![]()

În fiecare an, în lume, au loc zeci de mii de divorţuri şi, cu cât omenirea progresează în plan ştiinţific, cu cât oamenii se îndepărtează mai mult de Biserică şi de ştiinţele ezoterice, cu atât numărul despărţilor este mai mare. Unii spun că de vină ar fi banii, alţii o pun pe seama nepotrivirii de caracter, alţii cred că mulţi oameni nu ştiu să iubească cu adevărat. Să fim serioşi: cele mai multe şi mai răsunătoare divorţuri au loc în lumea de la Hollywood unde vedetele sunt pline de bani.
De fapt, realitatea este alta. Mulţi oameni (de fapt majoritatea tinerilor) îşi aleg partenerii de viaţă DOAR pe criteriul frumuseţii fizice, promovate în exces de mass-media pe tot Globul. Muşchii, picioarele, fesele, sânii, etc. au devenit criteriile de bază, astăzi, în alegerea unui partener (indiferent de sex).
Ne gândim din ce în ce mai puţin dacă acel partener este într-adevăr compatibil cu noi. Dacă nu există compatibilitate deplină fireşte că relaţia nu va dura mult. A fi compatibil cu cineva şi pentru a exista un grad ridicat de armonie şi înţelegere între doua persoane nu este suficientă atracţia fizică mutuală (efemeră) numită în astrologie JING.
Este foarte importantă şi personalitatea şi “energia” inte-rioară pe care o deţine cineva (a se reţine: atingerea partenerului echivalează cu un transfer de energie între cei doi).
Atunci când întâlnim o persoană “cool” ne gândim că simpla atracţie fizică va putea duce la o relaţie sinceră şi de durată. Şi acest criteriu este foarte important, dar nu suficient. Este obligatoriu ca hărţile astrale ale celor doi să se armonizeze, să fie compatibile într-un procent satisfăcător.
PRINSI IN MREJELE DESTINULUI
Este adevărat că nu există armonie 100% între doua hărţi astrale, dar pentru ca un cuplu să poată “supravieţui” un secol împreună este necesar un coeficient înalt de compatibilitate între cei doi care se poate afla printr-o analiză astrologică de sinastrie. Acest procent se bazează pe mai multe criterii (complexe).
În primul rând, s-a constatat (statistic) că în astrogramele a doua persoane prinse în mreaja dragostei apare un aspect interplanetar comun (o conjuncţie, un careu sau o opoziţie importantă) care determină drumul de viaţă comun al celor doi şi energia vieţii.
Astrologul Marcia Sacks a mers şi mai departe şi a observat (tot statistic) că tindem să simpatizăm pe acei “actori” care au în astrograma lor natală un aspect “dificil”, negativ comun cu al nostru. Se pare că forţe invizibile ne împing către oameni care au modele planetare comune cu ale noastre.
Poate că de aceea mulţi psihologi spun că trebuie să alegem indivizi care au preocupări comune cu noi. De fapt, tindem să alegem sufletul “oglindă”, suntem magnetizaţi de alte persoane care împart cu noi aspectele planetare comune pe scena vieţii.
Dar, în al doilea rând, există modele şi mai subtile care îi magnetizează pe oameni. Predominanţa sau lipsa de “elemente” (apă, aer, foc, pământ) într-un anumit procent fiecare, reprezintă unul dintre factorii de bază ai compatibilităţii la care astrologii se uită atunci când analizează armonia dintre doua persoane.
Astfel, suntem atraşi de indivizi care au elemente dominante ca şi în astrograma noastră, dar suntem inconştient fermecaţi de cei care au elemente care ne lipsesc. Aceşti oameni aduc în viaţa noastră ceea ce ne lipseşte.
Din păcate, ei sunt aceia pe care noi nu prea îi înţelegem. În al treilea rând, se analizează relaţia ascendentului şi a poziţiei unor planete în hărţile celor doi. Se ţine cont de compatibilitatea dintre ascendentele celor doi, de poziţia Lunii şi a lui Venus în harta masculină (ele descriind atracţia faţă de o anumită persoană de sex opus) şi de Sol şi Marte în harta feminină.
Fără a intra în detalii, vom menţiona că toate aceste planete trebuie să intre armonie şi să se situeze în anumite case din astrograma partenerului. Dacă, în schimb, apar discrepanţe între aceste planete şi cele considerate malefice (Saturn, Neptun, etc) atunci este clar că polarităţile planetare sunt dizarmonice şi că nefericirea este pe cale să-i cuprindă pe cei doi captivi prinşi în mrejele destinului.
Trebuie să mai înţelegem că noi, oamenii, suntem fiecare un „magnet”.
Cel care ne atrage trebuie să fie cu polul opus + -. Unii au polaritate +, alţii -.
Numai că, dacă nu există suficientă evoluţie în plan spiritual, cu timpul unul dintre parteneri va ajunge să aibă aceeaşi polaritate cu a celuilalt.
Acesta este principalul motiv pentru care unele cupluri se despart după zeci de ani de căsnicie fericită. În concluzie, fiecare dintre noi avem impregnat un anumit tip de flux energetic, o anume polaritate magnetică, anumite patternuri planetare şi trebuie să colaborăm cu cei cu care ne armonizăm în plan cosmic.
Dar, trebuie să mai ştim că în orice cuplu apare la un moment dat un moment mai tensionat, pentru că planetele se mişcă pe cer şi ajung să creeze, uneori, relaţii tensionate pe harta unuia dintre parteneri. În faţa unui moment de răscruce din relaţia voastră evaluează provocările şi stăpâneşte-te.
Nu reacţiona dur, violent.
Aminteşte-ţi că orice influx planetar tensionat va dura o scurtă perioadă de timp, după care se va epuiza şi relaţia se va reface.
(traducere de I.Marcu)



Foarte frumos articol!
Multumesc pentru postare.
O sa mai revin aici!
ŞI CURGE TIMPUL…
Şi curge timpul, ca o apă pe lângă noi,
şi nimeni nu-l percepe…ce sfidare…
sub mine se zbat sânii tăi goi
ce-mi fură bezmetic sărutare.
Nu mai ştim de noi, de ziuă, de noapte,
şi-n ochii noştri mustrători,
şimţim cum ne sorbim din şoapte
şi cum ne joacă în vine fulgişori.
Şi curge timpul lin pe lângă noi,
menit să treacă dinaintea morţii;
tot mi se pare , atunci când te desfoi
că dragostea e chiar ispita sorţii.
George PENA
Poetul n-are timp, timpul lui a sublimat în poezie.
FRAGMENT
fata
de lângă mine
are
ochii ca şi tine;
genele,
păduri stufoase
au foşnire
de mătase.
Numai gura…
ah gura!
are buzele
ca mura.
Fruntea doar,
e apă lină
iradiază
George PENA
veşnic lumină
CADRAN
Susur, şoapte, amăgire,
nimează ora în cadran;
naşte-un veac prin parvenire,
prin descântec şi alean.
Invocăm trăiri boeme
desferecate-n noi acum;
infern posibil cu dileme
şi iluzii cu duium;
satisfacţii nicidecum.
George PENA
DE SUS…
De sus, munţii, câmpia o tot strigă
şi-i răcoare prin pădurea deasă;
sub un fag, mângâiat de frunze de ferigă,
mi-aduc aminte de iubita sfiioasă.
Undeva, departe, ochi dragi…căprui,
îmi dau speranţa, dorului silhui.
George PENA
Slănic-Moldova
1962
DESTIN
Din toate
drumurile
ce duc
spre soare,
pe cel
ce merg,
e-atât
de lung;
de ştiu
că ard,
urcând
din zare
în zare,
viu
sau scrum,
eu
tot ajung.
George PENA
UN OM ŞI-O VIAŢĂ
Trăieşti o viaţă,
Viaţa ta e una,
numai una.
Oricum ar fi,
tu nu uita:
Cum o trăieşti
vei câştiga
ori fericiri
pe veci prin ea
ori plâns
pe totdeauna.
Ai spus o vorba…
Vorba ta,
mergând
din gură-n gură
va-nveseli
sau va-ntrista
va curăţi
sau va-ntina
rodind samânţa
pusă-n ea
de dragoste
sau ură.
TU AI RĂMAS…
Tu ai rămas acolo, peste păduri, departe…
unde mi-a rămas iubirea dispersată,
cu unicul mit de care am avut parte,
cu făptura ta, uşor afectată.
Tu ai rămas acolo, într-un oraş micuţ,
oprire hidoasă pentr-un oarecare;
şi-aleargă impudic, dorul meu desculţ
şi tot te strigă, din zare-n zare.
Tu ai rămas acolo, într-o suferinţă grea,
acolo, unde şi azi, iubirea mă poartă;
din indiferenţa ta, ciudată şi rea
păstrez cu drag, o amintire disperată.
Vindecat, nu voi fi, viaţa toată!
MOTIV VLĂŞCEAN
De aici îşi strânge apele Câlniştea
prin îmbrăţişate văi cu otavă;
câmpii, cu lanuri, frumoase ca liniştea,
scot în soare, păpuşoii în afară.
Ca vinurile fierb ţiţeiuri sub dealuri
şi-n cântec torid, zările crăiesc;
trec grauri în stoluri- valuri, valuri -
şi teii sfinţi, cresc, înfloresc.
Cu murmur împăcat, pârâul la amiază,
tot alintă suflete la trecători;
femeile coc pâine-n ţest, şi oftează,
respiri, mănânci, şi nu mai vrei să mori.
De aici îşi strânge apele Câlniştea,
şi-n cântec torid, viile huzuresc;
întinderi de lanuri, frumoase ca liniştea,
în doine dulci, cresc-înfloresc.
George PENA
LOCURI NATALE
Drumuri de piatră unduind sub zare,
şi-nainte-un sat bătut de soartă,
dealuri… văi… dogoare…
Soarele de-aici se trezeşte
cu toţi graurii somnoroşi;
lumina de-aici izvoreşte
dispersată-n cântec de cocoşi.
Oamenii sunt înfrăţiţi cu liniştea,
şi au vâlvâtăile sufletului curate;
domol de tulbure,pârâul care curge
ascunde întâmplări neîntâmpinate.
Şi uite colo un bătrân,
hohoteşte-n râs şi veselie;
învrednicit de-o viaţă solară,
în pas grăbit, aleargă-n veşnicie.
George PENA
Multumesc de trecere stimate maestre!
DEDICAŢIE POETULUI
Dreptate mare ai maestre,
Tu ţi-ai zidit prin timp ferestre
Spre drumul care duce-n Rai,
Gând bun, mereu ii zic… să ai!
Nu iei cu tine nestemate,
Nu iei nici bani şi nici agate.
Tu doar în urma ai să laşi,
Cuvinte scrise pe ravaş.
Ca amintiri demult uitate,
Cuvinte scrise într-o carte,
Citite tainic de nepoţi,
Transmise şi la strănepoţi.
Mulţumesc pentru replică! Pe biz făcea-i comuri frumoase! Nu te mai trage inima? Te-ai supărat, rău de tot pe ea? Uite, ţi le aduc eu acasă! George.
VARĂ APRINSĂ
În statornic sud
căldură mare,
ucigătoare,
şi-un soare zălud.
Pălite frunze
foşnesc,
nefiresc,
gata să acuze.
Stol de grauri
peste vii;
să te ţii
ca la balauri.
E prăpăd în lanuri
şi-n grădini
cu ciulini,
numai necazuri.
Deşert arzând
în depărtare,
şi-ntristare,
ca nicicând.
George PENA
Epistolă de pe glie
————————-
Îmi este greu a scrie, Domniţă răsfăţată,
acum când noaptea vine, cu răsărit de lună;
sunt tot aşa cum ştii, drept ca niciodată,
dă-mi, la despărţire, strângerea de mână.
A fost a mea mândria, iubirea, visul, toate…
le-am ferit cu grijă, numai pentru tine;
înmugurise viaţa, nădejdile îngheţate,
adăstând sub soare, au crescut cu mine.
Asemeni stelei ce cade de pe boltă
te-ai mistuit în noapte, când te-am sărutat;
n-ai lăsat o dâră, ochi adânci de ciută,
puţin îţi pasă, că totul ai uitat.
Un ţârâit de greier am s-ascult doar eu
şi freamătul pădurii trezit în faptul serii,
voi merge singur şi n-o să mor de greu,
acum e primăvară, şi-au dat în floare merii.
Asemeni stelei ce cade de pe boltă,
te-ai mistuit în noapte şi te-ai supărat;
şi n-a rămas o dâră din văpaia scurtă,
puţin îţi pasă, că totul ai uitat.
Precum albina, ce zumzăie din floare-n floare,
de am să pot, hoinar voi fi şi eu;
voi strânge fericire îmblânzit de soare,
nimeni n-o să-mi fure din ceea ce-i al meu.
Şi stropi de ploaie, şi picături de rouă
vor limpezi cascada visului târziu,
voi zbura cu vremea în lumea asta nouă –
doar vânzător de vorbe, atâta n-am să fiu.
Asemeni stelei ce cade de pe boltă,
te-ai mistuit în noapte şi ne-am depărtat;
şi n-a rămas o dâră din văpaia scurtă,
puţin îţi pasă, că totu-i terminat.
11 August 2008
George PENA
RĂMAS BUN!
Astăzi n-avem voie nici să mai zâmbim
Astăzi din inimi durerea ne-o cântăm
Astăzi plângând tăcut ne despărţim
Alături de greieri, iubind înnoptăm.
Astăzi vorbeşte doar albastrul din noi
Gândurile noastre se ştiu şi ascultă,
Rămâne telepatic gândul de-a fi doi
Dar dincolo de noi e realitatea mută.
Uneori ne-om spune:” Aşa a fost să fie!”
Apoi mânaţi de patos vom privi înainte…
Dar vorbele nespuse rămas-au mărturie
Prin floarea albastră de-aducere aminte.
Şi lumea va crede că ne duşmănim!
Cuvintele ne dor, nu pot să se-audă…
Doar cerul cu stele va ştii că mai iubim
Când viaţa reală ne va părea absurdă.
Şi peste timp vom deveni petale
Din florile de măr ce se vor ninge,
Ne vom îmbrăţişa căzând agale
Când de durere florile vor plânge.
Simina
PS Stiu ca poezia este scrisa cu mult timp in urma pt altcineva…inca din 1962.
Va multumesc pt clipa de inspiratie!
dragutse versuri…superbe
adevar graieste acest articol
Puterea dragostei
În privirea caldă a iubitului
Găsesc resurse nebanuite ,
Toate energiile universului
Se adună în inima desăvârşite.
Teama dispare uitată-n neant,
Locul ei fiind luat de iubirea pură
Curajul prinde puteri de briliant
Culori frumoase pulsează-n aură .
Inimile noastre respira lumină,
Bateriile vieţii se încarcă zi de zi,
Susură prin sânge iubirea cristalină…
Tu, ţărm la malul mării mele ai să fii.
Simina S.
ÎN ZADAR…
Mi-e cu neputinţă,
iubirea s-o divulg,
ca din suflet, azi,
eu să te smulg.
Iubirea mea
e prea mare ca să pot
peste ani, să-ncerc,
a te uita de tot.
Pentru mine, chipul tău,
este la fel
iar surâsul ţi-l respir,
mereu, fidel.
Mai vreau, cu mâna,
părul să-l alint
lângă tâmpla mea,
cu fire de-argint.
Mireazma ce-o reverşi,
acum, din plete
şi azi, ca ieri,
vreau să mă-nbete.
În zadar vreau din suflet
să te-alung,
fiorul iubirii mele
a rămas prelung.
George Pena