Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for 9 Iulie 2017

Căutătorul de diamante

Deschizând volumul de versuri ”Adevărate diamante” descoperi o lume de gânduri bine conturate, descoperi un poet sensibil, realist, echilibrat, sentimental, cu o vastă experiență de viață care dorește să dăruiască urmașilor săi versuri pline de înțelepciune (”Doctore, mă doare viaţa!”, ” Visăm prea mult la clipele de mâine”, ” Când viața e nedreaptă” sau ” Tot mai cărunți sunt tinerii de azi”) pentru a-și putea croi o viață mult mai bogată și mai frumoasă.
Mă bucur nespus să descopăr oameni care ştiu să şlefuiască cu delicateţe în cuvintele vieţii şi îi admir sincer pentru modul inedit de a capta atenţia cititorului şi de a sensibiliza totodată societatea:
”Degeaba ai aur și palate
Dacă în suflet ești murdar,
Adevărate diamante
Sunt cei săraci, dar plini de har.”
(Adevărate diamante)
E minunat să găsești în tine puterea să spui o vorba bună, puterea să faci oamenii să se bucure, chiar dacă numai pentru o clipă, pentru că știi că acea clipă va găsi ecou peste ani și va aduce multă lumină și iubire în sufletele lor. Cu gesturi mici și gânduri mărețe, citind, scriind și dăruind din bucuria creației noastre, vom inceta să ne mai simțim singuri pe lume, reușind să ne îndeplinim destinul:
”Mai spune-mi despre tine… ce planuri mai nutreşti?
Ce vise? Ce speranţe? Pe cine mai iubeşti?
Ce amintiri mai ai? Și, pentru viitor,
La care dintre culmi mai poţi să îndrăzneşti?”
(Dragă Domnule Destin)
Atent observator al vieții contemporane, autorul presară în versurile sale patriotismul, mândria de a fi român și îndemnul către tinerii acestui neam de a duce mai departe limba noastră, obiceiurile și tradițiile acestui neam, indiferent de greutățile prin care trecem:
”Pe atât de multe stele îşi sting lumina-n zori
Şi atât de multe nopţi ascunde viitorul,
Pe toate eu le văd… şi mă trec fiori
Când simt cât rău îndură ţara şi poporul.”
(Fără de cuvinte)
În volumul ” ”Adevărate diamante””, poetul Claudiu Văduva reușește să își configureze în felul general de a fi al poeziei, o poezie proprie, individuală, iar în poetica generală modernă propria poetică
Autorul ne atrage atenția că fiecare persoană vede un anumit lucru la tine, și de asemenea fiecare persoana te va percepe diferit, dar toate aceste păreri și opinii sunt ca un puzzle care formează un tablou ce ilustrează felul in care acțiunile tale influențează lumea înconjurătoare. Tinerii de azi se luptă să devină perfecți intr-o lume imperfectă și această luptă aduce cu ea stresul, boala care ne îmbătrânește prematur:
”Prea multe fire albe apar de nicăieri
Şi nimănui nu-i pasă de fericirea ta,
Timpul trece-ntruna şi uiţi ce ai fost ieri
Sperând mereu să ai… putere de-a spera.”
_Tot mai cărunți sunt tinerii de azi)
Când tot ce faci in cursul zilei este dupa voia lui Dumnezeu ești un om fericit, un om împlinit, plin de pace, iar noaptea somnul îți este liniștit și fără griji. Autorul ne îndeamnă să ne trăim viața cu înțelepciune:
”Gândeşte pozitiv şi-n cea mai neagră clipă
Şi-ai să culegi, tot timpul, binele din rău,
La fiecare pas te-aşteaptă o ispită
Dar, priveşte drept şi mergi spre Dumnezeu.”
(Trăieşte-ţi viaţa!)
Respingând uneori ordinea clasica a lumii autorul se încumetă să surprindă realitatea, existența, viața cea mare a lumii sau propria viață, având capacitatea de a restitui ființei fundamentale, problematică, umanitatea, trăirile intense, viața lui și a lumii, poeticul, stranietatea, miraculosul:
”S-a dus demult dreptatea… s-a dus şi se va duce,
Ca o lumina lină a stelelor din zori,
Minciuna şi trădarea ne făuresc o cruce,
Ce o vei purta, române, până ai să mori.”
(La ce să mă aştept?)
Citind poeziile scrise de Claudiu Văduva simți că în spatele cuvintelor se află un om puternic, un spirit nobil, plin de har, ce merită, prin lectura dezlănţuitului său spirit, în mod paradoxal cuprins în forme laice, tainice sau înaripate, să fie cunoscut:
”Ştiu! Sunt multe diamante ce încă nu-s comori
Şi-a căror strălucire nicicând nu s-a aflat,
Pe-atât de multe stele se pierd încă din zori
Neîmplinind nicicând visul mult visat.”
(Nu toate diamantele-s comori)
Ar trebui ca oamenii să își curețe păienjenișul iluziilor deșarte din fața ochilor și să privească spre orizonturi mai largi, să cuprindă cu totul imaginea vieții lor, și apoi să observe cum aceasta se răsfrânge și în micile detalii descătușând marile speranțe:
”Clipe de speranţă ne biciuiesc fiinţa
Şi caii-s tot mai verzi către apusul vieţii,
Onoarea şi mândria ne amăgesc dorinţa
De-a mai trăi o clipă în anii dimineţii.”
(Toate se vor trece…)
De la prima poezie şi până la ultima, versurile stau mărturie neclintită a unei sensibilităţi deosebite, confruntată neîncetat cu sentimentul profund al iubirii care apare ca o tainică incursiune în universal interior. Mânuind cu dexteritate cuvântul şi potenţialul expresiv al acestuia, cartea poetului Claudiu Văduva încântă mintea, sufletul şi auzul cititorului. Creaţia sa este o poezie exclusivă cu resurse interioare, mărginită de domeniul emoţiei sentimentale, culminând cu o declarație de iubire pentru întreaga lume:
”Cu sufletul îţi scriu poeme
Să-ţi facă clipa prea aleasă,
Tu mă înalţi mereu spre stele
Şi te ador, lume frumoasă!!!”
(Te ador, lume frumoasă!!!)
Un debut convingător, un moment important pentru autor şi în acelaşi timp pentru Literatura Română. Adevăratele cărţi încep când cuvintele se termină, când slovele sunt înlocuite de sentimentele cititorului, creionând noi imagini în mintea sa. Am deplina convingere că această carte nu va rămâne neobservată. “Adevărate diamante” este cartea pe care pot să o recomand cu căldură tuturor românilor care ştiu să preţuiască omul şi sufletul frumos de român, indiferent de colțul de pământ unde se află la un moment dat.
Prof. Ing. Simina Silvia Şcladan

Anunțuri

Read Full Post »