat, dar sotia mea, care era acolo, mi-a spus ca, atunci cand s-au uitat la celule sub microscop, doctorii s-au intristat pentru ca se dovedea a fi o forma foarte rara de cancer pancreatic, incurabila cu chirurgia clasica. Am facut acea operatie si acum sunt bine.

Acest moment a fost cel care m-a apropiat cel mai tare de moarte si sper sa fie la fel si pentru urmatorii ani. Faptul ca am supravietuit ma face sa va spun cuvintele urmatoare cu ceva mai multa experienta decat atunci cand credeam ca moartea e un concept pur intelectual.

Nimeni nu vrea sa moara. Chiar si oamenii care vor sa mearga in Rai nu vor sa moara pentru a ajunge acolo. Si, totusi, moartea este singura directie clara spre care ne indreptam cu totii. Nimeni nu poate scapa de moarte. Si asa trebuie sa fie, pentru ca Moartea este in mod sigur cea mai buna inventie a vietii. Este agentul de schimbare al vietii. Elimina vechiul pentru a face loc noului. Chiar acum, voi sunteti noul, dar peste o vreme, nu departe de acest moment, veti deveni incet-incet vechiul. Si veti fi eliminati. Scuze ca sunt atat de dramatic, dar e adevarat.

Timpul vostru e limitat, asa ca nu va pierdeti vremea traind viata altcuiva. Nu va inglobati in dogme – traind cu rezultatul gandirii altor oameni. Nu lasati zgomotul opiniilor altora sa va ascunda vocea voastra interioara. Si cel mai important, trebuie sa aveti curajul sa va urmati inima si intuitia. Ele stiu deja ce va doriti cu adevarat sa deveniti. Toate celelalte lucruri sunt secundare.

Cand eram tanar, exista o publicatie uimitoare care se numea Catalogul Intregii Lumi. Un soi de biblie a generatiei mele. A fost creata de un om pe nume Stewart Brand, nu departe de locul unde ne aflam acum, si el a adus-o la viata punandu-i un strop de atingere poetica. Asta se intampla la inceputul anilor 1960, inainte de aparitia computerelor si a publishing-ului digital, asa ca revista era construita cu masini de scris, foarfeci si camere polaroid. Era un soi de Google in forma printata, cu 35 de ani inainte sa apara Google. Era idealist si mustea de notiuni extraordinare si instrumente utile.

Stewart si echipa lui au scos mai multe editii ale Catalogului, dupa care lucrurile au inceput sa nu mai mearga bine, asa ca au fost nevoiti sa scoata ultimul numar. Era la mijlocul anilor 70, iar eu aveam varsta voastra. Pe ultima coperta a ultimului numar era o fotografie a unui drum de tara in zori, genul de drum pe care te gasesti atunci cand pornesti intr-o aventura extraordinara. Sub poza erau cuvintele „Ramai flamand. Ramai naiv”. Asta era mesajul lor de adio. Ramai Flamand. Ramai Naiv. Si eu mi-am dorit intotdeauna sa raman asa. Iar astazi, cand voi absolviti si incepeti o viata noua, va doresc asta si voua.

Ramaneti flamanzi. Ramaneti naivi.
Multumesc mult.

ULTIMILE CUVINTE INAINTE DE MOARTE AU FOST:
„Love is like a puzzle, hard to piece together, but beautiful when all the right pieces are put together”
– Dragostea este ca un puzzle: greu de asamblat, însă minunat atunci când toate piesele sunt aşezate cum trebuie”.
http://www.dtconsulting.ro/index.php/blog-dtc/180-cel-mai-frumos-di…

Read Full Post »

Older Posts »