Invitaţia de a deschide această carte şi de a-i descifra tainele am receptat-o ca pe un mesaj cosmic, venind din lumea sufletelor frumoase, a acelor suflete dornice de a lăsa ceva umanităţii, ca un semn de trecere prin anotimpurile creaţiei.
« Aripile copilăriei » este cartea care te cucereşte prin prospeţime, prin sinceritate, prin introspecţia presărată special pentru a îndemna la meditaţie.
Sincere şi copilăroase, versurile scrise de Georgeta Olteanu sunt desprinse din preţiosul univers al copilăriei.
Poeta simte nevoia să cunoască culmile limpezi ale inocenţei, să-şi consacre iubirea fiinţelor mici, copiilor, animalelor domestice, gâzelor, florilor de câmp şi de grădină. Poezia apare ca o stare pur interioară, pentru că îşi are rădăcinile adânc înfipte în sufletu-i sensibil, o inepuizabilă şi variată sursă de emoţii şi cântec.
Poeta surprinde universul miniatural al lumii mărunte şi umile: a florilor, a gâzelor, lumea copilului.
În unele poezii cum sunt “Puişor moţat”, “Ghemotoc”, “Vrăbiuţa şi Grivei” sau în “Pui de rândunică” întâlnim o lume de păsări, insecte, câini, pisici, găinile din curte, în altele rândunicile, iepuraşii, şoriceii devin personajele unor poeme de o mare gingăşie
lirică. La fel ca şi un copil scriitoarea se lasă încântată de spectacolul din curte şi de nectarul florilor.
Universul acesta mărunt gravitează mai ales în lumea gospodăriei în care copilul ocupă un loc foarte important. Acest univers al copilului este populat de “Bobica” dar şi de “Gemotoc”, “Bujorii-feciorii” sau “Lalele-fetele”.
De la prima poezie şi până la ultima, versurile stau mărturie neclintită a unei sensibilităţi deosebite, confruntată neîncetat cu sentimentul profund al iubirii. Creaţia sa este o poezie exclusiv cu resurse interioare, mărginită de domeniul emoţiei sentimentale. Pentru cei familiarizati cu opera poetei, literatura pentru copii constituie unul dintre capitolele însemnate ale creaţiei sale, deoarece ca un veritabil dascăl poeta şi-a oglindit creaţiile lirice chiar în poezii educative ca: “Povestea genurilor”, “De-ale modurilor”, “Subiectul supărat”, “Genitivul şi dativul”, “Câmp lexical”.
Pornind de la simpla observare a cotidianului, poeta creează mici poezii în română şi franceză, captivante prin muzicalitatea lor şi prin puterea de adaptare la înţelegerea copilului, din care amintim: “Iepuraşul”, ”Le petit lapin”, “Un şoricel”, ”Une souris ”, “Vara”, “L’été” .
Spre finalul volumului, autoarea printr-un gest de înaltă dăruire sufletească publică creaţiile nepoţelei sale Roxana-Alexandra Ioncu, care prin versuri ca ”Dragă Eminescu” sau “Mamă frumoasă” ca un “”;Zâmbet de copil” ne reaminteşte de sensibilitatea din sufletul copiilor.
“Aripile copilăriei” ne invită să-i desluşim taina cuvintelor pentru a dărui zborului nostru, noi petale din lumina creaţiei pentru că poezia autoarei Georgeta Olteanu se aseamănă uneori cu susurul apei din izvoarele cristaline de munte, alteori cu zborul unui fluture pe un câmp înflorat ajungând până la cugetari care pot fi de folos cititorului indiferent de vârstă, cultură sau profesie.
Prof. Ing.Simina Silvia Şcladan
Off topic:
ai un premiu la mine pe blog.
Toată admiraţia pentru poezie şi poetă.
Felicitări!
Cu prietenie,
Flora