OBICEIURI DE PAŞTE ÎN BUCOVINA

 

Fericire de copil

Azi am trăit bucuria de a vedea în bucătăria mea, grâul încolţit.Va fi “patul” pentru ouăle încondeiate pentru Paşte.

Este minunat să îmi mai aduc aminte de copilarie.

Am depăşit pentru câteva clipe timpul şi am trait o poveste de copil……o intoarcere in timpul copilariei mele,acolo departe în sătucul meu drag Calafindeşti de parcă timpul s-a oprit şi satul mă aşteaptă să-i înveselesc uliţele.Ocupată cu treburile casnice de mamă, având mintea liberă, am alunecat cu gândul înapoi şi am retrăit clipe minunate din copilarie. Mi-am amintit cu drag de micile treburi încredinţate mie de mama sau de bunica.În primul rând acasă lăcuiam gardul,văruiam nucul de la poartă, cireşii, prunii şi  nucul din livadă care acum nu mai este, a trecut şi el odată cu tata în alte lumi.

Oare unde merg copacii dupa ce mor?

Apoi spălam paharele din vitrină. Eram atât de mândră că-mi dădea mama voie să le spăl şi culmea niciodă nu am spart niciunul.

În Joia Mare vopseam ouăle.Mă bucuram de acest important eveniment şi nimeni nu îndrăznea să le vopseasaca în locul meu.

Preferatele mele erau cele care le  pictam cu lalele si trandafiri cu vopsele special pregătite pentru Paşte.

Când nu aveam aceste vopsele mama mă ajuta să le pictez cu ceară, cu nişte beţişoare (numite chiştiţe)care aveau în vârf un tubuleţ subţire de metal care se înmuia în ceara  de albine încălzită pe marginea plitei. Aveam un caiet cu diferite desene specifice pentru ornat, caiet păstrat cu străşnicie de mama an de an.

Cu chiştiţa, desenam flori, desene geometrice sau crucea Paştelui, scriam numele membrilor familiei pe cele mai reuşite picturi.

Uneori  pentru diversitate  le puneam frunzuliţe de pătrunjel ,leuştean apoile legam in ciorap si le cufundam în vopsea roşie.

Ieşeau atât de frumoase!

Le lăsam să se usuce şi apoi le puneam într-un coş în care aşezam un strat de verdeaţă. Nu ştiu de ce dar şi azi procedez la fel…..

 

Bunica din partea tatei cu care locuiam împreună, îmi încredinţase micuţa grădiniţă din spatele casei, să o sap, să îi smulg buruienile şi să am grijă de florile de peste an. Acolo bunica avea lalele şi bujori iar primăvara era o minunăţie când înfloreau şi eram mulţumită de munca mea pentru că numai eu aveam acces acolo.

Eram atât de mândră de mine când intram şi rupeam câteva flori pe care bunica le punea în geam într-un pahar curat.

Nu avea bunica vaze dar avea un suflet mare şi când ne spunea o poveste ne adunam în jurul ei curioşi să aflăm noi povestiri cu tâlc.

Părinţii mei au fost oameni simpli dar care cu atâta drag ne-au îndrumat şi iubit.

 Îmi revine în minte parcă şi mirosul de primăvară, miros de liliac înflorit,miros de iarbă crudă şi de pădure, mirosul curat de var proaspăt cu care oameni îşi primeneau casele şi gardurile, de vorbele rostite cu blândeţe şi cântecele copilăriei.

Uite aşa plecând din lumea mea de acum şi retrăind lumea mea de atunci mă simt atat de minunat, atât de fericită, atât de copilă.

Multe si frumoase sunt obiceiurile de Paşte păstrate în România.
Şi în săptămâna dinainte (Săptamâna Mare) există obiceiuri statornicite de veacuri, transmise din generaţie în generaţie. La noi în Bucovina Sărbătorile de Paşte sunt pline de viaţă şi fiecare lucru este plin de semnificaţie…
În joia mare se vopsesc ouăle.
În vinerea mare este o linişte deplină si fiecare munceşte având grijă să nu deranjeze pe nimeni, iar seara se merge la biserică la vecernie.

Sâmbăta se pregătesc bucatele pentru masa de Paşte.
Se coace pâinea şi cozonacii, iar seara se pun în cuptorul încins oalele de lut în care se prepară gaina umplută şi sarmalele apoi tăvile cu friptura de miel şi drobul.

Toata casa este curată şi pregătită de sărbătoare.

Această tradiţie o păstrăm de ani de zile şi noi.

 În seara de Înviere ne îmbrăcăm cu haine noi şi în jurul orei  23 mergem la biserica „să luăm lumină” împreuna cu grupul de vecini şi prieteni.

În faţa bisericilor este o mare de oameni şi lumina care ascultă în linişte slujba de Înviere.

Dimineaţa ducem cosurile cu pască şi cu bucăţi din mâncarea care dorim să fie sfinţită.
În coş se pot pune şi hainuţe ale copilaşilor mai mici care nu pot ajunge noaptea la biserică, pentru a fi sfintite.
În fiecare coş se aprinde o lumânare.
Este ca o mare minune.

Privit de departe totul pare ca un drum de lumină, cărări de lumină şi oameni.
Pănâ şi cei mai necăjiţi oameni (copii ai străzii)vin cu farfuria lor de bucate pt a fi sfintită.

Dupa slujba de Înviere ne întoarcem acasă, ne spălăm pe faţă cu apa proaspătă în care am pus un ou roşu şi un bănuţ. Facem cruce cu oul întreg(pt a fi sănătoşi şi întregi la trup şi suflet ca acel ou), apoi facem cruce şi cu bănuţul ( pt a avea spor în casă), şi noi şi copilaşii noştri.
După tot acest ritual mâncăm o fărâmă de anafură, şi cel mai important lucru…TOATA FAMILIA MĂNÂNCĂ DINTR-UN SINGUR OU…pentru a fi tot anul (un întreg)uniţi ca acel ou, un ou intreg care sa nu ne lase sa ne ratacim prin lume, după care ciocnim ouă roşii şi spunem: HRISTOS A ÎNVIAT! aşteptând răspunsul: ADEVĂRAT A ÎNVIAT!
Scoatem bucatele fierbinţi din cuptor fericiţi că suntem sănătoşi şi din nou împreună cu toată familia.
Ce puţin ne trebuie să redescoperim fericirea simplă!

-Oare de ce alergăm bezmetici dupa himere?

-Oare de ce ne irosim?

Fericirea este lângă noi,în fapte şi lucruri mărunte. Hai sa o traim!

Aici e soare si cald , e foarte frumos. Am un copac înflorit la geam şi se aud triluri de păsărele. Da, e frumoasa viaţa mea in aceste clipe…

Vă doresc să aveţi parte de clipe fericite alături de cei dragi!

Simina Silvia Şcladan

Read Full Post »